1,193 matches
-
zice Tudor Vianu -, râsul pe care ni-l produc înfățișările artei comice este o satisfacție îndoită, prin confirmarea pe care ne-o dă geniul lucid al artiștilor. S-a spus că emoția comică are un caracter social, deoarece nu ne înveselim decât în societate și nu ne putem sustrage contagiunii comice care a cuprins o adunare." (Estetica, 1968, p. 369). Noțiunile care se grupează în jurul conceptului prin care identificăm categoria estetică a comicului sunt cele pe care le-am văzut deja
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
chip decât al meu, descins, sincer și vesel fără crispări. Încât când spunea de pildă: astăzi l-am asistat pe profesor la deschiderea dovleacului unuia, cuvântul dovleac, care însemna un cap uman, îți stârnea râsul și după mărturisirea lui îl înveselea și pe pacient când era anunțat în acest fel de ceea ce avea să i se întîmple a doua zi: "mîine îți deschidem dovleacul, pregătește-te!" În timp ce eu credeam că lucrurile se petreceau însoțite de infinite precauții și delicatețuri. Îi spusei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o satisfacție groasă, dacă nu grosolană, că dispăruse Petrică cel bleg și duios, care mă plictisise destul și reapăruse cel care mă încîntase atâta vreme. Ce i s-o fi întîmplat? Bună idee să ieșim să aflu și să mă înveselesc din plin. Îl urmai uitând să-mi iau la revedere, să-i dau bună ziua Matildei. Petrică însă nu-mi comunică decât că despărțirea era iminentă, dar fără să fie îndîrjit, ci liniștit și senin și de astă dată îl crezui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când relatăm ceva din mediul nostru cuiva care nu-l cunoaște și ne e greu să-l evocăm, fiindcă am făcut-o de-atîtea ori... Pesemne că se distraseră mult pe socoteala celor doi și desigur, mai ales, chemarea Salvării îi înveselise copios. Bravo, Matilda, am gândit, va să zică râzi de nefericirea altora... "Petrică îmi oferise și el o surpriză, continuă ea, dar nu de acest gen, ci ceva ciudat în legătură cu taică-său. La întrebarea mea îmi răspunse foarte grav că tatăl lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
intervenim, dar nu cred că vom reuși..." Matilda făcea parte dintr-o comisie pentru arhitectură, se înscrisese în partid cu un an în urmă și i se dădeau tot felul de sarcini. Îi plăceau, ași putea spune chiar că o înveseleau, ca și când ar fi fost vorba de o comedie. Îmi povestea tot felul de lucruri de acest gen, în care eroii semănau cu acest Calcan. Nu știu de ce era ea veselă, fiindcă eu mă indignam. Auzisem îndată după naționalizare că niște
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ostentație simulată. "Lui nu-i plac ciupercile, îi e frică să nu se otrăvească și să moară", se sesiză Clara sugerând că bărbatul ei mai are și alte ciudățenii, dar care n-o împiedică să-l iubească, ba chiar o înveselesc, o amuză. "Dar dumneata mai vrei"? zise Matilda. "Eu mor după ele", răspunse Clara. "Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei ", zise Micu. Nu există moarte neveșnică, zise Matilda, care după felul cum replică se vedea ca nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din voința mea, în mine însumi, o forță supusă acestor dulci mișcări, care îmi topeau amorțeala sufletului și îmi goneau adânca singurătate de al cărei rău mă eliberam. Curând însă toate acestea, mașinile cu farurile și claxonatul lor, care o înveseleau, tu, tu, puternicele camioane, al căror duduit o făceau să se lipească foarte tare de mine, baia mișcătoare de lumini multicolore din marea piață, unde vedea țâșnind spre cer săgeți albastre, care brusc se răsuceau spre pământ, devenind verzi sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mare veselie și în același timp o împăcare neașteptată cu lumea, izbucnii iar în hohote și punîndu-i mâna pe umăr îl împinsei mai încolo cu o neascunsă simpatie. "Rîdeți, ai? zise, tot așa, râzând el însuși pe sub mustață. Ce vă înveselește așa, dom' profesor?" mă întrebă curios. "Cum, răspunsei, veselia ta!" " Deci mă găsiți un om vesel?" Da, foarte vesel, cunoști femeile." "Cum să nu le cunosc, zice, dacă am avut de-a face cu ele. Și de fapt tot nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
continuatori ai lui Slavici și Rebreanu, dar asta numai pentru că eu îl cunoșteam, ce trebuiau să creadă însă cititorii care nu știau că redactorul șef al acestei publicații e un om atât de subtil încît publica aceste texte ca să-i înveselească? Ce-ar fi trebuit să fac eu acolo dacă m-ar fi angajat în redacție, cum îmi dăduse de înțeles? Dacă astfel se scria, sau dacă, oricum, numai lucruri din astea puteau apărea, care ar fi fost rolul meu? Să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care n-o rupsei. "De ce ești indiferent?" zise ea indiferentă. "Nu sânt indiferent! Te ascult!", zisei cu o enervare mascată. "Așa, zise, și surâse pentru sine, un alt surâs, de satisfacție că eram iritat (asta părea chiar s-o înveselească) și am aflat. "Ce s-a întîmplat, dragă, de te-ai supărat pe Suzy? Ce ți-a făcut?" l-a întrebat prietena asta a mea. Nu mi-a făcut nimic, zice, dar vorbește prea mult!" Și aici izbucni în râs
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să am remușcări, și când colo e și mirată că îi cer scuze. Și pe urmă deodată i se năzare din te miri ce, și degeaba fac mea culpa, nu uită, și abia așteaptă un musafir să mă ponegrească..." Mă înveselii. "Nu?! zise. Nu e așa că ți-a făcut cu ochiul?" Izbucnii în râs. Nu chiar!" zisei. "Ba da, ba da, ca dovadă că a venit peste mine în bucătărie să se uite... Mi-e foarte dragă, e o mamă ideală
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de un sumbru sarcasm. Hm! Se putea și rîde! Dacă ceea ce a citit până acum ar fi făcut-o să acumuleze un complex de impresii defavorabile, gândii, pasajul acesta nu s-ar fi putut rupe din context ca s-o înveselească atât de tare. "Mai ai mult?", o întrebai cu grijă (să-i zicem, în realitate cu îngrijorare sa nu întrerupă chiar acum lectura, când îi mai rămăseseră de citit doar câteva file). Făcu un semn liniștitor din degete. Întoarse ultima
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prea groși... era ea pisăloagă, dar, vorba lui Caragiale, nu era groabă, ca bărbatu-său. Silvia simți pesemne că ușa trântită și expresia mea furioasă nu îi erau adresate ei, ci maică-sii, și avu un surâs divin: tata o înveselea. "Ah, zisei, ia vino tu încoace!" Și o luai în brațe și clipe lungi durară până mă desprinsei de roua ochilor ei inocenți. "Tataaa, îmi șopti, nu prea copleșită de mângâierile mele, vreau să-ți spun ceva." Aoleo, gândii, ce-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
flanelă, ciorapi groși și un hanorac mi le aduse Suzy, n-o întrebai de unde, doar pantalonii și mănușile trebuii să le cumpăr de la un magazin sportiv. Grupul nu era amorf, dar nici nu se străduia vreunul din ei să-i înveselească pe ceilalți cu orice preț. Vezi? parcă îmi spunea Suzy urmărindu-mă cu privirea, în timp ce trenul cobora cu viteză podișul nostru transilvan, sânt oameni serioși, ce-ai crezut? Așa era! Când unul vroia să spună o anecdotă, nu întrerupea pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
general, pe-aproape: Cecenia, Afganistan, Turcia. Vine Bond, găsește mecanismul undeva sub pământ și pune bombița care-l termină. Ghiciți morala...“ „Ori bomba n-a explodat cum trebuie, ori Bond a greșit locul: trebuia să aterizeze la Vrâncioaia.“ Ne-am înveselit cu toții, îi păcălisem și de data asta. Am urcat treptele (marmura arăta la fel de ciobită ca acum zece ani) și Mihnea ne-a împins înăuntru. Ne simțeam ca-n tren: aceeași casă-vagon, aglomerată de paturi, dulapuri și scaune. Treceai dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici o femeie în poză, cu-atât mai puțin vreo „gagică“ de-a lui Doru), dar ne-am abținut să le clarificăm. Doru și-a ridicat tricoul, a înfundat apoi revista în șort și-a plecat. Și alte minuni ne mai înveseleau copilăria: Julieta Szöny, actrița (dumneavoastră ați văzut-o în Toate pânzele sus; eu, în realitate, la „2 Mai“, la gazdă, aplecându-se cu părul ăla neverosimil de lung peste mine și întrebându-mi părinții de ce nu mă trimit la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin biografia familiei, cu-atât mai puțin prin a bunicului Vitalian. Din păcate, joaca asta de-a detectivul ne-a adus un prejudiciu imens. Și-acum, se pune întrebarea: ce facem cu dumneata?“ „Aș putea întreba același lucru.“, m-am înveselit. „Uiți că tu stai cu sacul în cap. Mihnea o să intre dintr-o clipă într-alta, și-atunci n-o să mai fii atât de-optimist.“ „Serios?“, s-a mirat prizonierul, încercând iar să pipăie podeaua cu ghetuțele lui de autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o precipitare neobișnuită, că lucrurile stăteau întocmai. — Legăturica dumneavoastră are totuși un oarecare preț, continuă funcționarul, după ce râse pe săturate. (Trebuie remarcat că și posesorul legăturicii începuse, în cele din urmă, să râdă, luându-se după cei doi, ceea ce-i înveselise și mai mult pe aceștia.) Și, cu toate că aș putea face prinsoare că nu conține aur, fișicuri străine cu napoleoni și friedrichsdorfi 1 sau cu arăbei 2 olandezi, cum ne putem convinge judecând după ghetrele care vă acoperă bocancii străini, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se mai pună lemne pe focul din șemineu. Când întrebă cât e ceasul, servitoarea îi spuse că e deja zece și jumătate. Domnilor, poate vreți să beți șampanie! le propuse deodată Nastasia Filippovna. O am pregătită. Poate că o să vă înveselească. Vă rog, fără nazuri! Propunerea de a bea și, mai ales, făcută fiind într-o formă atât de naivă, părea foarte ciudată din partea Nastasiei Filippovna. Toți cunoșteau neobișnuita sobrietate care domnise la aniversările ei precedente. Și așa serata devenise mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și pe fiecare în parte. Acum s-ar fi putut crede că se aștepta aici la ceva extrem de important pentru el și că deodată se decisese să mai rămână. Prințul nu băuse decât două sau trei cupe care doar îl înveseliseră puțin. Ridicându-se de la fereastră, își încrucișă privirea cu Evgheni Pavlovici, își aminti de explicația pe care urma s-o aibă cu el și îi zâmbi binevoitor. Evgheni Pavlovici dădu din cap spre el și deodată arătă spre Ippolit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu-l mai văzusem de vreun an; era la universitate. Când, pe la opt și ceva, am intrat în casa lui (cu mare ceremonie: am fost anunțat), m-a întâmpinat mai întâi cu uimire, chiar deloc prietenos, dar imediat s-a înveselit, privindu-mă, și a izbucnit brusc în râs. — Ce vânt te-a adus la mine, Terentiev? a strigat el cu degajarea lui simpatică dintotdeauna, uneori impertinentă, dar niciodată jignitoare, pe care o îndrăgeam atât de mult la el și atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-am vrut decât să mă informez; scuză-mă că te-am întrerupt. — Procuristul n-a venit. Între timp a fost adus nenorocitul; prânzisem și eram într-o dispoziție avântată; au venit musafirii, au băut... ceai și... eu m-am înveselit spre propria mea pagubă. Iar târziu de tot, când a intrat acest Keller și ne-a anunțat ziua dumneavoastră festivă și dispozițiile cu privire la șampanie, eu, dragă și mult stimate prințe, având o inimă (ceea ce dumneavoastră ați remarcat cu siguranță, întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
altarului; dar Nastasia Filippovna nu fu în stare să-l liniștească, ba, dimpotrivă, în ultimul timp îi amplifica și mai mult tulburarea. Altădată, adică cu vreo câteva zile mai înainte, întâlnindu-se cu el, depunea toate eforturile pentru a-l înveseli, se temea teribil de înfățișarea lui întristată: încercase chiar să-i cânte; cel mai adesea îi povestea toate istorioarele comice pe care și le amintea. Mai întotdeauna, prințul se prefăcea că râde din toată inima și uneori chiar râdea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prin dreptul ferestrelor. Nu spusese nimic, dar două zile după aceea a fost bolnav. Nastasia Filippovna n-a mai repetat experiența. În ultimele zile dinaintea nunții, începuse să fie foarte îngândurată; sfârșea întotdeauna prin a-și învinge tristețea și se înveselea iarăși, dar era cumva mai potolită, mai puțin zgomotoasă, mai puțin bucuroasă decât cu câteva zile în urmă. Prințul își dublă atenția. I se părea curios că ea nu deschisese niciodată vorba despre Rogojin. Numai o dată, cu vreo cinci zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trebuințe pe care trebuie să le satisfacă, Îi pândesc și supărările. Așa stau lucrurile mai ales cu oamenii moderni. Băutul ne poate face să uităm pe moment de probleme. Băutul cumpătat poate scădea nivelul stresului și neliniștii, relaxându-ne și Înveselindu-ne. Aceasta se explică prin faptul că, Într-o cantitate moderată, alcoolul are un efect de alungare a neliniștii și de Îmbunătățire a stării de spirit. O cantitate moderată Însemană un păhărel de vin pe zi. Alcoolul - cu condiția să
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]