975 matches
-
Drăgănești-Olt. Legătura dintre aceste sate s-a făcut pe un drum care mergea paralel cu Sâiul. Această cale este marcată și astăzi de bisericile satelor care erau construite în centrul comunităților. Vechiul drum de la Dudu la Slatina însoțea apa Oltului șerpuind pe ultima terasă. Drumul ce leagă astăzi bisericile era drumul de legătură dintre sate. Lângă biserica din centrul satului se află casa obștei și școala. În unele sate școala a funcționat pe lângă biserică sau în casa obștei. În Peretu, școala
Drăgănești-Olt () [Corola-website/Science/297045_a_298374]
-
înconjoară comună că și pe cei din interior s-au format numeroase vai ca urmare a torenților proveniți din ploile abundente de primăvară și toamnă, precum și din topirea zăpezilor. Aceste vai și-au format un curs ocolit, în funcție de structură terenului, șerpuind printre formele de relief colinar, înălțimi cărora localnicii le-au zis dealuri. Între acestea se întind platforme acoperite în întregime cu pomi fructiferi. Cea mai joasă treaptă de relief a comunei este depresiunea Păușești-Olănești formată din depozite miocene sarmatice depuse
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
intenționat amenajarea unui muzeu al cetății. Pentru a conserva zidurile cetății și a împiedica prăbușirea lor, au fost înălțate zidurile cu câțiva metri. Pentru delimitarea zidurilor vechilor ruine de cele înălțate de restauratori a fost trasată o dungă albă, ce șerpuiește în exteriorul zidurilor. În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, s-au finanțat din bugetul statului unele lucrări de restaurare parțială a cetății, fiind aplicată pe zidul fortului, în apropierea intrării
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod AB-I-s-B-00062). Prin localitatea Războieni trecea un drum construit de români (după 106 d.C.), care lega cele două mari orașe române Apulum (Alba-Iulia) și Potaissa (Turda). Se vede și acum drumul șerpuind peste dealuri (localnicii îl numesc „Drumul lui Traian”). Atent cercetată și pusă în evidență prin mai multe monografii, istoria satului Razboieni-Cetate este o dovadă a modului în care o localitate se conectează și se integrează în evoluția firească a istoriei
Războieni-Cetate, Alba () [Corola-website/Science/300268_a_301597]
-
Bistra are o suprafață mare în comparație cu populația. Acest fapt se datoreaza reliefului muntos și abrupt, acoperit în majoritate de păduri. Este împrejmuita de numeroși versanți, pe care încă se practică transhumanta(mersul oilor pe munte în lunile de vară), versanți șerpuiți de Vișeu, care formează un defileu cu priveliști de basm. Fost cătun iobăgesc al Petrovei. Aceasta localitate este atestata documentar încă din secolul al XV-lea, figurând în documentele vremii că și parte a cnezatului Maramureșului. După alte surse (Coriolan
Bistra, Maramureș () [Corola-website/Science/301567_a_302896]
-
comunei. Fluviul atinge pe «sforul apei», adică în mijlocul ei, adâncimea de 18-20 m și curge cu o viteză de până la 4,5 km/oră având un debit de 7.000 metri cubi pe secundă. Puține și foarte mici ape curgătoare șerpuiesc prin locurile mai joase ale câmpiei și curios, cursul lor nu se îndreaptă direct spre bătrânul Danubius și dimpotrivă spre vest. Așa se întâmplă cu pârâul Jivita din sudul satului Scăpău, așa procedează și pârâul lui Mutu ce curge în
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
s-ar putea să fie de origine celtă: muor „smârc” și acha „râu” > moraha = „râu de smârc, râu băltos” (în care caz compară și cu cuvintele germanice Moor și Morast (în germană) și morass (în engleză). Mureșul intră din sud, șerpuind localitatea, o părăsește în direcția nord. Pâraiele care traversează așezarea, care apoi să se varsă în râul Mureș sunt: din nord Pârâul Pietrii, care străbate centrul satului, pâraiele "Veszes" și "Kecskekő", care colectează debitele pâraielor Sineu și Martonca, râu care
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
biserică, drumul ce face spre dreapta duce înspre Colibița, bineînțeles printr-o alta comună numită Bistrița Bârgăului. Majoritatea oamenilor din zona își câștigă existența din agricultură, creșterea animalelor și prelucrarea lemnului. La ieșirea din Bistrița Bârgăului drumul începe să urce șerpuind, peisajul devenind din ce în ce mai sălbatic. La vreo 7 Km de Bistrița Bârgăului, apare barajul de acumulare și lacul Colibița. Privind de la baraj nu reuești să zărești decât o parte a lacului care este destul de mare , un "mic" ocol al acestuia durând
Colibița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300873_a_302202]
-
1733 - în conscriptia Klein), "Somogyon" (1760-1762 - în conscripția Buccow), "Smiegen" (1850 - în "Statistica Transilvaniei din" "1830 și 1850"), "Somogyom", "Schmiegen", "Smig" (1854 - în "Buletinul Guberniului Provinciale pentru Marele Principat Transilvania"). Așezarea era numită de sași "Schmiegen", probabil cu semnificația "a șerpui", "a" "îndoi", "a" "mlădia", datorită văii care se îndoaie ca un șarpe printre șirurile de dealuri. Thomas Nägler, în cartea dedicată așezării sașilor în Transilvania, înscrie numele satului Șmig ("Schmiegen") în lista sa, fără să ofere o explicație legată de
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
comuna este limitată de râul Siret, într-o zonă în cursul este meandrat, separând așezarea de orașul Adjud, din preajmă, spre care se face traversarea prin vad ori cu barca dirijată pe hodgon. În sud-estul localității Argea, pe șoseaua ce șerpuiește drumul asfaltat (din octombrie 2008) se află o mănăstire ortodoxă de maici, creată în secolul al XVIII-lea (1748), iar puțin mai la deal, pe partea dreaptă a drumului în urcare, se află o bisericuță (Oancea), cu un cimitir, construită
Comuna Ploscuțeni, Vrancea () [Corola-website/Science/301890_a_303219]
-
se găsește casa de creație literară amenajată în una dintre clădirile administrative ale fostului port (în prezent numit "Port Cultural Cetate") din inițiativa și prin grija cunoscutului poet și revoluționar Mircea Dinescu. 2. Plaja Dunării, întinsă pe aproximativ 3 km, șerpuită după cursul Dunării, oferind turiștilor atât nisipul curat și fierbinte scăldat de valurile bătrânului fluviu, cât și umbra plăcută, răcoroasă, a pădurii de plopi situată în imediata vecinătate a plajei. De menționat că mare parte din foștii locuitori ai comunei
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
drumul roman, destul de bine conservat, de formă trapezoidală, cu baza inferioară de 8m, iar baza superioară (nivelul de călcare) variind între 5-6m, înălțimea pietrișului fiind de 1,4m. Drumul era paralel cu actualul curs al văii Apoldului. "Calea lui Traian" șerpuia pe malul stâng al Secașului, fiind atestat arheologic in apropierea stației CFR Miercurea, apoi la Cunța, în stația CFR Cut, la Răhău și în zona așezării daco-romane de la Podul Pricopului (Sebeș), apoi la Apulum (Alba Iulia). Nu trebuie omisă nici
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
visam la putere, la krakatit, la mirosul de blană de vulpe al omului invizibil la ochii catifelați ai omului care trece prin zid... creierul nostru își amintea de cînd stătea ghemuit de cînd pulsa, de cînd palpita, fojgăia, colcăia, mișuna, șerpuia antebrațul își defula în aerul slăbănog sentimentul de a avea pene urechea — sentimentul de a fi auzit boncăluitul triceratopsului și bulele de hidrogen pleznind malaria peste față. ai încredere în mine, gînguri flora intestinală întinzîndu-se voluptuos în brațele groazei care
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache () [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
ridică destul de mult pentru ca întregul ghețar să plutească pe suprafața ei. Apa se scurge într-o explozie glaciară, inundând câmpia și umplând-o din nou cu resturi. Spre est se zărește capătul anterior al ghețarului Breidamerkur, presărat cu numeroase fâșii șerpuite de piatră și argilă care s-au desprins din văile parcurse. Ghețarul sfârșește într-o lagună și uneori, cu un zgomot asurzitor, lespezi uriașe de gheață se desprind, pentru a pluti ca niște aisberguri. Între acești doi ghețari se întinde
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]
-
oficial al sultanului . Locomotiva primului tren fu împodobită cu steagurile Imperiului Otoman. Traseul căii ferate , cu o lungime de 87 km și având 1 m lărgime, se îndrepta din gara Yaffa spre sud-est, parcurgea gările Lod (Lydda) și Ramla , apoi șerpuia de-a lungul pârâului Wadi a-Srar (în ebraică Nahal Sorek ) pe lângă satele arabe Sejed, Dir-Abban (mai târziu Artuf, și azi Beyt Shemesh ) Dir-a-Shekh (azi Bar Giora), iar apoi urca prin Munții Ierusalimului pe vechiul "Drum al asinilor" , pe lângă pârâul Nahal
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
până astăzi. Indul, cel mai lung curs de apă din Asia de Sud, își începe călătoria sub numele de Sengge Chu, în Munții Gangdise Shan din lanțul Transhimalaya. Izvoarele sale se află pe teritoriul Chinei, nu departe de granița cu Nepalul. Fluviul șerpuiește apoi pe teritoriul brăzdat de râpe adânci al fostului Regat al Kashmirului( în prezent disputat de India și Pakistan), care aparține acum în mare măsură Indiei. La granița dintre cele două state se strecoară printre Munții Hindukush și Munții Himalaya
Ind () [Corola-website/Science/306738_a_308067]
-
nord de se află comuna Mădulari, iar în partea de sud a satului, este situată comuna Șușani, spre vest peste dealuri întâlnim comuna Valea Mare, la mare distanță peste dealuri, întâlnim comuna Crețeni. Așezat între două dealuri abrupte, satul este șerpuit de râul Beica, care izvorește din satul Mădulari si se varsă în râul Olt. În partea de nord, spre comuna Mădulari, întâlnim un sătuc numit Sârbi (Sâlea, în denumirea populară), având sub o sută de locuitori.
Ușurei, Vâlcea () [Corola-website/Science/302047_a_303376]
-
pot fi relativ reduse, de exemplu cele provocate prin erodarea locală a malurilor sau pot fi de mare amploare, ducând la formarea unor albii cu totul noi. Asemenea modificări sunt determinate uneori și de fenomenul de meandrare, cursul râurilor fiind șerpuit și formând meandre care se dezvoltă în timp, devenind din ce în ce mai pronunțate până în momentul în care ating un regim de instabilitate; în acest moment, râurile ajung să taie cotul care formează meandrul respectiv, dar, pentru a ajunge iar într-o stare
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
a lungul arcului de cerc pe care-l parcurge de la izvoarele sale, la granița dintre Zambia și Republică Democrată Congo, până la vărsarea în Atlantic - o întindere de pădure tropicală și savana aproape de marimea Indiei. În drumul său de 4700km, fluviul șerpuiește printre păduri de mangrove și junglă deasa, se prăvălește în torente și cataracte, acumulând atâta forță, încât varsă în mare 41700 de tone de apă pe secundă, debitul său fiind depășit doar de Amazon. Când a descoperit estuarul fluviului în
Congo (fluviu) () [Corola-website/Science/312782_a_314111]
-
Stanley s-a aventurat pe cursul fluviului și i-a stabilit adevărată identitate. Cursul superior al fluviului Congo, cunoscut sub numele de răul Lualaba, este doar parțial navigabil. Inițial acesta curge spre nord printr-un defileu abrupt și stâncos, apoi șerpuiește prin mlaștini acoperite de trestie și se varsă în lacul Kisale, un paradis al egretelor și al pescărușilor, dar și al pescarilor din zonă. La Kongolo, fluviul și-a lățit deja albia de șase ori, măsurând acum 500 m, iar
Congo (fluviu) () [Corola-website/Science/312782_a_314111]
-
Erich von Falkenhayn, care a reușit să oprească ofensiva română la porțile Sibiului și mai apoi să treacă la contraofensivă. Astfel, Racovița a devenit din nou teatru de luptă, urmele acestuia putându-se vedea și astăzi sub forma tranșeelor care șerpuiesc pe la „Portișoară”, pe „Dealu Humelor”, precum și pe „Șanțu Săghișului”. Satul a fost evacuat de către trupele române după ce în noaptea de 15/16 septembrie 1916, ostașii Diviziei 13 infanterie au dus lupte grele pentru a acoperi retragerea Diviziei 23 infanterie prin
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Suferind stricăciuni mari de-a lungul unui mileniu, Marele Zid Chinezesc a fost refăcut pe circa 6.400 kilometri în timpul dinastiei Ming (1368-1644), dinastie ce a fixat și capitala statului la Beijing (forma în care s-a păstrat până astăzi). Șerpuind pe crestele munților și ale dealurilor, dar și prin văile adânci, zidul, prevăzut din loc în loc cu forturi cu aspect paralelipipedic și turnuri înalte de apărare, are o înălțime de 12 metri și o lățime de 6,5 metri. Pavat
Marele Zid Chinezesc () [Corola-website/Science/310356_a_311685]
-
spusele bătrînilor treceau pe aici.Băcioienii numeau acest drum “Printre buci” (la sud de Brăila). Alt drum, în direcția vest-est, trecea prin centru; era un drum vechi, probabil, de o vîrstă cu satul : el venea din capitala Moldovei, trecea Prutul, șerpuind spre Tighina, spre sud - est. Cel mai bun pămînt (cernoziom), de grad superior, a fost rășpăluit de regimul comunist. Pe el s-au construit aeroportul, case de locuit, depozite, fabrici, necompensînd satului nimica pentru suprafață de cca 5000 ha în
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
și o sa se transmită în continuare aceste legende frumoase despre formarea satului. Una dintre aceste legende, care a fost spusă de Vasile Coțofană și preluată de la moș Ion Tăbăcaru un bătrân de peste 80 ani. Legenda spune că în valea pitorească șerpuită de un râușor cu apa cristalină la care se adăpau bourii și căprioarele în tihnă, a poposit un cioban pe numa Ciuciulea cu turma sa de oi. Mai târziu când acesta și-a dat duhul, feciorii lui s-au așezat
Ciuciuleni, Hîncești () [Corola-website/Science/305179_a_306508]
-
este situată pe apa rîul Camenca care face parte din categoria rîurilor mici, cu o lungime de 99 km. Izvorul rîului își i-a începutul în s.Lupăria-Recea și se varsă în r.Prut pe teritoriul comunei Balatina. Rîul Camenca șerpuiește în zona comunei Camenca printre toltrele de recifi coralieri care sînt cele mai la sud în zona localității noastre. După cum șerpuiește rîul Camenca așa sînt așezate și localitățile comunei Camenca. Satul Camenca este atestat pentru prima dată în anul 1604
Camenca, Glodeni () [Corola-website/Science/305650_a_306979]