2,811 matches
-
acolo? Rozul-portocaliu cu o tentă verde al vitrificațiilor era semn sigur. În mod clar napalm. Era un război adevărat. Acești evrei erau chiar duri. Îi vorbise lui Sammler ca de la un american la altul. Dungile lungi albastre de pe bumbacul jachetei, șapca murdară de la Kresge’s, micul caiet cu spirală În care Sammler lua notițe pentru articolele poloneze, și el de la Kresge’s, explicau asta. Era un război adevărat. Toată lumea respecta omorul. De ce nu și preotul? Mergea În bocancii americani mari, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
roșu, ca fețele oamenilor de munte. O duzină de astfel de bărbați stăteau în jurul gabarei. Cei mai în vârstă erau îmbrăcați în salopete, iar pe cap aveau pălării de cowboy. Iar ceilalți erau niște băieți de patruzeci de ani, cu șepci de baseball și blugi. Toți stăteau cu ochii ațintiți asupra ambarcațiunii, iar pe față aveau o expresie amestecată de condescendență și mulțumire de sine, caracteristică omului care prezice încă un dezastru. Au testat scândurile de pin cu vârfurile metalice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fără rest, fără nostalgii și fără regrete. Din acei ’80 pe care îi defilez prin fața ochilor dintr-un living oxonian, mi-a mai rămas o seară de ajun, foarte dureroasă și foarte frumoasă. Am plecat cu bunica la Biserica Popa Șapcă. Mama se sfia să vină cu noi, chit că locul era destul de îndepărtat. Hunedoara e un oraș mic. Ochiul vigilent al inspectorilor școlari și al activiștilor se putea întinde oriunde. Ea rămânea acasă, tata, la fel. Cântau singuri colinde. Bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ușa înțepenită a compartimentului și ceru biletele la control; părea a-și face datoria apatic, strivit de căldura ucigătoare a zilei, era un bărbat cu mustăți, în jur de 50 de ani, nădușit, broboane de sudoare i se prelungeau sub șapca de ceferist. Controlul ținu câteva minute, după care un domn tras la față, boieros, aflat lângă cele două femei, care dormitase până atunci, își cercetă ceasul pe care-l scoase dintr-un buzunar mic de la pantalon și-l întrebă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vechi ce va trebui în curând înlocuit, își spunea, dar mai încolo, nu mai avea bani acum. Mâine sau poimâine după-amiază, până joi oricum, va vopsi în negru lucios șareta după ce-i va repara încheieturile...a venit primăvara! Își trase șapca pe ceafă. „Care va să zică s-a terminat cu pământul N-a fost să fie...” Cerul lucea deasupra necrezut de albastru. „Vedeți, domnule judecător - își vorbea - spuneați că dreptul de proprietate... ziceați ceva că mă simțeam stăpân, sigur pe mine... când n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
conținut fabulos. La ora aceea Lung mătura cu lunga lui legătură de nuiele drumul din fața casei, și podețul de peste șanțul din dreptul porții. Se întâmplă tocmai atunci să treacă primarul, un om bine făcut, la vreo treizeci de ani, cu șapcă trasă până la mijlocul frunții: - E! cum e? îl întrebă văzându-l măturând cu zel. Lung se opri din mica gospodărire: - Cum să fie? Bine. - Vezi? când te ții de treabă, așa e. Era, în gândul primarului, o aluzie la arestarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vorba primarul. Soția lui Lung se ivise tocmai atunci în poartă, atrasă de conversația auzită: - Să trăiți! ură ea, cu ipocrit respect, dar primarul, care se îndepărtase câțiva pași pe drumul lui, o salută neglijent, cu două degete ridicate spre șapcă, fără vreo însoțire de cuvinte; era preocupat de „problemele ridicate de săparea unei fântâni noi, la ieșirea dinspre nord a comunei. - „Ee! ce știe el?, își zise Lung, - un copil - habar n-are despre ce-a fost odată!”. Se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei obrazul prelung și uscat, și pornea, clămpănindu-și papucii; iar celelalte vecine ale ei o urmau, vorbind tărăgănat, cu pruncii adormiți la sân. Vestea se răspândise și-n alte mahalale, în zilele când feciorul cel mic al feredeuarului, cu șapca lui soioasă și cu redingota flenduri, umbla pe ulițile strâmte sunând dintr-o talangă. În zilele acelea bolovanii din cuptorul feredeului erau încălziți și femeile se grămădeau spre casa uriașă, cu păreții totdeauna umezi, și înlăuntru, pe treptele de stejar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de femei. — Cine-i? întrebă încet, mai mult pentru sine, Isailă. Amândoi ridicară capetele. Intrară scuturându-se de glod „călugărița“ de la curte și Marghiolița lui Tenea. Un pas rar și mai greu le urma - și pe deasupra capetelor lor îmbodolite răsăriră șapca veche și luleaua lui Anton Neamțul și barba lui uriașă, fuior amestecat de fire roșcate și albe. Hei... murmură încet Isailă. La noi vine lume... Are să fie o leacă de sandrofie... Călugărița dădu repede din cap. —Bună ziua... Ce mai faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pulover de Aran pe care l-ați văzut vreodată. Era un cadou de nuntă de la tușica Imelda, sora cea mai competitivă a mamei. (Mama susține, „Știa că e oribil“.) Îi făcea burtă. — Vrei să porți asta? Mi-a aruncat o șapcă de tweed. (Tot prin amabilitatea tușicii Imelda.) — Da. Acum e rândul meu. Pe aceeași melodie, am cântat: —În ținutul Claaa-are, Mă așteaptă cel drag al meu. Dar un drăguț mai chipeș am găsit La New York când am venit. Dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aprins lumina, apoi, încă o dată, am scos plicul din geantă și m-am uitat la fotografia băiețelului care era leit Aidan, dar nu era Aidan. În ajun, în timp ce stăteam pe treapta de la intrare și mă uitam la fotografia băiețelului cu șapca Red Sox, cicatricea de la sprânceană îl dăduse de gol. Aidan o avea din ziua în care s-a născut; o zgârietură în pielea lui nouă-nouță, care nu se vindecase niciodată. Băiatul din poză avea două sprâncene intacte, nici o cicatrice. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ceea ce trebuia să fac. Apoi am trecut prin ușile glisante de sticlă și m-am uitat dincolo de barieră, căutând un băiețel blond de doi ani. Și iată-l, un băiețel voinic, purtând o bluză de trening gri, blugi și o șapcă cu Red Sox, ținut de mână de femeia brunetă de lângă el. Am simțit, mai degrabă decât să văd, zâmbetul de pe chipul ei. Apoi Jack și-a ridicat privirea, m-a văzut și, deși n-avea cum să știe cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ziar, conform obiceiului său. — Ce v-am spus eu? spunea încântat. Alt politician corupt! Nici nu ieșim bine dintr-un scandal internațional că intrăm în altul. Politicienii noștri sunt din ce în ce mai neatenți. Își deschid mai multe conturi în băncile elvețiene decât șepcile cu Gandhi pe care le poartă ca să ne distragă atenția. Nici un politician care să spună adevărul în toată țara. Da, parlamentul nostru e compus din hoți, fiecare dintre ei fiind responsabil în fața prim-ministrului, care este cel mai mare hoț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
familia D'Souza și la Magazinul de pantofi Patedar. Frustrat, brigadierul își luă bastonul și, simțindu-se jegos în spatele urechilor, se urcă în jeep ca să se ducă la medicul-șef. Acesta, în ciuda unei dureri acute într-o parte, își pusese șapca Gandhi și pornise alături de domnul Chawla să-l vadă pe Verma de la universitate, deși pe un drum ocolit care le dăduse ocazia să se bucure de priveliștea munților. Verma însuși plecase de acasă pe drumul obișnuit către univeristate, prin Grădinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de ardezie puteai inspecta starea vremii, care devenea iar variabilă, soarele, tot o pată de rugină și ieșit din formă, licărind, apoi stingându-se brusc, aidoma unei torțe ude. Selina și-a pus un șorț vârându-și părul sub o șapcă de baseball și s-a apucat, aferată, să-și pună la bătaie toată priceperea ei muierească, în timp ce jos Mandy și Debby încercau pe rând să mă amuze. Mandy și Debby arătau ca-n revistele cu nuduri. Semănau cu Selina. Putorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ale magazinului sexy, unde fete plătite se răsuceau în spirale diavolești, făcând pe veci orice pentru bani. Am alergat prin cuptorul parcării, unde Tomahawk-uri și Boomerang-uri răbdau totul, urând dogoarea, urând ura. Le-am făcut cu mâna băieților cu șepci de baseball. Mi-au răspuns, făcându-mi și ei semne încurajatoare. Mergi, mergi, ești pe drumul cel bun. Am alergat cincizeci, șaizeci de metri. Am văzut sacii negri, pântecoși ca sacii în care se pun cadavrele. Uite și ușa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
norocoasă. Să fie noroc chiar cuvântul pe care îl vreau? Sunt bun cu ea. Nu-mi pot permite să nu fiu. Mă iubește. Așa mi-a spus. Cred că Georgina a avut mult de suferit din cauza bărbaților. Mi-am scos șapca cu un gest moale ca un salut. Șapca, șapca mea de proletar, are rolul de a-mi ține părul într-o oarecare ordine. Nu-mi mai dă mâna să-mi fac frizuri de douăzeci de lire. Acum mă tunde Georgina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îl vreau? Sunt bun cu ea. Nu-mi pot permite să nu fiu. Mă iubește. Așa mi-a spus. Cred că Georgina a avut mult de suferit din cauza bărbaților. Mi-am scos șapca cu un gest moale ca un salut. Șapca, șapca mea de proletar, are rolul de a-mi ține părul într-o oarecare ordine. Nu-mi mai dă mâna să-mi fac frizuri de douăzeci de lire. Acum mă tunde Georgina, trudind ca un grădinar la părul împâslit, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vreau? Sunt bun cu ea. Nu-mi pot permite să nu fiu. Mă iubește. Așa mi-a spus. Cred că Georgina a avut mult de suferit din cauza bărbaților. Mi-am scos șapca cu un gest moale ca un salut. Șapca, șapca mea de proletar, are rolul de a-mi ține părul într-o oarecare ordine. Nu-mi mai dă mâna să-mi fac frizuri de douăzeci de lire. Acum mă tunde Georgina, trudind ca un grădinar la părul împâslit, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vă salut cu respect. Apoi am simțit că-mi cade ceva ușor și brusc pe poalele largi care îmi acopereau vintrele. M-am uitat în jos: printre prismele soioase ale căptușelii, o piesă de zece penny mi se odihnea în șapcă. Am privit în sus: o doamnă voinică se îndepărta cu un zâmbet scurt și viu. Păi e de râs. Zău așa. N-ai de ales. Nu sunt un tip mândru. Nu te mai abține din cauza mea. În fine, uite-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vagonul s-a urnit. Aproape i-am simțit smucitura. Geamătul arcurilor. Scrâșnetul osiilor. Licuricii țâșnind. Țipătul șinei strivite. Roțile ezitând să se avânte. În aceeași clipă, la una dintre ultimele ferestre dinspre partea cimitirului, am văzut cum cineva flutura o șapcă roșie. Celebra șapcă a lui Ghidale, pe care i-o adusese tatăl lui când fusese la Cernăuți, la înmormântarea fratelui său. O șapcă rusească, pentru care toți îl invidiam pe Ghidale, geloși că avea o asemenea minunăție adusă din Uniune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urnit. Aproape i-am simțit smucitura. Geamătul arcurilor. Scrâșnetul osiilor. Licuricii țâșnind. Țipătul șinei strivite. Roțile ezitând să se avânte. În aceeași clipă, la una dintre ultimele ferestre dinspre partea cimitirului, am văzut cum cineva flutura o șapcă roșie. Celebra șapcă a lui Ghidale, pe care i-o adusese tatăl lui când fusese la Cernăuți, la înmormântarea fratelui său. O șapcă rusească, pentru care toți îl invidiam pe Ghidale, geloși că avea o asemenea minunăție adusă din Uniune. Era Ghidale care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În aceeași clipă, la una dintre ultimele ferestre dinspre partea cimitirului, am văzut cum cineva flutura o șapcă roșie. Celebra șapcă a lui Ghidale, pe care i-o adusese tatăl lui când fusese la Cernăuți, la înmormântarea fratelui său. O șapcă rusească, pentru care toți îl invidiam pe Ghidale, geloși că avea o asemenea minunăție adusă din Uniune. Era Ghidale care acum, la despărțirea de R., își flutura șapca parcă special spre mine. A bănuit că eram acolo. Mi-a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adusese tatăl lui când fusese la Cernăuți, la înmormântarea fratelui său. O șapcă rusească, pentru care toți îl invidiam pe Ghidale, geloși că avea o asemenea minunăție adusă din Uniune. Era Ghidale care acum, la despărțirea de R., își flutura șapca parcă special spre mine. A bănuit că eram acolo. Mi-a și adeverit când mi-a scris mai târziu. „Știam că erai acolo, la locul nostru, lângă cavoul cu lăptăreasa. Mi s-a părut că te-am și zărit.“ Veneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ajutorul acestuia, tînărul Julián, și zise după cum urmează: „Mi s-a spus că aici, În pofida aparențelor, se fac cele mai bune pălării din Barcelona. Se anunță o toamnă urîtă și voi avea nevoie de șase jobene, o duzină de gambete, șepci de vînătoare și ceva de purtat la Madrid, În Cortes. Dumneata Îți notezi sau aștepți să-ți repet?“. Acesta a fost Începutul unui laborios și lucrativ proces În care tatăl și fiul și-au unit eforturile spre a duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]