1,281 matches
-
Pe dată, cu părul răvășit și gâfâind de oboseală, năvăli înăuntru o ... Idee. Se propti țeapănă în fața mea și-mi zise: ,,Ce-ar fi ... dacă ai face o vizită în trecut? Să zicem prin anul 1849. M-am opus cu înverșunare. Mărturisesc cinstit: mi-era frică. Dar ideea nu-mi da pace. În cele din urmă, m-a convins. Și pentru a-mi spori curajul, mi-a dat o pilulă. Am înghițit-o și, devenind imediat invizibilă, am încălecat pe idee
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cireșul bătrân care, în cinstea sosirii lui, se împodobise cu o minunată cunună de flori albe în locul coroanei de muguri plăpânzi de acum o lună... În gară pâlcuri de soldați se năpustiră asupra trenului ce pufăia și se smucea cu înverșunare înainte de a se opri. Ochii lui Apostol însă alergau nerăbdători printre oameni, mereu de ici-colo, cercetând aproape cu frică până ce, cu o lucire de fericire nestăpânită, se poticniră. Pe peron, în același loc unde rămăsese, ca și cum vreme de patru săptămâni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
departament al Ministerului de Externe, și de la Universitatea din Heidelberg, mai exact de la profesorul Klaus Heitmann, la catedra căruia se afla și criticul Sami Damian. Câțiva dintre prietenii de atunci mă sfătuiau să nu plec sau chiar mă condamnau cu înverșunare: mi s-a făcut de călătorii în străinătate tocmai când se distrugeau satele și bisericile, când se întâmplau atâtea mizerii care trădau fața adevărată a regimului Ceaușescu etc. Plecam, cică, pentru a arăta că totuși se poate călători... Pentru vigilenții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
totul se năruie oarecum în această pildă pe care scriitorul vrea musai să o servească, cumva în pofida unui protounivers fertil al mahalalei bucureștene care prinde din primele rânduri. Îmi pare rău pentru purtătorul titlului de arbitru al eleganței și al înverșunării erotice, Emil Brumaru, dar textul său nu e decât un nou delir, poate ceva mai închegat decât derapajul lui Aldulescu, dar tot delir. La Aldulescu, într-un aer rural, două femei cad dintr-o dată pradă organului genital masculin purtat cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
credem că întoarcerea în trecut este, de fapt, o întoarcere către sine a naratorului-personaj, în ciuda oricărei tentative de distanțare a acestuia, în ciuda oricărei încercări de a fi obiectiv. Totul este privit cu umor, uneori chiar cu bunăvoință, și nu cu înverșunare, deși este vorba despre absurditatea sistemului comunist, despre nedreptățile care s-au făcut în acea perioadă, despre decăderea aristocraților și despre ascensiunea mediocrilor care făcut carieră în sistem. Autorul își joacă doar rolul de povestitor, mai degrabă de regizor, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
ieftină!). Pe plajă strălucesc în soare sute, mii de șezlonguri pe care nu le folosește nimeni - nu se știe cui aparțin de fapt, dar au apărut în urma hotărârii de a privatiza plajele. Turiștii, în marea lor majoritate, își dispută cu înverșunare metrii pătrați rămași disponibili între linia apei și linia șezlongurilor frumos aliniate, dar inutile. Nimeni nu pare a fi indignat de absurditatea unei astfel de situații. Pe apă bubuie ski-jeturile, în ciuda tarifului care-l depășește pe cel de la Saint-Tropez: 80-100
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în incapacitatea de a-mi exprima dorința în urma unui accident grav sau a unei boli ireversibile care ar atinge integritatea mea fizică și facultățile mele mintale, să nu mi se prelungească viața prin mijloace artificiale și să nu se practice înverșunarea terapeutică, conform articolelor..." "Trebuie să informez echipa medicală despre decizia mea, să le fac cunoscută această declarație, așa cum indică regulile asociației", își spune Dora înainte ca vizita să intre în salon. Profesorul pare mai înalt, mai zvelt, mai sever și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
găsi în incapacitatea de a-și exprima dorința în urma unui accident sau a unei boli ireversibile care ar atinge integritatea ei fizică și facultățile ei mintale, să nu i se prelungească viața prin mijloace artificiale și să nu se practice înverșunarea terapeutică,..." Vlad se surprinde repetând în minte angajamentul luat împreună cu Dora cu ani în urmă și pe care Alindora i-l reamintise pentru a nu îl lăsa să fie copleșit de durere atunci, după ce primise scrisoarea de la acel Ciprian. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
După telefonul cu Dorina, alergase la spital cu scrisoarea în mâinile tremurânde. Cu o convingătoare voce blândă, Alindora a repetat cuvintele Dorei de atunci, din spital, adăugând doar câteva cuvinte: "A plecat fără să sufere, fără să fie victima vreunei înverșunări terapeutice. A plecat ușor, fără suferințe, așa cum ne dorim și noi, nu-i așa ? Și a plecat poate într-o lume mai bună pe care noi nu o cunoaștem." "Cuvintele Alindorei de atunci... Ce mult m-au ajutat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mintea ei se așezase pîcla, nu se concentra, nimic clar, nimic precis, nu avea de ce să se agațe. Se știa dezarmată, nu avea forță, nu avea dovezi, cum să poți lupta așa, cu mîinile goale? La ea nu era decît înverșunare, înverșunare oarbă și atît". În legătură cu portretele impecabile, proza Doinei Popa trimite la o temă foarte actuală: în "Ca frunza-n vînt" e o lume care trăiește în și din poze (" Cînd am fost acolo la ea am avut impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei se așezase pîcla, nu se concentra, nimic clar, nimic precis, nu avea de ce să se agațe. Se știa dezarmată, nu avea forță, nu avea dovezi, cum să poți lupta așa, cu mîinile goale? La ea nu era decît înverșunare, înverșunare oarbă și atît". În legătură cu portretele impecabile, proza Doinei Popa trimite la o temă foarte actuală: în "Ca frunza-n vînt" e o lume care trăiește în și din poze (" Cînd am fost acolo la ea am avut impresia că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fosforescente, ce se stingeau de îndată ce se apropia de unul dintre ele. În cele din urmă, cu mare greutate reuși să silabisească: Me-mo-ri-a neș-tear-să a ti-pa-ru-lui. A doua zi la serviciu, se gândi mereu la plicurile lui Alexe, se gândi cu înverșunare și curiozitate. Ce muncă de iad! Regretă că refuzase să citească tăieturile din blestematul acela de plic. Toată după amiaza și-o petrecu prin magazine. Evita să se contemple în oglinzile mari, luminate din plin. Își cumpără un pulover din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mintea ei se așezase pâcla, nu se concentra, nimic clar, nimic precis, nu avea de ce să se agațe. Se știa dezarmată, nu avea forță, nu avea dovezi, cum să poți lupta așa, cu mâinile goale? La ea nu era decât înverșunare, înverșunare oarbă și atât. Și totuși, nu, își zise, nu pot să-i accept ideile numai de frica acestor lovituri atât de dibaci pregătite. Nu pot să-l secondez ca Nina sau Marga, fără nici o rezervă, fără nici o tresărire, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei se așezase pâcla, nu se concentra, nimic clar, nimic precis, nu avea de ce să se agațe. Se știa dezarmată, nu avea forță, nu avea dovezi, cum să poți lupta așa, cu mâinile goale? La ea nu era decât înverșunare, înverșunare oarbă și atât. Și totuși, nu, își zise, nu pot să-i accept ideile numai de frica acestor lovituri atât de dibaci pregătite. Nu pot să-l secondez ca Nina sau Marga, fără nici o rezervă, fără nici o tresărire, nici o împotrivire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o concluzie certă, așa cum o rostiseră ei. Și totuși, dincolo de tot ce părea a fi logic, dincolo de toate judecățile ei, cu cât răsucea mai mult pe toate fețele vorba aruncată în vânt de profesorul Alexe despre licheaua sictirită, cu câtă înverșunare o nega, undeva, mic de tot, nesigur, în interior, un fel de instinct surd o avertiza că profesorul Alexe are dreptate, că mai devreme sau mai târziu Ovidiu își va arăta fețele, fețele rămase multă vreme ascunse și ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu o deltă bogată de strâmtori și canale conectoare. De asemenea, mai mult ovale decât rotunde, cele două părți erau Încastrate Într-un mediu natural umed, fertil. Și de parcă asta n-ar fi fost suficient, am dat din cap cu Înverșunare spre propria-mi reflexie din geam, o construcție Înaltă de oțel fusese ridicată recent la periferia orașului, arătând feroce spre cer: era noul turn radio. Da, era greu de găsit o zonă mai intimidantă decât aceasta. Conform celor care cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care nu o priviseră niciodată ca pe una de-a lor, era de fapt o persoană foarte drăguță și de invidiat. Acum, douăzeci de ani mai târziu, zâmbea doar amintindu-și de tânăra plină de ură care fusese odată. Deși Înverșunarea ei față de primul soț și de familia lui nu se domolise niciodată cu adevărat, Rose Învățase În timp să se Împace cu defectele și incapacitățile ei ei, printre care burta și coapsele ei Îngroșate. Ținuse regim atât de mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de la mijlocul secolului XX. Colegii noștri din UE, autorități locale, s-au străduit încă din 1990 să-i familiarizeze pe cei din Est cu acest principiu și în unele cazuri chiar au reușit. Numai că guvernele României au continuat cu înverșunare să concentreze decizia la București. România este mai păgubos guvernată de guvernele sale decât în vremea fanarioților. Turcii erau mult mai puțin avari decât cei aleși de poporul român în poziții de decizie. Timp de 20 de ani m-am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
Ca fericirea ce-am avut / Să fi putut să steie (S-a dus amorul...). Mai mult, acest „derapaj” de imagine atrage după sine situarea în paradoxal sufletesc: „Puteam numiri defăimătoare / în gândul meu să-ți iscodesc, / Și te uram cu înverșunare / Te blestemam, căci te iubesc!” (Te duci...). Sau: „Spuneți de ea tot răul de vreți să-nnebunesc: / Că-i heteră, un monstru, că-i Satan - o iubesc!” ( Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci). Este aici doar o trăire contradictorie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Ca fericirea ce-am avut / Să fi putut să steie (S-a dus amorul...). Mai mult, acest „derapaj” de imagine atrage după sine situarea în paradoxal sufletesc: „Puteam numiri defăimătoare / în gândul meu să-ți iscodesc, / Și te uram cu înverșunare / Te blestemam, căci te iubesc!” (Te duci...). Sau: „Spuneți de ea tot răul de vreți să-nnebunesc: / Că-i heteră, un monstru, că-i Satan - o iubesc!” ( Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci). Este aici doar o trăire contradictorie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
i-a ciomăgit șezutul lui Pampa, care, sedus de amăgitoarele chemări ale exotismului, refuza să poarte cuțitul și micuța biciușcă. Miss Bilham, guvernanta, n-a știut să-și țină rangul și a lungit peste măsură neplăcutul episod, certându-l cu Înverșunare pe Muñagorri. Nu șovăi să afirm că pedagoga a reacționat așa distonant doar pentru că avea În vedere un post nou: Montenegro, care descoperă precum linxul sufletele frumoase, Îi propusese unul oarecare În Avellaneda. Toți ne-am retras contrariați. Stăpâna casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
in și papucii turcești. Politețea lui naturală nu izbutea să ascundă o oarecare reticență; la Început, am atribuit-o modestiei, dar imediat am Înțeles că omul se simțea foarte sigur și aștepta fără neliniști momentul consacrării unanime. Dedicându-se cu Înverșunare unei munci exigente și aproape nesfârșite, era zgârcit cu timpul și Îi păsa puțin, sau deloc, de publicitatea pe care i-o făceam. În odaia sa de lucru, care avea ceva din sala de așteptare a unui dentist rural - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
abate potera a doua zi. Pînă la un punct nici nu aveau vreun interes să se întîlnească. Dacă s-ar fi întîmplat, cine știe ce-ar mai fi ieșit, poate chiar cu moarte de om, dar nu din pricini de înverșunare ori de ură, ci pentru că n-ar fi avut încotro. Oricum, gazetelor, pe o vreme ca asta, cînd nu se întîmpla nici o nenorocire, și de fapt nimeni nu avea chef să afle că se petrec nenorociri, o poveste palpitantă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Reușise diavolul să descopere un document extrem de important între hîrtiile lui Georgescu, cu siguranță că a ajuns să tragă țuici cu sublocotenentul ăsta care nu era prost deloc. Nu era prost, dar era nebun. Altfel nici nu se poate explica înverșunarea cu care împingea lucrurile către o situație fără ieșire. Documentul cu pricina era, la prima vedere, o prostioară, cîteva nume publice, extrem de cunoscute. Ceea ce l-a pus pe gînduri era faptul că se găseau împreună, pe aceeași listă. Iar lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat planșetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau mâinile înroșite în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între genunchi. Plângeau cu înverșunare și obidă nedefinită fiindcă nici unul nu știa să urască, durerea lor era pură și în ea puteai ghici cel mult protestul împotriva ei, a durerii în sine, fiindcă durea, și nu a învățătorului sau a școlii, cu cărțile și istoriile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]