1,700 matches
-
din Neapol; tatăl meu este chemat înapoi la Londra, vrei să faci bine a te însărcina ca să faci a intra în mâna maestrului Pergoleze biletul ce voi scrie? - Bucuros, doamna mea. - Foarte bine. Miss Henrietta luă foarfecele și tăie o șuviță din părul său cel necru, îl înfășură într-o hârtie albastră, fața ce îi era dragă și nădăjduia mult într-însa, scoase un inel ce i-l dedesă mumă-sa și scrise biletul următor: Adio, astă seară pornesc la Londra
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
închidă ușa la loc. Se cunoșteau de undeva? Se mai întîlniseră înainte? N-avea nici o importanță, deși trăsăturile chipului Delfinei îi aduceau aminte vag de una din fețele schițate de el în registrul cu coperți tari. Tunsă băiețește, cu cîteva șuvițe de păr crescute mai lungi în dosul urechilor. Nu simți nevoia să-i ceară nici o explicație, de la bun început parcă simțise despre ce era vorba. De la început fusese sigur că la rîndul lui, este urmărit de cineva, însă pînă în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
existat dintotdeauna. Cumva, păsările refac ruta trasată cu secole înainte ca părinții lor să le-o fi arătat. Și fiecare cocor își amintește de drumul care încă i se așterne în față. Cocorii din această noapte se rotesc iar pe șuvițele împletite ale apei. Strigătele lor adunate continuă încă o oră în văzduhul care se golește. Păsările bat din aripi și se agită, pline de neastâmpărul migrației. Unele rup crengi înghețate și le aruncă în aer. Agitația lor se irosește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dacă... recidivez? Ea își ridică privirea din chiuveta goală, uimită. Oh, bietul meu Bărbățel... Să recidivezi? Asta e vocația ta. Asta faci tu. Se sărutară din nou. Incredibil că gestul comunica încă atât de multe, după trei decenii. Îndepărtă o șuviță din părul ei de culoarea cafelei și îi atinse ușor fruntea. Părul ei era mai rar decât fusese în facultate, când se cunoscuseră. Ce frumusețe pătrunzătoare fusese ea. Dar pentru el era și mai frumoasă acum, când în sfârșit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tălpi. Și-a umezit degetul mare și mi-a netezit cu grijă sprâncenele, de la rădăcina nasului înspre tâmple. Apoi mi-a luat fața în palme, a întors-o cu blândețe la dreapta și la stânga, mi-a dat la o parte șuvițele căzute pe frunte și a spus: „Ți-a crescut părul. În curând nici nu mai pot să te trag de urechi. Când venim înapoi, împrumut mașina de tuns de la Pietro și ți-l scurtez.” Să facă tata ce-o vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fata cu care mă întâlneam lângă șine. O chema Ileana și avea trupul ușor ca o pană. Dar era geloasă din cale afară. Când i se năzărea că îmi plac alte femei, îmi făcea viața un iad și îmi smulgea șuvițe de păr din cap. Căci trebuie să știi că arătam al naibii de bine în uniforma aceea și femeile nu se sfiau să întoarcă privirile după mine. Asta nu-i scapă unei femei, pentru așa ceva, ele au ochi și în ceafă. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
frumoși și din când în când mi se părea că bănuiesc forma sfârcurilor. Dedesubt, pântecele-i era neted, iar buricul, ca o mică monedă din colecția mea. Purta părul despărțit pe mijloc cu o cărare și pe obraji îi cădeau șuvițe care aveau ceva rebel și ceva de femeie. Și toate la un loc erau pentru mine ca un cerc perfect când eram împreună. Un cerc ca acela pe care profesorul de matematică se pricepea să-l deseneze cu o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
unduiește. Privind-o cum împinge ușa coșcovită a micuțului birou al firmei MarkieFit, de deasupra cantinei Kashmir Kurry, nu am putut să nu observ că era îmbrăcată ca pe vremuri, în niște blugi foarte strâmți, că părul ei lung cu șuvițe blonde era lăsat liber și nu în coadă de cal ca de obicei, iar zâmbetul îți sărea în ochi. Purta și un maiou sumar cu spatele gol și până și eu știu că după 35 de ani nu mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cafea. Ostilitatea cu care a fost întâmpinat acest anunț m-a intimidat și m-a făcut să nu opun rezistență. Totul s-a întâmplat repede și fără ajutorul oglinzilor. Tot ideea Lisei, ca să mă împiedice să comentez. Dar vedeam căzând șuvițe mari de păr pe podea și culori aprinse pe pensule și bureți apropiindu-se de fața mea ca niște instrumente de tortură. Nici cu hainele nu am fost mai mulțumită. Lisa vânase și îndepărtase orice piesă care semăna cu garderoba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
când ne-am cunoscut la Bristol, ne-a explicat Phil. — Dar până a luat el două băuturi cu care venea spre masa mea, un frizer scund pe nume Gus încerca deja să mă agațe, spunându-mi că-mi va face șuvițe gratuit dacă sunt de acord să merg pe pieptul lui gol cu tocurile mele cui. Așa că l-am chemat afară ca să încingem o bătaie, dar era doar o glumă... —Phil oricum folosea satira în momentele cele mai nepotrivite în facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
întins în tăcere o ceașcă de ceai. Stătea cu picioarele încrucișate, sprijinită de ceainic precum preotul unei secte obscure. Coada ei împletită, lungă și groasă, de un blond frumos, îi cădea pe umeri. Deși avea părul prins pe margini, câteva șuvițe scăpaseră din clame și atârnau lungi cât coada împletită. Prindeau în ele razele de soare ce intrau pe geamul imens din fața noastră, dând impresia că poartă o coroniță aurie. Mulțumesc mult, am spus recunoscătoare când am terminat. Parcă mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lungi le sunt mâinile și picioarele, ce umeri lați au. M-am gândit la blonda din bar și la cât de drăguță fusese. Dar cum să renunț la asta? Așa cum se aplecase, ceafa lui părea albă ca laptele sub o șuviță brunetă. Voiam să-mi înfig degetele în el și să-l trag peste mine chiar atunci, în acel moment. I-am spus corpului meu că întotdeauna e mai bine dacă aștepți, dar carnea era slabă și nu voia să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și orice pânză de păianjen de pe tavan. M-am întors să-l privesc pe Nat. A tot plouat în seara aia, nu rău, dar stătuse în ploaie. Părul îi era dat pe spate și umerii pelerinei de ploaie căzuți. Fără șuvița de păr care îi venea peste față, avea o figură de-a dreptul urâtă. Oasele erau prea proeminente, prea ascuțite pentru pielea lui subțire; pomeții păreau că o să-i taie obrazul când zâmbește. în lumina aceea, ochii lui sclipeau verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nicos mirele, de Sofula nu. Sofula învinsese. Și-o amintea venind spre el seara, șchiopătând, în brațe cu Gheorghios care mirosea a lapte și cumva a pui. O să i dea basmaua jos și-o să-i despletească părul ca să-l sărute șuviță cu șuviță. Ce diavol l-a stăpânit până acum? Îi venea să cadă în genunchi, să mulțumească Domnului că scăpase de patimă. Fusese oare fermecat de cineva? Îi va spune toate astea și Laviniei, să o dezlege și pe ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de Sofula nu. Sofula învinsese. Și-o amintea venind spre el seara, șchiopătând, în brațe cu Gheorghios care mirosea a lapte și cumva a pui. O să i dea basmaua jos și-o să-i despletească părul ca să-l sărute șuviță cu șuviță. Ce diavol l-a stăpânit până acum? Îi venea să cadă în genunchi, să mulțumească Domnului că scăpase de patimă. Fusese oare fermecat de cineva? Îi va spune toate astea și Laviniei, să o dezlege și pe ea. Se va
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Niciodată, răspundeam eu, niciodată, niciodată... Iar acum, că e scobită pe dinăuntru, nici măcar nu-s în stare s-o privesc în ochi! Și, din ziua aceea, mereu i-am ocolit privirea! Ah, iată-i părul roșcat-deschis răsfirat pe pernă în șuvițe lungi, cârlionțate, pe care se putea întâmpla să nu le mai văd niciodată. Și iată-i pistruii rotunzi, care, din câte zice ea, în copilărie îi acopereau toată fața și pe care nu i-aș mai fi văzut niciodată. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Oi, mă ia cu greață. Îmi vine să plâng. Nu în pălărie, măi, șvanț, că pe urmă o să-ți pui chestia aia pe cap. Acuș’, trebuie să ți-o pui pe cap și să te plimbi prin centrul Newark-ului, cu șuvițe de clei scurgându-ți-se la vale pe frunte. Cum o să iei prânzul cu pălăria aia pe cap?! Ce jale se pogoară în sufletul meu când mi se prelinge în mănușă ultima picătură. Deprimarea e copleșitoare: până și pula mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mănușa spongioasă, apoi lasă jetul puternic să-i biciuiască îndelung pielea. Se bărbierește cu atenție. Aruncă peste obraji apa adunată în pumn pentru a înlătura resturile de spumă. Privește în oglindă și cu o mișcare scurtă a mâinii, îndepărtează câteva șuvițe rebele căzute pe frunte. Chiar la rădăcina părului scurt, degetele lui întâlnesc o dungă albă, fină și subțire. Suvenir din partea săbiei ascuțite a unui cazac. Moartea se întorsese din drum, dar nu înainte să-i lase un semn al treceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
numeroase rațe și gâște, măcăind vesele, dincolo de care se zărește intrarea în sat. Ajung din urmă un car încărcat cu fân, mânat de un țăran desculț. Ițarii albi, suflecați, descoperă picioarele păroase. De sub pălăria ponosită pletele blonde îi cad în șuvițe dezordonate pe umeri. Osiile roților scârțâie sub greutate, în timp ce boii înaintează greoi prin colbul fierbinte. În depărtare, cântecul subțire și prelung al unui cocoș taie zăpușeala atotstăpânitoare, anunțând amiaza. Ziua buna, nea Aurele! Să trăiești, Dumitre! Ce-ți mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
el agonic. Nu se știe niciodată ... fă tu ... ceea ce aș fi vrut eu ... să fac. Pășise deja în altă lume, dar nu poate să plece definitiv până nu aude răspunsul lui Marius. Poți să fii sigur de asta. Promit. O șuviță de sânge țâșnește pe gură lui Manfred, odată cu ultima răsuflare, apoi mâna se destinde brusc, întinzându-se moale pe caldarâm. În acel moment, sirenele celor de la Apărarea Pasivă anunță prelung și tânguitor încetarea alarmei aeriene. Partea a II-a În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de boli mintale. Soția, zdrobită în urma groaznicei încercări, căzuse cu trupul și sufletul într-o apatie totală din care nimeni și nimic nu părea să o mai scoată. De atunci, în părul negru ca pana corbului a căpitanului apăruse o șuviță de păr alb deasupra urechii, ce devenea din ce în ce mai lată odată cu trecerea zilelor. Domnilor, sunteți liberi. Locotenent Rădulescu, te rog să rămâi. Aveți alte ordine pentru mine decât cele pe care deja le-am primit? întreabă Marius, privind spatele lat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îndepărtează totodată de el. Văzuse prea mulți camarazi pe moarte ca să nu recunoască simptomele. Dar plângi, Smaranda. De ce? Visam...că ești lângă mine... și plângeam de fericire. Ușurel, Marius își lasă capul pe umărul ei, acoperindu-i cu mângâieri tandre șuvițele scurte ale părului, odinioară coafat cochet, acum tăiat simplu. Își strecoară mâna sub pătura aspră și apucă degetele fetei, topite și fără vlagă sub atingerea lui. Sunt aici, lângă tine. Și nu voi mai pleca niciodată. Dar eu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce îi folosește lanțul, mărturisesc, încă nu am descoperit! spuse ea râzând. Amândouă brațele fetei aveau brățări din piele neagră, încărcate cu ținte de metal. Din urechi îi atârnau niște cercei de plastic, foarte mari. Părul tuns scurt, negru cu șuvițe roșii, era dat din abundență cu gel, ca să stea arici. Bart privi poza amuzat, apoi o privi întrebător pe Arm. Cum lasă un artist plastic o fată să umble așa ?! E în perioada negru cu șuvițe roșii, dacă te referi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tuns scurt, negru cu șuvițe roșii, era dat din abundență cu gel, ca să stea arici. Bart privi poza amuzat, apoi o privi întrebător pe Arm. Cum lasă un artist plastic o fată să umble așa ?! E în perioada negru cu șuvițe roșii, dacă te referi la păr, dar am avut și alte perioade, negru cu șuvițe verzi și chiar albastre... Vezi tu Bart, un copil adoptat nu cred că va scăpa vreodată în subconștientul lui de teama de a pierde raiul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Bart privi poza amuzat, apoi o privi întrebător pe Arm. Cum lasă un artist plastic o fată să umble așa ?! E în perioada negru cu șuvițe roșii, dacă te referi la păr, dar am avut și alte perioade, negru cu șuvițe verzi și chiar albastre... Vezi tu Bart, un copil adoptat nu cred că va scăpa vreodată în subconștientul lui de teama de a pierde raiul pe care l-a câștigat prin adopție, dacă îi iubește pe părinții adoptivi. Ea încearcă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]