9,278 matches
-
verde în ritmul semafoarelor, reflectând miile de lumini din aerul nopții pe care le întâlneam de-a lungul autostrăzii, asprimea tuburilor fosforescente ale stâlpilor de iluminat public și imensa coroană de lumină ce plutea deasupra aeroportului. Uitându-mă la cerul întunecat, mi se părea că sperma lui Vaughan spăla întregul peisaj, dând putere miilor de motoare, circuite electrice și destine personale, irigând cele mai mici gesturi ale existențelor noastre. Tot în seara aceea am observat primele răni autoprovocate ale lui Vaughan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
brațelor începură să-mi zvâcnească de iritare, membrele contorsionându-mi-se într-o serie de spasme nervoase. M-am ghemuit în spatele lui, forțându-i coapsele să se atingă de ale mele. Carapacea proeminentă a consolei de bord prezida peste despicătura întunecată dintre fesele lui, pe care i le-am depărtat cu mâna dreaptă, căutându-i supapa încinsă a anusului. Preț de câteva clipe, în timp ce pereții cabinei străluceau și se modificau, încercând parcă să adopte geometria deformată a mașinilor accidentate de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mă ucidă, m-am gândit la imaginea unui oraș gol, cu o tehnologie lăsată în voia sorții. În depozit, dincolo de palisada distrusă, un grup de mașini abandonate zăcea în lumina înălbită. Am trecut de contrafortul zgâriat de ciment către caverna întunecată a pasajului superior, unde eu și Vaughan ne îmbrățișaserăm printre pilonii de ciment, ascultând traficul care bubuia deasupra. Catherine ridică ochii spre bolțile ca de catedrală ale pasajului superior, ca o succesiune de țarcuri submarine goale. Am oprit mașina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întorceam acasă de la studiourile din Shepperton. Când am intrat în curtea blocului nostru, am găsit-o plimbându-se pierdută în jurul carcasei ruginite a Lincolnului lui Vaughan. Când am prins-o de braț, s-a uitat țintă prin fața mea la crengile întunecate ale copacilor de deasupra. Preț de o clipă am fost convins că se așteptase să fiu Vaughan, venit după moartea mea ca s-o consoleze. Ne-am dus la podul rutier în mașina ei, ascultând la radio știrile despre supraviețuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tortureze prietenii aflați în detenție și să insulte - în cadrul unor autocritici publice - părinții sau, dacă erau credincioși, cele sfinte. Torționarii sadici au găsit în închisori și lagăre câmpul de manifestare a pornirilor lor maladive. România intra astfel într-o epocă întunecată din care cu mare greutate va izbuti să găsească drumul de ieșire. În numele comunismului (ideal atât de înalt, care prevedea egalitatea și prosperitatea deplină a oamenilor), s-au săvârșit în mod paradoxal cele mai odioase fapte, mergând de la umilirea și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
publice ale celor mai întreprinzători. Iar aceste conflicte, care au încetat de mult a se mai reduce la discuții academice, pașnice, îngăduitoare sau curtenitoare, tind să ia din ce în ce mai mult forme intolerante, agresive sau brutale sau chiar sângeroase. În vălmășagul acesta întunecat și crunt, în care oamenii, cuprinși de o inexplicabilă furie, par mai doritori să lovească decât să înțeleagă și mai grăbiți să distrugă decât să construiască, cei care cred că ar putea să aducă puțină lumină, cei ce se simt
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
e cam copilăroasă, nu? - Mhm, am încuviințat. - Nu-i nimic, o să-i treacă. Să mergem. Am ieșit în stradă și am pornit la stânga, înspre marginea exterioară a cartierului. Moșul era tăcut, deci tăceam și eu, bine-crescut fiind. Am traversat străzi întunecate, ne-am fofilat printre blocuri rău-prevestitoare și am mers și mers până când ne-am oprit în dreptul unui teren viran, năpădit de bălării. - Am ajuns, zise moșul. Nu se vedea nimic, nici o fabrică, nici o sticlă. I-am transmis bătrânului temerile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o altă fată, o blondină dintr-a unșpea cu părul foarte lung, dar sânii cam mici, își recunoscuse înfrângerea și plecase. Pe drum, în taxi, nu se gândise la nimic. Privise pe geam la bulevardele pustii, la pomii înfloriți și întunecați, la semafoarele care clipeau portocaliu. Iar acum stătea deci în pat și plângea. With or Without You era cântecul perfect pentru lacrimi, și se repeta la infinit. Printre sughițurile dramatice, Monica mai asculta textul. Nu înțelegea toate cuvintele (sleight?), dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Luca, dar nu pari să mă crezi că seara, adică noaptea aceasta îți va aduce ceva folositor. Nu face nimic. Te vei convinge singur. Am intrat în barul în care se aflau oamenii lui Luca. Un loc sinistru, dar plăcut; întunecat, nisipos, cu mese și bănci de lemn. Băuturile trebuiau luate de la bar. Două boxe uriașe hârâiau niște Jimi Hendrix. Lume așa-și-așa. Grupul pe care îl căutam stătea în jurul celei mai prost luminate mese și era compus din circa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Nu, nu-i ca Grotesque. E, cum să-l definesc, mai „basic“, așa... - Basic în sensul de Smells Like Children sau în sensul de Antichrist? - Hm... nu e ca Children... nici chiar ca Antichrist... e cu mai mult sythesizer, mai întunecat, în sensul ăsta seamănă cu Antichrist... muzical vorbind ne-am cam întors la Mechanical Animals, cântece mai lente, dar întunecate, cum spuneam... - Mda, înțeleg. - Dar o să ți-l trimit, să-mi scrii ce părere ai. - Da. - Apropo muzici, ai ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sau în sensul de Antichrist? - Hm... nu e ca Children... nici chiar ca Antichrist... e cu mai mult sythesizer, mai întunecat, în sensul ăsta seamănă cu Antichrist... muzical vorbind ne-am cam întors la Mechanical Animals, cântece mai lente, dar întunecate, cum spuneam... - Mda, înțeleg. - Dar o să ți-l trimit, să-mi scrii ce părere ai. - Da. - Apropo muzici, ai ascultat ultimul Prodigy? - Care, ăla cu Girls? - Da, Always Outnumbered, Never Outgunned. - Da. - Și ce părere ai? - Nu știu ce să zic... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și cabina telefonică. Sau: acel bărbat se numește „eu“ și nu știi altceva despre el, așa cum gara asta se numește doar „gara“, iar în afara ei nu mai e decât semnalul fără răspuns al unui telefon, care suna într-o cameră întunecată, dintr-un oraș îndepărtat. Pun aparatul în furcă, aștept să aud zgomotul monedei, în jos, prin tubul metalic, împing ușa de sticlă, mă îndrept iarăși spre ceștile îngrămădite, lăsate la uscat într-un nor de abur. Mașinile în cafenelele gărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
deja de câteva ori și m-am dus la ușa ce dă în piața invizibilă; de fiecare dată, zidul de întuneric m-a alungat înapoi, în zona luminată, suspendată între cele două întunecimi, a mănunchiului de peroane și a orașului întunecat. Să ies afară și unde să mă duc? Orașul nu are încă un nume, nu știm dacă va rămâne în afara romanului, sau dacă îl va domina complet, în negrul de cerneală. Știu doar că acest prim capitol întârzie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la care orășelul de provincie se închide în găoacea lui. La barul gării au mai rămas doar cei din partea locului, care se cunosc între ei, oameni care nu au nimic de-a face cu gara, dar vin aici, traversând piața întunecată, poate pentru că nu există nici un alt local deschis în împrejurimi, sau poate din cauza atracției pe care gările continuă s-o exercite în orașele de provincie, stropul de noutate ce poate fi așteptat de la gări, sau poate numai amintirea vremii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de a fi sociabil. Schimb din când în când câteva cuvinte cu meteorologul, domnul Kauderer, când îl întâlnesc la observator. Domnul Kauderer trece pe acolo întotdeauna la amiază, ca să noteze datele înregistrate. E un bărbat înalt și uscat, cu fața întunecată, ca un indian din America. Sosește pe bicicletă, privind fix înaintea lui, ca și cum ar avea nevoie de toată concentrarea ca să se poată ține în echilibru pe șa. Reazemă bicicleta de gheretă, desface catarama unei genți de un stâlp și scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
face. Credeam că nu mai există nici un exemplar. — De ce? A cui e? Ce vrei să spui? Irnerio apucă volumul cu două degete, se-ndreaptă spre o ușiță, o deschide, aruncă volumul acolo. L-ai urmat; bagi capul într-o debara întunecată; vezi o masă cu o mașină de scris, un magnetofon, dicționare, un dosar voluminos. Iei din dosar foaia de titlu, o aduci la lumină, citești: Traducere de Ermes Marana. Rămâi trăznit. Citind scrisorile lui Marana ți s-a părut mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
eram sigură că-mi fusese furată, înainte de a o fi putut citi... — Furată de Irnerio? — Ei... E momentul să dai cărțile pe față. — Nu a fost Imerio, știi prea bine. Irnerio, când a văzut-o, a aruncat-o în camera întunecată, unde păstrezi... — Cine ți-a dat voie să scotocești? — Irnerio spune că cineva care-ți fura cărțile revine acum pe furiș să le substituie cu cărți false... — Irnerio nu știe nimic. — Dar eu știu: Cavedagna mi-a dat să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
văd înflorind pe chipul cititoarei, și care mie îmi este negată. Pe peretele din fața mesei mele e atârnat un afiș pe care l-am primit cadou. Cățelușul Snoopy e așezat în fața mașinii de scris și textul spune: „Era o noapte întunecată și furtunoasă...“ De fiecare dată când mă așez aici, citesc „Era o noapte întunecată și furtunoasă...“ și impersonalitatea acelui incipit pare să deschidă trecerea dintr-o lume într-alta, de la timpul și spațiul de aici și acum la timpul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mesei mele e atârnat un afiș pe care l-am primit cadou. Cățelușul Snoopy e așezat în fața mașinii de scris și textul spune: „Era o noapte întunecată și furtunoasă...“ De fiecare dată când mă așez aici, citesc „Era o noapte întunecată și furtunoasă...“ și impersonalitatea acelui incipit pare să deschidă trecerea dintr-o lume într-alta, de la timpul și spațiul de aici și acum la timpul și spațiul paginii scrise; simt entuziasmul unui început căruia i-ar putea urma evoluții multiple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
împiedice să scriu, din care fac parte atât Ludmila, cât și sora ei și traducătorul. — Romanele care mă atrag cel mai mult - a spus Ludmila - sunt cele care creează o iluzie de transparență în jurul unui nod de relații umane, extrem de întunecat, crud și pervers. Nu înțeleg dacă a spus-o pentru a explica ce o atrage la romanele mele, sau ceea ce ar vrea să găsească în romanele mele și nu găsește. Nemulțumirea mi se pare trăsătura caracteristică a Ludmilei: de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Cartea este fărâmițată, dizolvată, de nerecompus, ca o dună de nisip împrăștiată de vânt În jurul unei gropi goale Când uliii încep să zboare e semn că noaptea e pe sfârșite, îmi spusese tatăl meu. Auzeam aripile grele fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de pământ, din umbra tufișurilor, de parcă numai zburând penele se convingeau că sunt pene și nu frunze spinoase. Îndepărtându-se răpitoarele, reapăreau stelele cenușii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la revelația că jumătatea numelui meu ce-mi fusese ascunsă era a nobililor din Oquedal și că moșii imense cât mai multe provincii aparțineau familiei mele. Dar călătoria mea spre trecut nu face decât să mă înghită într-o vâltoare întunecată, în care curțile succesive ale palatului Alvarado sunt fixate una într-alta, familiare, dar și străine memoriei mele pustii. Primul gând ce-mi vine în minte i-l strig în față Anacletei, apucând-o pe fiica ei de păr: — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acesta, de exemplu o cafenea plină de oglinzi, în care se reflectă policandrele de cristal și o orchestră cântă valsuri, iar acordurile viorilor unduiesc deasupra măsuțelor de marmură, a ceștilor aburinde și a prăjiturilor cu frișca. Iar afară, dincolo de geamurile întunecate, lumea plină de persoane și de lucruri și-ar face simțită prezența: prezența lumii prietene și ostile, lucrurile de care să te bucuri sau cu care să te lupți... Mă gândesc la asta cu toată puterea mea, dar acum știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
poiată. În spate, confecționată din tablă și înclinată periculos, era privata, dotată cu o ușă din scânduri și o sfoară cu care se lega aceasta. Copiii alergară și își îmbrățișară mama, apoi așteptară sfioși să fie prezentați străinei. Din interiorul întunecat al casei ieși bunica, îmbrăcată într-o rochie albă, uzată, și afișă un zâmbet știrb. Mma Tsbago își lăsă punga în casă și le spuse că se va întoarce într-o oră. Mma Ramotswe le dădu copiilor dulciuri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dimineața. Oare cum pot zbura piloții noaptea? Cum se orientează în bezna nesfârșită? Dacă se rătăcesc și ajung deasupra deșertului Kalahari, unde nu-i nici o lumină care să-i ghideze și unde ar fi ca și când ar zbura într-o peșteră întunecată? Urmări avionul cum trece aproape razant cu casa și văzu forma aripilor și conul strălucitor pe care îl proiectează becul de aterizare. Zgomotul motorului se auzea tare acum - nu mai era doar un bâzâit îndepărtat - ci un sunet puternic, huruitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]