1,988 matches
-
să coborâm la Ba Mizu, unde comandăm două sticle de un sfert de litru de vin. Paharele pe care ni le aduc sunt enorme. Mmmm. Mă întreb de ce fac asta? Oricum, îmi place barul ăsta, în ciuda paharelor mari și interiorului întunecos. E o penumbră plăcută. Îmi plac barurile întunecoase, mai ales noapte târziu, când machiajul de peste zi începe să curgă și ochii îmi sunt puțin injectați. Vinul e bun. Aproape prea bun. E o mare satisfacție în a sta într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sticle de un sfert de litru de vin. Paharele pe care ni le aduc sunt enorme. Mmmm. Mă întreb de ce fac asta? Oricum, îmi place barul ăsta, în ciuda paharelor mari și interiorului întunecos. E o penumbră plăcută. Îmi plac barurile întunecoase, mai ales noapte târziu, când machiajul de peste zi începe să curgă și ochii îmi sunt puțin injectați. Vinul e bun. Aproape prea bun. E o mare satisfacție în a sta într-un bar, bând vin în mijlocul zilei, când restul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cărămizie, mă apucă de colțuri și mă duce, ca pe-un cal, de căpăstru, Încolo, În altă parte. Într-o râpă. Ai zice că s-a mutat Mana În râpă - fără bărbați, numai femei și copii, În văgăuna lutoasă, umedă, Întunecoasă, mirosind a lemn putred, a frunze putrede, a urzici. Mai miroase a fum de verde. Și Încă, a ierburi grase, mustoase, pipăroase - verzi. Dar mai ales a mâncare bună miroase; de mi se Împăinjenește văzul. Și nu mai miroase mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a lor, de fier, Înfofolit În pătură. Îl ascult pe Fag (Carpenul doarme alături, pe altă ladă și vorbește, fără căști, cu mama lui - toți avem o mamă). Și uite-l pe tata: voinic, frumos, bun - rătăcește printr-o pădure-ntunecoasă, de refugiu, plină de arbori făr-de nume. Dar eu știu: n-o să rătăcească multă vreme, numai pân-la dacă-nu-azi-atunci-mâine, fiindcă știu, mi-au spus toți bieții soldăței, mie, personal: au pornit În căutarea lui toți arborii purtători de nume cu, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vă trebuie dar contez pe discreția Dumneavostră, Stimată Colegă: dacă se află, la Sibiu, că v-am permis să dormiți În cancelarie, aș putea fi aspru pedepsit... Noapte bună. Și se duce! Cu tot cu felinar! Rămânem pe Întuneric - unul și mai Întunecos decât Înainte de venirea felinarului. Nu mai știu care-i susul, care-i josul, cred că n-aș ști nici care mi-e dreapta. O țin strâns-strâns de mână pe mama. Cu amândouă mâinile o țin. Mă ustură pleoapele, de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fără de care nu există nici o posibilitate de a supraviețui. Sosi vântul și, cu el, sosi ziua. Hienele și șacalii înțeleseră că pierduseră puținele posibilități de a înșfăca vreo bucată din antilopă și se îndepărtară mârâind și scheunând spre vizuinele lor întunecoase, la care se întorceau de-acum toate viețuitoarele nopții: fenecul cu urechi lungi, șobolanul deșertului, șarpele, iepurele și vulpea. Când soarele va începe să încălzească, aveau să doarmă, păstrându-și forțele până când umbrele nopții aveau să facă iarăși suportabilă viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se adânceau în apa clară și răcoroasă a sute de izvoare și nenumărate puțuri. Era, într-adevăr, un spectacol frumos, chiar și cu soarele ce te bătea în cap, drept și imparțial, dezolant și copleșitor, pentru că înăuntru, în imensul birou întunecos, apărat de exterior de geamuri groase și perdele fine, albe și imaculate, aerul condiționat menținea permanent, zi și noapte, în toate anotimpurile anului, aceeași temperatură, aproape de gheață, cum cerea fără nici o discuție guvernatorul Hassan-ben-Koufra, ca să lucreze cu plăcere. Sahara, văzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
încerca să te dezlegi. O să transpiri și o să ți se facă sete. în cazul ăsta, s-ar putea să nu-ți ajungă apa. încearcă să dormi... Asta-i cel mai bine: când dormi nu consumi energie... Ieși. Afară noaptea era întunecoasă, cu un cer negru fără lună presărat de stele care acolo, în munți, păreau și mai aproape, de parcă ar fi atins crestele piscurilor ce se înălțau deasupra capului său, și rămase gânditor câteva clipe, ca să se orienteze, poate, sau ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vreodată; și ar fi rămas pironit locului acolo ceasuri întregi, dacă un zgomot mare de mașini, în spatele său, nu l-ar fi smuls din meditație. Orașul se trezea. Ceea ce noaptea fuseseră doar ziduri înalte cu ferestre închise și imprecise pete întunecoase de vegetație, la lumina zilei se transformase într-o risipă de culori, unde roșul violent al autobuzelor contrasta cu albul fațadelor, galbenul taxiurilor, verdele copacilor frunzoși și amestecul anarhic al afișelor țipătoare ce acopereau zidurile cu miile. Și lumea. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se sfătuiră o clipă din ochi, îl ridicară pe rănit, îl întinseră pe bancheta din spate și se îndepărtară în noapte spre un spital. Amândoi știau că era nevoie de o armată întreagă ca să încerci să găsești un fugar în întunecosul și întortocheatul univers al cartierului indigen. Negresa Khaltoum avusese dreptate și prezicerile ei se adeveriseră încă o dată; avea să moară acolo, într-un ungher murdar, în ruinele distruse ale unui templu rumi, în inima unui oraș suprapopulat, ascultând vuietul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deranjează. Mai demult, am lucrat ca secretară cu jumătate de normă la o tipografie și mă ocupam de toate. Era distractiv. Nu, ceea ce mă termină e faptul că vin toate deodată. Am nevoie de un somn zdravăn Într-o cameră Întunecoasă. — Noi tocmai am discutat cu Derek, am zis. Sau, mai degrabă Lou a vorbit. Eu am stat pur și simplu acolo și m-am străduit să nu-i tai elanul. Și el ce-a spus? mă Întrebă ea imediat. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să mediteze, să cântărească, să judece. Ieșind de la divan, se afundă În cea mai Îngustă ulicioară din bazar, se strecoară printre oameni și animale, Înaintează pe sub bolțile de stuc printre grămezi de mirodenii. Cu fiecare pas, ulicioara devine tot mai Întunecoasă, mulțimea pare să se miște molcom, să vorbească În șoaptă, neguțătorii și mușteriii sunt niște actori mascați, niște dansatori somnambuli. Omar merge pe orbecăite, când la stânga, când la dreapta, se teme să nu cadă sau să nu-și piardă cunoștința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să mă grăbesc, ca și cum n-aș fi auzit. Dar urmează un strigăt, puști care se Încarcă, pași. Nu mai stau pe gânduri, fug de-a lungul străzilor, nu privesc În urmă, mă arunc În gangurile cele mai strâmte, cele mai Întunecoase, soarele a apus deja, Într-o jumătate de ceas va fi noapte. Căutam să rostesc, În gând, o rugăciune; nu reușeam decât să repet: „Doamne! Doamne! Doamne!”, implorare insistentă, ca și cum aș fi fost deja mort și băteam la Poarta Paradisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
traversai holul răcoros de la intrare și coborai treptele până la subsol, în dreapta era locuința lui Pietro. Nevasta lui aducea cu Sophia Loren, când îi vedeai șoldurile, te apuca răul de mare. În mijloc locuia familia Flumian, la stânga începea un coridor cam întunecos, în spatele ușii cu numărul unu stăteam noi. Pietro îi dăruise tatei un deșteptător. Când suna ceasul, tata ieșea din cameră, iar după zece minute venea înapoi, cu pielea jilavă. Se îmbrăca în tăcere și sărutarea de rămas-bun mirosea a săpunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
miște așa de nostim în sus și în jos, de câte ori râd. Duminica, tata se scula mai târziu. Abia la ora nouă își scotea haina de pijama și se ducea în baie. Eu mă luam după el. Baia era jerpelită și întunecoasă. Lângă o fereastră micuță, avea o gură îngustă de aerisire. Tata se bărbierea cu spumă. Storcea pasta albă din tub pe pămătuf și și-o întindea pe față. Pasta făcea spumă și se umfla, tata arăta atunci ca un Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iar grinzile, ca să nu-mi vină din nou amețeala. Domnul Sanowsky s-a întors încă o dată spre noi, ca să ne dea lămuriri. „Da, da, la noi totul e așa mare. Nu-ți vine să crezi. Welcome to America.” Locuința era întunecoasă, călcai pe o mochetă verde și te simțeai ca pe o masă de biliard. Înainte să se deschidă ușa, au trebuit descuiate cinci broaște de siguranță. Doamna Sanowsky purta papuci de casă, ciorapi bej cu câteva ochiuri duse, un capot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Toni, de ce mergem întruna pe strada asta, dus și întors. De fiecare data mâna lui mă strângea mai tare, încât aproape că mă durea. A treia oară s-a hotărât și m-a tras val-vârtej după el, printr-o intrare întunecoasă, înăuntru în bar. Deci așa arăta un bar din America: întunecos de-ți băgai degetele în ochi, plin de fum și de oameni obosiți, care păreau să moțăie. Trei din aceia ședeau pe scaune înalte lângă tejgheaua barmanului, iar doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fiecare data mâna lui mă strângea mai tare, încât aproape că mă durea. A treia oară s-a hotărât și m-a tras val-vârtej după el, printr-o intrare întunecoasă, înăuntru în bar. Deci așa arăta un bar din America: întunecos de-ți băgai degetele în ochi, plin de fum și de oameni obosiți, care păreau să moțăie. Trei din aceia ședeau pe scaune înalte lângă tejgheaua barmanului, iar doi erau de-a binelea toropiți, încât se sprijineau în coate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
oamenii se dau la o parte, lipindu-se de pereții ascensorului, își sug burțile, numai ca să ne putem alătura lor, eu și Udi, perfuzia cu săculețul transparent și cateterul cu lichid portocaliu, coborâm astfel până la secția de radiografie, cu camere întunecoase luminate doar de niște neoane fără intensitate, care nu se sting niciodată, mai conștiincioase ca lumina soarelui, dar la capătul coridorului observăm o luminiță pâlpâind intermitent, un copil complet chel, cu brațe slăbuțe, aprinde și stinge un întrerupător, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
într-o noapte ploioasă, totul mi se părea dintr-odată o prostie, cine mai are nevoie de fosta lui viață. Îmi dau seama că locul de lângă mine este gol, Noga nu mai este în pat, dau buzna în camera ei întunecoasă, nu este acolo, și nicăieri în casă, caut peste tot, pe masa din bucătărie găsesc o bucățică ruptă de hârtie, am plecat la bunica, scria ea cu litere groase, voi dormi acolo, mi-am luat și ghiozdanul, eu sunt uimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
În picioare, dacă m-ar fi descoperit, aș fi putut oricum să mă prefac că sunt un vizitator absorbit, rămas să se bucure de minunăția aceea. Curând se stinseră luminile și sala rămase Învăluită În penumbră, ghereta deveni mai puțin Întunecoasă, luminată slab de ecranul la care continuam să mă uit țintă, pentru că reprezenta ultimnul meu contact cu lumea. Prudența cerea să rămân În picioare, iar dacă picioarele mă dureau, ghemuit pe vine, cel puțin vreo două ore. Ora de Închidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fiindcă e așa cum e, iar ea e Sophia - și când te gândești că ea, În momentul ăla, cine știe... Nu, dimpotrivă, Belbo gândește și mai Întortocheat. Îmi reveneau În memorie cuvintele lui Diotallevi: „În cea de-a doua sefira Aleph-ul Întunecos se transformă În Aleph-ul luminos. Din Punctul Obscur țâșnesc literele Torei, trupul sunt consoanele, suflarea vocalele, și Împreună Însoțesc cantilena credinciosului. Când melodia semnelor se mișcă, consoanele și vocalele se mișcă Împreună cu ea. Astfel se naște de aici Hokma, Înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să vizitez un loc unde se mai făcea și acum o batida așa cum știu s-o facă numai oamenii fără vârstă. Am ieșit, făcând numai câțiva pași afară din civilizația lui Carmen Miranda și m-am găsit Într-un loc Întunecos, unde câțiva băștinași fumau un tabac gros ca un cârnat, răsucit În formă de funii vechi marinărești. Mânuiai funiile acelea cu buricele degetelor, obțineai din ele niște foi late și transparente și le Înfășurai În niște cartonașe de pai uleios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Albe și Negre. (Înalte grade ale Masoneriei de Rit Scoțian Antic și Acceptat) Străbăturăm coridorul, urcarăm trei trepte și trecurăm printr-o ușă cu geamurile mate. Deodată intrarăm În alt univers. Dacă Încăperile pe care le văzusem până aici erau Întunecoase, pline de praf, cu mobilele știrbite, acestea de aici păreau salonașul vip dintr-un aeroport. Muzică difuză, pereți azurii, o sală de așteptare cu aspect confortabil, cu mobile de marcă, pereții Împodobiți cu fotografii În care se puteau vedea domni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
totul și despre minerit: cobori pe o scară și intri Într-o mină, cu tot ceea ce trebuie, galerii, ascensoare pentru oameni și cai, niște intestine prin care se târăsc copilandri (de ceară, sper) cu chipuri emaciate și frustrate. Străbați coridoare Întunecoase și interminabile, te oprești pe marginea unor puțuri fără fund, simți frig În oase și aproape că percepi mirosul gazului de mină. Scara unu pe unu. Bâjbâiam printr-o galerie secundară, exasperat că nu revedeam lumina zilei, când am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]