1,933 matches
-
altele. În plus, sau mai ales, Dinu era omul ideal ca să mă simt bine în preajma lui. Avea o inteligență la fel de fină ca forma mâinilor, pe care i le priveam totdeauna cu ciudă, dar complexele îl sileau să fie cât mai șters, pentru a nu atrage atenția asupra lui. Firea lui șovăitoare, moale, politicoasă mă lăsa să ies în evidență, să mă impun, să exagerez, să iau foc, pe scurt să mă comport ca un tiran, ispită extrem de plăcută după ce dusesem o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mlaștină. Eu mai respiram, în timp ce vânătorul nevăzut se distra, probabil, urmărindu-mă; știa că nu puteam fugi. Începusem să fiu înduioșat de soarta care ne învrăjbise fără să ne cunoaștem, când mi-am adus aminte unde mai văzusem figura aceea ștearsă, cu un neg mare la rădăcina nasului. Odată, la pușcărie, mă lovisem de ceva și căzusem. Nu era nimeni în jur. Cum stăteam întins pe burtă, am zărit, lateral, un bocanc plin de noroi uscat care s-a apropiat de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu vrea cu nici un chip. Încearcă chiar să se smulgă din mâna ta. Alunecă și cade, murdărindu-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit: dinaintea ta, acum, nu mai e bătrânul șters, prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând în dezordine, cu bărbia tremurând și cu ochii plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întâi la el, lăsând ușa deschisă. Funcționarul de la primărie locuia în două odăi, mobilate foarte sumar. Observai doar un raft de lemn alb cu două sau trei dicționare și o tablă școlărească pe care se mai putea citi, pe jumătate șterse, cuvintele "alei înflorite". După părerea lui Grand, Cottard avusese o noapte bună. Dar se trezise de dimineață cu dureri de cap și incapabil de orice reacție. Grand părea obosit și nervos, plimbându-se în lung și în lat, deschizând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
facă numai ceea ce trebuia. DA, DACĂ ESTE ADEVĂRAT CĂ OAMENII ȚIN SĂ-ȘI PROPUNĂ EXEMPLE ȘI MODELE PE CARE LE NUMESC EROI, ȘI DACĂ TREBUIE NEAPĂRAT SĂ EXISTE UNUL ÎN ACEASTĂ POVESTIRE, ATUNCI NARATORUL ÎL PROPUNE TOCMAI PE ACEST EROU ȘTERS ȘI INSIGNIFIANT, CARE N-AVEA ÎN FIREA LUI DREPT CALITĂȚI DECÂT O INIMĂ BUNĂ ȘI UN IDEAL APARENT RIDICOL. ASTA VA DA ADEVĂRULUI PARTEA CARE ÎI REVINE, ADUNĂRII DE DOI CU DOI TOTALUL EI DE PATRU, ȘI EROISMULUI LOCUL SECUNDAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
început să reflectez. Acum... TREBUIE SĂ-ȚI SPUN CĂ NU ERAM SĂRAC CA DUMNEATA. TATĂL MEU ERA PROCUROR, CEEA CE E O SITUAȚIE. CU TOATE ASTEA, NU-ȘI DĂDEA AERE, FIIND DIN FIRE UN OM CUMSECADE. MAMA MEA ERA SIMPLĂ ȘI ȘTEARSĂ ȘI N-AM ÎNCETAT NICIODATĂ S-O IUBESC, DAR PREFER SĂ NU VORBESC DESPRE EA. EL SE OCUPA DE MINE CU AFECȚIUNE ȘI CRED CHIAR CĂ ÎNCERCA SĂ MĂ ÎNȚELEAGĂ. AVEA AVENTURI ÎN AFARA CASEI, SUNT SIGUR ACUM DE ASTA, ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la omul de care se leagă amintirea mea de școlar... Cu toată încrederea, în ajunul deschiderii școlii, merg la prăvălia domnului Tachi Gheorghiu și mă înarmez cu ustensile necesare școlarilor mai mari: toc de scris cu penițe strălucitoare, gumă de șters (radieră) și o zdravănă călimară cu cerneală violet, mai ochioasă, să tot am la scriere. La școală învățătoarea ne-a spus că va mai trece timp până vom ajunge la scrierea pe caiet cu cerneală și mi-a recomandat s-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și s-a angajat într-o acțiune care, în acele vremuri putea să dezarmeze pe un oarecine, dar nu și pe un temerar, un om tenace cum a fost El. Fără hotărârea lui nestrămutată, viitorul meu s-ar fi consemnat șters, anonim, asemeni milioanelor de copii dotați din familiile modeste. 3) A treia mare minune a fost aceea că, fiind din capul locului o generație de sacrificiu în cel de Al Doilea Război Mondial, cu toată vitregia vremurilor crâncene, de încleștare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici ca Isaac și Ismael. Așa că am grăit în fața judecătorilor mei că Muntele va fi împărțit după cum urmează... Aici caracterele erau mai șterse, de parcă nu ar fi fost atât de adânc inscripționate. Deschise un sertar al biroului și scoase o lupă. Unele structuri erau inedite: trebuiau puse față în față cu alte texte, căutându-se repetițiile care ar sugera o utilizare locală specifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cântec la modă. Big girls don’t cry. Big girls don’t cry. Big girls, they don’t cry-yi-yi. They don’t cry. Big girls, they don’t cry...yi Așteptând să răspundă cineva la sonerie, citi anunțul cu litere șterse, lipit de ușa de cristal. „O vorbă aruncată-n vânt poate să scufunde un vapor.“ Dedesubt era desenată o față, cu un deget lipit de buzele arse de soare. În lungul străzii, erau câțiva oameni care stăteau afară pe verandele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era aproape gata pentru sindrofie. Deasupra vechiului radio cu consolă era o sticlă plină aproape pe jumătate cu whisky Early Times și șase cutii de carton cu Seven-Up. Patefonul, pe care îl împrumutase de la nepoata ei, stătea pe linoleumul bine șters, în mijlocul camerei, cu firul ridicat până la lustră, unde fusese băgat în priză. Două pungi gigantice cu cartofi crocanți se odihneau în cele două colțuri ale sofalei acoperite cu pluș roșu. O furculiță ieșea din borcanul cu măsline, deschis și așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de disperare care se comunică mâinilor. Scărpinându-și erupția de pe piele, se zgâi printre jaluzele, așteptându-se să vadă câteva brute hirsute de la spital. Afară, pe verandă, stătea Myrna, îmbrăcată într-o scurtă lălâie de catifea reiată, de un măsliniu șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub o ureche și îi cădea pe piept. De umăr îi atârna o chitară. Ignatius era gata să iasă printre jaluzele, rupând șipcile și spărgând yalele, ca să-i încolăcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de îndată ce se puse pe vorbit, s-a însuflețit, iar forța sa personală sau chi, cum ar spune chinezii, era animată și puternică. Biroul său nu este șic sau împodobit ca acelea din alte clădiri din China. De fapt, era chiar șters și mohorât, dar modern și transmitea un sentiment de eficiență. Omul era înconjurat de economiști, urbaniști și consilieri, care ne-au întâmpinat cu toții. A stat de vorbă cu noi timp de mai mult de o oră, pentru a discuta multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
disciplinei și autocontrolului. La fel cum la școală ducea un război Înverșunat Împotriva copiatului, acasă a luat asupra ei sarcina de a purta o cruciadă Împotriva impulsivității, dezbinării și spontaneității. Apoi mai era Sabahattin, soțul drăguț și amabil, Însă la fel de șters al lui Banu. Cu toate că nu era rudă de sânge cu ei și părea extrem de sănătos și de viguros, cu toate că cei doi erau căsătoriți Încă În acte, În afara scurtei perioade de după luna de miere, Banu a petrecut mai mult timp În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
altul și să dispară Înainte ca altcineva, bun sau rău, să aibă ocazia să le privească. Ăsta era unul din lucrurile bune la cititul În ceștile de cafea; spre deosebire de soarta scrisă de Allah, cea scrisă În cafea putea fi Întotdeauna ștearsă. Îndreptându-se spre Café Kundera au luat feribotul, astfel ca Armanoush să poată vedea orașul În Întreaga sa Întindere și splendoare. Ca și feribotul Însuși, pasagerii aveau și ei un aer obosit, risipit rapid de vântul stârnit din senin când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
americancă a provocat o serie de reacții În casa familiei Kazanci. Primele și cele mai urgente implicau detergenții, praful de curățat și fulgii de săpun. În două zile Întreaga casă a fost curățată cu grijă de sus până jos, ferestrele șterse și frecate până străluceau, rafturile șterse de praf, perdelele spălate și călcate, ficare dală de la cele trei etaje frecată și spălată cu mopul. Mătușa Cevriye a șters una câte una frunzele tuturor plantelor de apartament din living, ale mușcatei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ireală, fantastică, luase locul realității. Ca și cum adevărul acolo era, și nu în realitatea dinafară. Și poate, își spuse Romeo, adevărul este acolo unde e iubirea. Toate celelalte adevăruri ale existenței reale sau ireale, toate detaliile îndepărtate de soarele iubirii devin șterse și palide în comparație cu acest sentiment care te face să te simți atît de viu... Încă mai caut, își spune Romeo... * Altă întîlnire cu sirena: Ulysse-Romeo o descoperă iarăși pe o scenă, lîngă un lac, în plină vară, în plină seară
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
își făcu apariția în hangar împingând un cărucior cu două roți pe care era așezat un cufăr mare din alamă. Noul venit nu purta pălărie, iar părul îi era ridicat în smocuri rebele. Purta o manta veche, cu modelul demult șters. În multe privințe, aparența sa dezordonată și ponosită era în contrast cu cea a lui Liputin. ă Scuze, scuze, domnilor, strigă doctorul Pervoiedov. Am fost reținut de holeră. Cinci cazuri noi. Cinci! Liputin își puse ceasul în buzunar. Expresia îi era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu sine propria idee de parfum, o esența clară și necomplicată, pe care Porfiri nu se putea opri să nu o compare, în intenție și efect, cu parfumul atât de diferit al Liliei. ă Acest domn este polițist, spuse Katia șters. ă Magistrat. Magistrat investigator, o corectă Porfiri, cu un zâmbet apologetic. Porfiri Petrovici, doamnă, adăugă el cu o plecăciune. ă Despre ce e vorba? întrebă Anna Alexandrovna cu nerăbdare. ă Stepan Sergheievici, răspunse Katia cu voce slabă. Este mort. Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Leonid Simonivici Tolkachenco. Sunt administratorul casei. ă Ai cheile tuturor apartamentelor? ă Da. ă Adu-le. Lumina se duse cu Tolkachenco în timp ce acesta se retrăgea. Salitov simțea cum prezența lui Govorov umplea întunericul. ă Ce-a făcut? spuse Tolkachenco șters, întorcându-se cu lumina și cu cheile. ă Asta ne e treaba ta, îi răspunse Salitov îngrijitorului în timp ce îl urmărea pe scările scârțâinde. ă știam că se va termina rău, aruncă Tolkachenco peste umăr. ă Despre ce vorbești? ă I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Charlie. Era prima oară când vorbea cu căldură despre Desert Rose, părea chiar că-i pasă. Kitty plecă singură din sală și traversă parcarea părăsită până la rulotă. Luna plină, translucidă, strălucea mai puternic decât de obicei, părea un soare mai șters care lumina noaptea, iar Kitty se uita la ea ca hipnotizată. Era atât de liniște, Încât Își auzea pantofii țăcănind pe asfalt, ca o tobă care Însoțește derularea unui film mut. Se vedea și pe ea În film: un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
altele. În plus, sau mai ales, Dinu era omul ideal ca să mă simt bine în preajma lui. Avea o inteligență la fel de fină ca forma mâinilor, pe care i le priveam totdeauna cu ciudă, dar complexele îl sileau să fie cât mai șters, pentru a nu atrage atenția asupra lui. Firea lui șovăitoare, moale, politicoasă mă lăsa să ies în evidență, să mă impun, să exagerez, să iau foc, pe scurt să mă comport ca un tiran, ispită extrem de plăcută după ce dusesem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mlaștină. Eu mai respiram, în timp ce vânătorul nevăzut se distra, probabil, urmărindu-mă; știa că nu puteam fugi. Începusem să fiu înduioșat de soarta care ne învrăjbise fără să ne cunoaștem, când mi-am adus aminte unde mai văzusem figura aceea ștearsă, cu un neg mare la rădăcina nasului. Odată, la pușcărie, mă lovisem de ceva și căzusem. Nu era nimeni în jur. Cum stăteam întins pe burtă, am zărit, lateral, un bocanc plin de noroi uscat care s-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu vrea cu nici un chip. Încearcă chiar să se smulgă din mâna ta. Alunecă și cade, murdărindu-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit: dinaintea ta, acum, nu mai e bătrânul șters, prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând în dezordine, cu bărbia tremurând și cu ochii plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai ajung la ea, ca și cum trecerile ar fi fost zidite. Și În acea altă aripă sunt camere peste camere, eu le-am văzut bine altădată, e imposibil să le fi visat Într-un alt vis, cu mobile vechi și gravuri șterse, console cu mici teatre stil secolul XVIII, din carton decupat, canapele cu huse mari, brodate și rafturi cu cărți nenumărate, toate colecțiile anuale din Jurnalul ilustrat al călătoriilor și al aventurilor pe uscat și pe mare, nu-i adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]