2,651 matches
-
crește ponderea materialului compilat, așa cum s-a putut constata la scriitorii amintiți mai sus. Dovada epuizării exegezei originale este apariția unui gen literar care, pe de o parte, ar trebui să fie cât mai funcțional și util posibil pentru un învățat care studiază Scriptura, însă, pe de altă parte, nu reușește decât să accentueze extrem de mult defectul textelor precedente, realizate prin compilare, astfel încât comentariul însuși e în întregime o compilație. Ne referim la așa-zisele „catene” despre care am vorbit deja
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
despre el ceea ce ne spune în text. Din reperele interne pe care ni le oferă opera lui, reiese că scria la a doua carte a acesteia în 547-549; trece prin unele dificultăți care au drept cauză probabil polemicile purtate cu învățații din Alexandria, dușmani dintotdeauna ai școlii antiohiene căreia el îi aparține (e antiohian și prin naștere) și, mai degrabă, fiind nestorian, trebuie să țină piept monofiziților din Alexandria. Declară că nu a avut parte de o educație îngrijită și acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a lumii bazată pe concepțiile escatologice ale creștinilor - sau, mai precis, ale unui grup de creștini (care sunt, de fapt, cei de orientare nestoriană și antiohiană) - pentru a le combate pe acelea ale falșilor creștini care sunt întemeiate pe doctrinele învățaților greci, adică, în esență, pe teoriile lui Ptolemeu. Sub numele lui Ptolemeu, care trăise cu patru secole mai înainte, ar trebui, în realitate, după cum spune Wolska-Conus, să recunoaștem învățătura lui Ioan Filopon, comentator al lui Aristotel, însă creștin. E adevărat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și de I.M. Rașcu și dezbătute în cercul de la „Versuri și proză”, nu sunt lipsite de interes. „Tragedia legendară” Ariana, cu subiect din Antichitatea greacă, este o parabolă având drept punct de plecare raporturile dintre putere (Ilion, regele Naxosului) și învățații care o slujesc (vraciul și filosoful Numidias). Drama Miros de iarbă îi oferă prilejul unei prefețe, adevărat manifest de teatru modern, inovator, în care susține specificitatea textului dramatic, insistând asupra capacității acestuia de „sugestiune și de spontaneitate”. H. glosează, de
HEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
peste fruntarii, a ținut prelegeri și conferințe în multe universități și institute de învățământ și cultură din Europa. Întreprinzând în 1930 o călătorie în Statele Unite ale Americii, a conferențiat la mai bine de douăzeci de universități. Având și vocație organizatorică, învățatul și-a valorificat-o deplin de îndată ce a început să dispună de mijloace. Deschiderii cursurilor de vară la Vălenii de Munte i-au urmat realizări precum înființarea de biblioteci în închisori, întemeierea Institutului de Studii Sud-Est Europene (1914) și editarea buletinului
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
pe care R. a ținut-o la Universitate s-a intitulat Bizanțul reabilitat și a reprezentat o pledoarie convingătoare privind rolul culturii grecești. „Importanța cunoașterii limbii grecești și a culturii bizantine pentru români” este covârșitoare în evoluția spiritualității românești, afirmase învățatul încă din 1912, în cartea sa Elenizmul în România. Reconstituirea „punctelor principale” ale acestei înrâuriri a constituit țelul căruia i-a subordonat întreaga sa activitate științifică, desfășurată sub semnul acribiei (cuvânt des întâlnit în aprecierile unor contemporani), al efortului de
RUSSO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
al XVII-lea ce avea drept principală lectură Umilința lui Simion Monahul. „Mozaic”, a spus bizantinologul, încercând să definească felul în care autorul Învățăturilor... (un biet „plagiator”) a așezat într-un text nou - la ale cărui virtuți literare și filosofice învățatul nu a prea fost atent - fragmentele împrumutate din mai multe cărți . R. le-a dat mult de lucru, în deceniile ce vor veni, partizanilor autenticității acestui text parenetic. SCRIERI: Manuscrisele grecești din Biblioteca Academiei Române, București, 1901; Studii bizantino-române, București, 1907
RUSSO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
forța aplicată și În direcția În care forța acționează și pentru fiecare forță există o forță de reacțiune egală și În direcție opusă 24. Cele trei legi ale materiei și mișcării ale lui Newton au fost primite cu entuziasm de către Învățați, aproape imediat după ce au fost publicate și modelul său matematic a fost repede predat studenților din toată Europa. În noua lume construită de Newton și contemporanii săi, toate detaliile spontane, complicate și care nu pot fi prezise, ale vieții sunt
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
miros și culoare, numai ciocnirea materiei la nesfârșit și fără Înțeles”25. Concepția despre natură a filosofilor iluminiști, ca o construcție abstractă, rațională, matematizată, părea mai potrivită pentru o lume a mașinilor decât una a ființelor umane. Nu e surprinzător. Învățații perioadei iluministe fetișizau metafore cu mașini În explicațiile lor despre cum funcționează natura. Într-adevăr, filosofii iluminiști erau atât de fermecați de noua putere prometeică furnizată de mașini Încât au Început să construiască o cosmologie, care, În fiecare detaliu, are
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Împotriva tuturor. În timp ce filosofii iluminiști au pus accentul pe meritele diferențierii, ei nu au prezentat o viziune asupra manierei În care poate fi reglementată o comportare atât de anarhică pentru a nu distruge structura socială. În loc să facă acest lucru, majoritatea Învățaților timpului - În afară de Rousseau și de adepții săi - au fost după cum arată sugestia facilă a lui Adam Smith, potrivit căreia În economia de piață, fiecare individ Își urmărește propriul interes, și, cu toate că un astfel de comportament ar putea părea egoist, bunăstarea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
urmare, nu sunt conținute În geografie. Cu oamenii trăind În măsură din ce În ce mai mare În mai multe locuri și cu loialități divizate, este necesar să redefinim spațiul politic Într-un fel care slăbește vechea rigiditate a teritoriului limitat de granițe. Unii Învățați vorbesc despre introducerea ideii de Labirint al Europei, sugerând că granițele fixe să fie Înlocuite cu zone de interactivitate, frontiere estompate sau mobile, unite de un regim de reglementare pe mai multe nivele 66. Acesta Începe să fie cazul În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
loc pentru cei trei lianți sociali Într-o modalitate neierarhică. Credința, rațiunea și empatia sunt toate esențiale pentru o conștiință umană matură. Una nu o exclude pe alta, ci mai degrabă o sugerează pe cealaltă. Sfântul Toma de Aquino, marele Învățat creștin din secolul al XIII-lea, s-a luptat pentru a concilia credința cu rațiunea - așa-numita „sinteză fragilă”. Sarcina intelectuală urgentă În viitoarea eră globală este de a crea o nouă sinteză care unește credința, rațiunea și empatia Într-
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Freud se referă la sentimentul originar de unitate ca „instinctul vieții” sau eros. Senzualitatea, sexualitatea și dragostea sunt toate o parte a instinctului vital. Pe măsură ce copilul se dezvoltă, el este separat Într-o măsură din ce În ce mai mare de erosul necondiționat cu ajutorul Învățatului la oliță, al orarelor și al altor constrângeri externe. Copilul compensează sentimentele de pierdere, anxietatea și lipsa de putere pe care le simte, sublimând trăirile fizice și substituind instinctul vital cu „instinctul morții”. El neagă separarea originară detașându-se și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
animalele, peste toate viețuitoarele ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul!32. Pentru majoritatea istoriei creștine, conceptul de stăpânire a fost folosit pentru a justifica detașarea nemiloasă față de lumea naturală și exploatarea ei. Acum, o nouă generație de Învățați religioși și un număr În creștere de credincioși Încep să redefinească Înțelesul cuvântului „a stăpâni”. Ei argumentează că deoarece Dumnezeu a creat cerul și pământul, toată creația sa este impregnată cu valoare intrinsecă. Dumnezeu a dat de asemenea ordine și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
provoca altora făcându-le rău și de bucuriile produse atunci când le faci bine, dezvoltă capacitățile empatice, în vreme ce practicarea furiei ca mijloc de control asupra copiilor se dovedește a fi un puternic inhibitor (Azar, 1997). Sugestii despre ponderea înnăscutului și a învățatului în empatie ne dau studiile întreprinse de M. Davis și colegii săi (1994) pe mai mult de 800 de perechi de gemeni identici și nonidentici. A reieșit că factorul genetic este responsabil pentru o treime din variația dimensiunii afective (incluzând
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
la abilitatea de a asocia o activitate cu alta și de a utiliza aceste asociații în procesul de învățare; (5) identificarea ideii centrale se referă la abilitatea de a găsi elementul fundamental pe care mai multe părți din conținutul de învățat îl au în comun. Toate aceste elemente ne ajută să obținem o imagine mai clară asupra fenomenului studiat și să promovăm idei și soluții creative. Așa cum observă Bouillerce și Carré (2002), metoda concasării presupune modificarea obiectului ori a situației urmărindu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
după care cel care învață trebuie să treacă la un nivel superior abia după ce a acumulat cunoștințe și stăpânește în profunzime segmentul anterior reprezintă unul dintre stâlpii de bază ai oricărui proces de învățare. Instruirea programată presupune dispunerea materialului de învățat în secvențe de pași proiectați pentru a conduce elevii la un scop final. Pașii respectivi sunt, în mod normal, foarte apropiați unii de ceilalți, asigurând o creștere gradată a dificultății materialului. Acesta din urmă este „spart”/divizat în unități ce
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și cititorilor prin tălmăciri în colecția «Părinți și scriitori bisericești»”, „dând prospețime, adâncime și autentic duh teologic expunerilor dogmatice” (Dumitru Radu). În înțelegerea sa, dogmatica ortodoxă își va păstra ecumenismul și va fi deschisă către dezbatere câștigând un temei filosofic. Învățatul român a știut să descopere încărcătura ontologică prezentă în scrierile patristice fără a depăși primejdios delimitările propuse de dogme: centralitatea lui Hristos (acestui obiectiv fundamental al credinței creștine i-a consacrat, între altele, studiul Iisus Hristos sau Restaurarea omului, 1943
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
Contra litteras Petiliani): în această operă, Augustin repropune exegeza în sens ortodox a textelor citate de Petilianus; cele patru cărți, scrise în 405, după promulgarea legilor antidonatiste, și intitulate împotriva lui Cresconius (Contra Cresconium gramaticum), prin care e combătut un învățat care îl apărase pe Petilianus de precedentul atac al lui Augustin. Există și alte scrieri, minore. Despre acestea putem să spunem pe scurt, la fel ca Pincherle, că, dacă într-o primă fază combaterea donatiștilor se baza în mod esențial
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
despre penitență; și, țintuit în pat, pe toată durata bolii sale, contempla acele foi întinse pe perete și le citea vărsînd fără încetare rîuri de lacrimi”; și tot el (28, 11): „în mijlocul acestor nenorociri, el se consola cu maxima unui învățat care spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti un lucru de seamă prăvălirea lemnelor și a pietrelor și moartea celor muritori»”. Acestea erau cuvintele lui Plotin, care vedea, la fel ca Augustin, cum lumea lui se sfîrșea, răvășită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au rămas două scrisori trimise de Quodvultdeus lui Augustin în 428-429 și păstrate în epistolarul acestuia: în prima (nr. 221) el îl îndeamnă pe vestitul episcop să alcătuiască un mic compendiu al ereziilor, care să le fie de folos atît învățaților, cît și ignoranților, astfel încît toți să poată urma dreapta credință și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase dificultatea (și poate chiar inutilitatea compendiului), dat fiind că repertorii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Quodvultdeus folosește multe pasaje din Scriptură (el citează din una dintre vechile versiuni latine existente în Africa înainte de textul lui Ieronim), încît unii consideră această operă aproape o culegere de testimonia, chiar dacă nu este alcătuită cu precizia și rigoarea unui învățat. Exegeza sa se inspiră din tipologie. Scriitorul vrea să adune la un loc acele pasaje în care se pot vedea figura lui Cristos și cea a Bisericii (e vorba, aici, de pasaje extrase mai ales din Vechiul Testament), sau pe cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe plan cultural și dogmatic, și mai ales în Gallia, acea autoritate ce i-a fost atribuită în secolele următoare. Am spus că e un termen impropriu deoarece susținătorii acestui antiaugustinism nu se revendică niciodată de la Pelagius, ci, eventual, de la învățații greci din secolul al IV-lea. Așadar, nu fără motiv Tibiletti preferă să vorbească despre „maeștri provensali”, și nu despre „semipelagieni”, iar Pricoco subliniază și el inexistența „semipelagianismului”. Dezbaterea despre semipelagianism constituie una dintre manifestările cele mai vii ale vieții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi autorul lor, chiar dacă cel care a alcătuit culegerea a trăit probabil într-o epocă mai tîrzie. Deși a fost numit „doctor al Bisericii”, Leon e mai mult un conducător și un predicator, și mai puțin un teolog și un învățat. în acest sens, cultura lui este tipică pentru Occidentul secolului al V-lea, adică mult mai restrînsă decît cultura lui Ambrozie sau Augustin. Cu atît mai puțin vom găsi în scrierile sale vreo urmă a culturii clasice. Mai mult, chiar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de sfînt și de organizator al acțiunilor de binefacere ale Bisericii în folosul celor loviți de soartă, e dovedită de faptul că imediat după moarte au circulat biografii ale lui și că a fost considerat unul din cei patru mari învățați ai Occidentului. De o crucială importanță pentru istoria civilizației occidentale a fost și evanghelizarea Angliei, inițiată de el. a) Administrarea Bisericii Energica și neprețuita activitate a papei, exercitată în nenumărate moduri, nu numai în plan politic, ci și în viața
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]