1,067 matches
-
era prea bun militar ca să comită o asemenea eroare. Bonfinius laudă vitejia arătată de rege și nu există nici o îndoială că Matei era un viteaz, dar el a fost lovit de o săgeată „getică”, cu două colțuri, nu departe de șira spinării („acolo a răbdat-o, nu fără mare neajuns, vreme de patru ani, odată ce fierul, după scoaterea lemnului, rămăsese înfipt mai adânc. Și de vreme ce obrintindu-i rana, tot își dădea drumul, mai apoi, natura respingându-l, a fost scos cu încetul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
i-au pus pe gânduri. Românul este fatalist, dar un fatalism care nu-l paralizează. Din superficialitate, pentru că oamenii noștri n-au avut răbdare să citească Miorița cu atenție, s-a născut ideea falsă că românul, când este amenințat, îndoaie șira spinării și așteaptă ca destinul să hotărască. În poezie, mioara îi cere ciobanului să-și aleagă un câine, cel mai vrednic, ca tovarăș de luptă. În felul acesta, la începutul încăierării, erau doi la doi și, până să scape unul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ajunul “Sânzâienelor” aruncam coronițele de flori; o șură acoperită cu paie, care adăpostea Într-o treime din suprafață, grajdul bivolițelor, În alta carul și În a treia, depozitele de furaje, care făceau pod peste toată suprafața șurii. În spate era șira de paie și grădina de legume. Hărnicia tinerei familii s-a văzut curând. În prelungirea casei s-a construit bucătăria de vară, cuptorul de pâine, o pivniță cu demisol și pod pentru cereale. Șura s-a Înălțat și s-a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
sacralizează? Ce a mai rămas din Maramureșul copilăriei în memoria bucureșteanului transplantat de azi? Destinul meu și al Maramureșului la care faci referire stă sub semnul tragediei comuniste, a unei nenorociri istorice care a năvălit peste poporul român, frângându-i șira spinării și făcându-l să nu mai fie niciodată de acum înainte, în vecii vecilor, ceea ce-a fost de la începutul lumii până în 1946. Citatul din Ion Creangă se referă la o copilărie fericită și la un timp istoric lin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doua oară. De ce un dependent capătă o nouă dependență atît de repede În comparație cu cineva virgin În relația cu marfa, chiar și după ce a fost curat ani de zile? Nu accept teoria că marfa pîndește În corp În tot acest timp (șira spinării e locul În care se presupune că se pitește) și nu sînt de acord cu nici unul dintre răspunsurile psihologice. Cred că uzul de drog provoacă o alterare celulară permanentă. Odată ce ești junky, junky pentru totdeauna. Poți Înceta să folosești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de azi tremur înaintea Herculelui ce te văd“. Practica din spitalele Parisului, care pun pe studenții atașați la serviciul bolnavilor și la rolul de infirmieră. Radiografia constată că unul din gloanțe se înfipsese și se fixase între două vertebre ale șirei spinării, celălalt alunecase de-a lungul unei coaste și, urcându-se, intrase în clavicula stângă. Ce e puterea destinului și cum zice voința Domnului! Asasinul vizase bine, voia să taie coloana vertebrală și să străpungă inima. Un spațiu de nimic
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
este. * Unele vipuri tele au sânii mai dezvoltați și mai dezveliți decât capul. * Prezentându-și... marfa, vipurile dovedesc un ridicat spirit comercial. * Aurolacii s-au integrat primii în Europa, devenind, mai ales noaptea, eurolaci. * Capul ce se pleacă dovedește ca șira spinării este... îndoielnică. * Ochii poftesc, iar inima face infarct. * Dragostea târzie e ca și cea prematură. * Cine râde nu-i om rău; cine rânjește nu-i om bun. * Bunătatea omului se citește pe chipul lui: totul e să știi alfabetul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
învață traiul în comun de la stăpâni. * O prășilă făcută la timp valorează cât o ploaie bună; ambele - și mai mult. * Nu din cauza copacilor nu se vede pădurea, ci pentru că a fost tăiată. * Nu un medic a stabilit că cel cu șira spinării dreaptă are opinii personale. * Și la urcușul pe scara socială se aplică regula de la căile ferate: trenul care vine ultimul pleacă primul. * Nu tot pățitu-i priceput; unii o pățesc mereu. * Mieii susțin că și ei ar sacrifica miei dacă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ci, asemenea liricii lui Bacovia, o poezie cu acces la viziune și la mit: Un pas, atât: un singur pas Strigată dogmă: „Nu se poate!“, „Noapte... friguri... ploi... Cerșesc la punțile-Ți închise... Boltită dogmă peste noi; Mi-a înghețat șira spinării... Trec căruțele dogmei departe falii imense; La dreapta mâinii lor voi sta atent la ultima lumină - în lături toți! O clipă-n lături! Atent la ultima lumină... Un nenorocit accident, soldat cu amputarea unui picior până la gleznă, îl țintuise
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
unei campanii concertate de culpabilizare globală a trecutului românesc". În sfera acestei campanii s-a plasat și intervenția lui Horia Roman Patapievici, care în volumul Politice, definea poporul român ca "o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării" ș.a.m.d., Eminescu reprezentând "cadavrul din debara" al culturii noastre, de care trebuie să ne debarasăm cât mai curând pentru a putea să intrăm în Europa. La vremea respectivă, Răzvan Codrescu a polemizat dur cu autorul acestor obraznice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
rebeliunea se amână. Ei aveau în plan ceva care deocamdată poate să mai aștepte. Și toate astea pentru o simplă piesă. Din nou vorba vine simplă. Let it be e o piesă mare. Când o asculți, simți un fior pe șira spinării. În stomac. Și simți nevoia s-o asculți cu ochii închiși. 13. Mirel Mă întorceam acasă odată. Merg acasă ca să mă limpezesc. Am nevoie de un fel de cantonament din acesta după două-trei săptămâni de stat prin București. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un suflet încă nepervertit, a intrat în casă plângând în hohote. „Mamă, tată, am mâncat tot parizerul!“, a zis Gigel. Ar fi trebuit să arate ca un însărcinat în luna a șaptea, dar tot lihnit era, cu stomacul lipit de șira spinării. „Mă, nu ne minți - l-a repezit Bostănaru ca și cum se aștepta la un necaz -, ți l-o fi smuls din mână un țigan sau te-a fugărit un maidanez și ai dat cu parizerul în el!“ În Gigel se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
meteorologic de la Moctezuma, de lîngă „Chuqui“, spune că e cel mai arid din lume. Munții, pe care nu poate crește nici un fir de iarbă, din cauza solului cu nitrați, sînt lipsiți de apărare În fața vîntului și a ploii. Își expun privirilor șira spinării cenușie, Îmbătrînită prematur În lupta cu elementele naturii, și ridurile, care nu le reflectă adevărata vîrstă geologică. Și cîți dintre acești munți, strînși de jur-Împrejurul fratelui lor mai vestit, nu ascund În pîntecele lor greoaie bogății similare și stau și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Simțământ de fericire de a fi scăpat cel puțin de res privata! 11 septembrie 1955 Dimineață mi-am făcut de lucru prin casă și totodată am ascultat selecțiuni din Carmen la radio... și, ca de obicei, am simțit fiori pe șira spinării - e ceva mai tare decât mine, o reacție aproape fiziologică. și, în afară de asta, Carmen cântată cu totul remarcabil: cu impertinență, țigănește, aproape țipat - un țipăt catifelat din adâncurile ființei materiale, de undeva de sub țâțe... 21 septembrie 1955 S-a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
explică moartea sa cretină. Doar un amator putea avea naivitatea să amestece lumea și, mai ales, obiectele ei în bucuria sa. Un profesionist într-ale bucuriei sărea pe teren, agita mâinile și pumnii prin aer, făcea tumbe, își rupea poate șira spinării sau se lăsa sufocat în îmbrățișările coechipierilor săi - dar cu nici un chip nu se îndepărta de sine însuși și nu se exterioriza agățându-se de obiectele din jur. Obiectele sunt periculoase mai ales când îl văd pe om fericit
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Brașov și Sibiu, precum și la înființarea de organizații ale grupelor muncitorilor de pământ și căruțași și secțiuni. În 1908 am aflat următorul metod de nutreț, adică toamna, când nu mai poți usca otava din cauza răcelilor, am făcut pae de grâu șira (grămadă), puind un strat de otavă mai subțire, peste otavă un strat de pae mai gros, astfel paele absorb substanța fluidă din otavă așa încât să dreg paele,(iar vitele) odată pe zi sau la două zile le mănâncă cu gust
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de munte. La mare, deși pot să înot kilometri întregi fără nici o problemă, prefer să nu mă duc prea în larg și fac tot timpul ture paralel cu țărmul. Dar, chiar și așa, nu spun ce fiori mă trec pe șira spinării ! Dacă cineva ar vrea să-mi facă de petrecanie, lucrurile ar fi foarte simple : e de ajuns să apară pe lîngă mine, în timp ce înot, o dorsală de rechin - chiar și de plastic - și ăla sînt ! ... Iar lumea va crede
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se cunoștea cu sora mea iar după saluturile protocolare am intrat în curte. Poarta s-a închis în urma noastră parcă cu un alt sunet, care m-a făcut să tresar, ba chiar să mă îmi treacă fiori de gheață pe șira spinării În acel moment doream să fiu în altă parte, doream să dispar din fața lor. Dar când eram gata să pun în aplicare acest gând, domnul profesor Florea cu o voce calmă și cu o expresivitate caldă a zis că
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să-i fie lungă și frumoasă. Trebuia să reflecteze și să hotărască singură totul. Considera căsătoria ca pe o afacere. Odată încheiate și semnate actele, avea să schimbe definitiv totul. Simți cum o gheară de oțel incandescent îi trece pe șira spinării inundând-o cu o căldură ce-i afecta pe cei șapte centri energetici. Sufletul îi ardea ca un rug așteptând salvare de undeva. Era ca un pom care aștepta binecuvântarea Celui de sus și a Pământului pentru a supraviețui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
punându-i diferite întrebări privind evoluția sarcinii. Își dădu seama că lupta ei luase sfârșit. Un sfârșit neașteptat care pusese stăpânire pe ea. Teama se înfingea în ea ca niște degete de gheață, simțind cum i se urcă ceva pe șira spinării în ciuda căldurii care era acolo, ea simțea cum îngheață. O anunțaseră că în următoarele patru zile pruncul va deceda. În acest context, ea începuse să râdă și să plângă, cuprinsă de o convulsie de nebunie. În cea de-a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
telefonat aseară, fiindcă muream de disperare, celor două mame ale celor doi corifei ai tăi: una a făcut gafa pe care deja am menționat-o, cotcodăcind ca o găină - își scoate pașaport ca să vină să se îngrijească, are ceva la șira spinării, săraca -, cealaltă îmi vorbea de „Mircică“ spunând că i-a scris două cărți poștale cu „Muți scump, Muți iubit, kilogramul de porto cale costă 100 de franci“. Nu erau indiferente, erau normale, dar eu, îmi dau seama, sunt - din cauza
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
jură credință unul altuia. Mă opresc cu crema hidratantă în mână și îmi privesc reflexia în oglinda veche din dormitor. — Eu, Becky, murmur solemn. Eu, Rebecca, te iau pe tine, Luke. Cuvintele astea arhicunoscute parcă te iau cu fiori pe șira spinării, nu-i așa? — Să-ți fiu... să-mi fii... soț legiuit. La bine, în bogăție... Mă opresc și mă încrunt, confuză. Parcă nu sună bine. Oricum, o să învăț cuvintele atunci, când se apropie momentul. Ideea e că jurămintele sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ridică glasul, și îngheț. Are accent britanic. — N-am de gând să-mi mai pierd timpul aici! Dacă îmi aduci numai și numai lucruri care nu se pot purta... Simt că niște păianjeni minusculi mi se plimbă în voie pe șira spinării. Nu-mi vine să cred. Doar nu e... — Dar mi-ați spus că vă doriți un alt look! zice Erin, la capătul răbdărilor. — Sună-mă când ai ce ți-am cerut. Și, înainte să pot face un pas, iat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
prieten. Dumneavoastră? — Soțul meu Ken, spune femeia. A făcut un bypass. — O, Doamne! Îmi... pare foarte rău. Încerc să-mi închipui cum m-aș simți dacă Luke ar fi pe patul ăla de spital și mă ia cu fiori pe șira spinării. Ar trebui să fie OK, dacă are și el puțină grijă de el. Eh, bărbații ăștia! Cred că lor nu li se poate întâmpla nimic. Clatină din cap. Dar, când ajungi aici... începi să-ți dai seama cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
momentul să comandăm, eu cer o ciocolată caldă, în timp ce Suze scoate un pliculeț de ceai și i-l dă chelnerului. — Ceai de frunză de zmeură, îmi explică. Întărește uterul. Pentru naștere. — Aha, încuviințez. Pentru naștere. Normal! Simt un fior pe șira spinării și zâmbesc repede, pentru a-mi camufla spaima. În adâncul sufletului, nu sunt prea convinsă de chestia asta cu minunea de a da viață. Pe bune, uite la burtoiul lui Suze! Uite la mărimea unui nou-născut. Cum naiba iese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]