1,670 matches
-
Ha! Auzi cine vorbea de viața sexuală! El, homosexualul! El avea tupeul să vorbească de discreție în legătură cu viața sexuală? Schipor ăsta... blondul presupus; fiindcă nimeni n-ar fi băgat mâna în foc că nu se oxigenează 6! Ce era cu șuvițele alea mai decolorate din părul lui?... Toate detaliile aspectului său, toate detaliile vieții sale, toate concurau în a zugrăvi un tablou complet diferit de portretul tipic al studentului anilor '60. Mereu nemulțumit ba de una, ba de alta, cu umerii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai mângâioase chiar decât aici. Neti stătea înaintea lui, cu mâinile la spate, ținându-și capul lăsat într-o parte și ușor răsucit. Zâmbea ferindu-și ochii de soare. Doamna Prodan îi prinsese părul în coc, dar îi scăpaseră câteva șuvițe către ceafă. Șuvițele străluceau blond-auriu în soare. Dar cu plecarea cum rămânea? Dragoș își închipuia Salonta undeva peste dealuri, munți, ape și câmpii. Acolo Neti avea să crească și să se schimbe până într-atât încât să ajungă de nerecunoscut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
decât aici. Neti stătea înaintea lui, cu mâinile la spate, ținându-și capul lăsat într-o parte și ușor răsucit. Zâmbea ferindu-și ochii de soare. Doamna Prodan îi prinsese părul în coc, dar îi scăpaseră câteva șuvițe către ceafă. Șuvițele străluceau blond-auriu în soare. Dar cu plecarea cum rămânea? Dragoș își închipuia Salonta undeva peste dealuri, munți, ape și câmpii. Acolo Neti avea să crească și să se schimbe până într-atât încât să ajungă de nerecunoscut. Neti... Ținându-și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
izbească de speteze într-un ropot de lemne întărite cu fiare. Și un nou ropot câteva clipe mai târziu, când studențimea se așeza la loc. Atunci Dragoș o recunoscu pe Elena, chiar în fața lui, mai jos cu vreo zece rânduri. Șuvița curbată din părul ei șaten, pe care Dragoș o remarcase încă din prima zi de curs, i se balansă moale peste obraz pe când se apleca din mijloc să-și netezească fusta sub ea înainte să se așeze. Era din nou
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poză din ziar studenta exmatriculată îi făcuse lui Gheorghiu-Dej, cu creionul, urechi de măgar. Dragoș își astupă urechile cu palmele și nu mai auzi decât vuietul lăuntric al sângelui. Pentru o clipă, zări înaintea lui, în mulțimea forfotitoare și ireală, șuvița curbată din părul șaten al Elenei ascunzându-i obrazul pe jumătate. Acum ar fi putut s-o strige, însă se temu că, după toate cele întâmplate în amfiteatru, nu i-ar mai fi putut vorbi cu inima ușoară. Dar de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aștepta privindu-l întrebătoare. Apucase să treacă de fereastra luminată de la mezaninul uneia din casele acelea vechi de un secol și lumina galbenă îi cădea din spate și pe creștetul capului, lăsându-i în umbră obrazul pe jumătate ascuns de șuvița de păr. N-ai vrea să ne abatem pentru un minut pe la biserică? o întrebă. Ar fi dat orice să deslușească o umbră de interes în răspunsul ei. Dar ea întrebă contrariată, ba chiar cu o ușoară iritare, vizibilă pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
una din cele cinci poze rămase după plimbarea din Cișmigiu și se oprea la cea în care Elena, în picioare în rândul al doilea, privește în jos la el cum stă ghemuit în rândul întâi, jos între Aneta și Mara. Șuvița de păr curbată îi ascunde obrazul pe jumătate, iar peste pleoapa coborâtă cade umbra, așa că nu-i chiar sigur că la el privește. În fundal, în spatele grupului, puțin în stânga Elenei, se vede o sculptură reprezentând-o pe Fecioară sărutându-l
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
au trei observatori pe marginea lizierei dinspre noi. Apoi, mi s-o părut ori poate fi și adevărat - asta din cauza soarelui care ne bate în ochi - mi s-a părut că din adâncul lizierei a ieșit ca o părere - o șuviță de fum... Asta ce înseamnă? Că au făcut un pui de foc, neimaginându-și că fumul se poate vedea chiar și pe un soare ca aista de azi. Unde crezi că sunt cantonați, în adâncime sau mai la marginea lizierei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dorisem să vină o ploaie. Priveam ceasul de pe peron. Nu știu ce vroiam să văd, căci ora era aceeași, numai minutarul se învîrtea, ca de obicei. Undeva în acoperiș se făcuse o spărtură chiar deasupra ceasului și prin ea se prelingea o șuviță de apă. Deodată, dintr-un impuls pe care nu mi l-am putut stăpâni, m-am repezit la marginea peronului, am luat o piatră și am aruncat-o în geamul ceasului făcîndu-l țăndări. Mă așteptam să se oprească și minutarul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a vrut să coboare de pe măgar. Acesta, pentru a-l ajuta pe bunul său stăpân, a îngenunchiat. Genunchii lui au săpat o mică groapă. în momentul în care s-a ridicat, din acea gropiță a țâșnit, în chip miraculos, o șuviță de apă. Acela este izvorul Senei. Fabulațiile nu se opresc, însă, aici. S-a înrădăcinat credința că Saint Seine este acela care dezleagă ploile binefăcătoare, înviorează și sporește fertilitatea câmpului. Acolo, pe un bloc de piatră calcaroasă, unde este marcat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
mai viu pe la tine dacă îmi iese mereu ursuza asta înainte. - Sssst! îi făcu Lina semn și o duse la ea în odaie. Acolo scoase din șifonier caseta misterioasă și-i arătă conținutul: cărți poștale cu Vergissemeinnicht de la Rim, o șuviță de păr 'fgatî cu o panglică într-o ramă de carton, de unde fotografia fusese scoasă. Era bucla lui Lică ștrengarul, care de-atunci crescuse la ioc. îi arătă la urmă o hârtie galbenă cu ștampile. Actul de naștere ai unui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
va fi fost grijuliu cu ținuta sa, acum nu-i mai pasă, probabil, cum arată. Umblă cu aceeași bluză roșcată, croită din piele de capră, și cu pantaloni de catifea neagră. De sub tichia pe care o poartă tot timpul ies șuvițe de păr lung și neîngrijit, de un alb murdar, și nimic din înfățișarea sa ori din felul șovăitor în care se apropie de obiecte, de parcă nu mai e sigur de mișcările lui, nu ține de realitatea obișnuită. Pune pe masă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe Bertha, dar cum? Cinthia deschise capacul cutiei și le arătă ce era Înăuntru. Vilma și Julius izbucniră și ei În plîns cînd văzură pieptenul, peria, sticluța cu apă de colonie cu care Bertha Îi stropea zilnic părul și o șuviță din părul Cinthiei, de cînd ți-au tăiat părul prima dată. Ieșiră toți trei plîngînd. Cinthia Închisese cutia și o ducea la Înălțimea pieptului, ținînd-o cu amîndouă mîinile și așa străbătură grădina unde se afla piscina, Îndreptîndu-se spre livadă. Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar trebui să te dăm la școală, Îl sărută Învăluindu-l În parfumul ei fin. — Mămica e grăbită, darling, spuse, Întorcîndu-se să se mai uite o dată În oglindă. Apoi se aplecă Înspre ca ei, să-i ajungă la obraji, o șuviță de păr lins, blond, minunat Îi alunecă pe frunte ca Întotdeauna cînd se apleca, Îi Învălui În părul ei: Cinthia și Julius Își lăsară acolo sărutul lor, ocrotit și bine păzii, ca să țină pînă cînd se va Întoarce. II Înmormîntarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
străbătea drumul gestului spre umărul lui Juan Lucas, descoperi că gîtul ei se potrivea perfect cu linia curbă fermă și delicioasă a inimii lui, primi un pahar, trecîndu-și cealaltă mînă pe spatele lui Juan Lucas, plecîndu-și capul, aproape ascunzîndu-se sub șuvița blondă care căzuse Întrerupînd cu un farmec nespus perfecțiunea vestimentară a lui Juan Lucas, de culoare Închisă, aleasă anume pentru o asemenea ocazie, Închise gura Într-un zîmbet. Nimeni nu băgă de seamă gestul ei, care fusese foarte scurt. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un sportiv grozav. Daniel deschise ușa și Lastarria fu cît pe aci să se Împiedice și să cadă În vestibulul palatului. Își recăpătă echilibrul și o lăsă să treacă Întîi pe soția lui, sluta. Acum venea spre ei Susan, cu șuvița blondă la locul ei și o săruta cum se cuvine pe vara ei, iar el se umfla În pene mai-mai să plesnească, Își Înfoia pieptul și se apleca pentru a-i săruta mîna. Și Susan suporta sărutul. Intrînd În marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spăla cămășile atît de bine și a poruncit să i se mărească leafa. Nici nu și-a dat seama. Spăla cu gîndul că pe fiica ei o bătea bărbatul, ăsta n-o s-o ia niciodată de nevastă, o s-o părăsească. Șuvițe de păr lung, strălucitor, cum au toți metișii, ca pana corbului, Îi cădeau pe ochi de o parte și de alta a feței și pe Înserat, cînd o lua frigul la picioare, apoi la mîini, povestea din ce În ce mai lungă a fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nepotrivit cu sezonul, acceleră și mai tare. Susan Își lăsă capul pe spate și pierdu orice noțiune În afară de noțiunea fericirii. VÎntul jucăuș izgonise departe toate rămășițele de mamă de familie la ora unsprezece dimineața și ea, drept mulțumire, Îi dăruise șuvițele părului, să le ducă și pe ele departe, orice senzație neplăcută dispăruse de cînd Își retrăsese leneș brațul petrecut pe după gîtul lui Julius, sprijinit pe umerii lui, pe stofa aspră a uniformei Încinse a cărei atingere n-o mai putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
foarte atentă la ce se discută, fiind de-a dreptul Încîntătoare. Iar arhitectul nu mai isprăvea cu explicațiile, ar fi vrut să-și petreacă tot restul vieții stînd acolo și dîndu-le explicații, numai s-o poată vedea cum Își scutură șuvița de păr căzută pe ochi, ori de cîte ori el insista asupra unui amănunt. În schimb, inginerul nu-și dădea seama cît de minunată era doamna; de aceea arhitectul Îl disprețuia pe inginer, În timp ce Juan Lucas le mai oferea cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd vine spre ei rotofeiul, privește pe fereastră cu un aer jumătate distrat, jumătate Îndrăgostit, zărește ca prin ceață această zonă a Limei care se desenează În fața ochilor ei, Își Întoarce fața și primește paharul cu zîmbetul pe buze; gustă, șuvița Îi cade din nou pe frunte, În sfîrșit spune: „E delicios, darling, delicios“ și-l sărută pe amîndoi obrajii și rotofeiul Își primește fericit premiul, se Întoarce apoi cu paharul lui Juan Lucas În mînă și se duce să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîțiva centimetri doar, fiindcă se sufocă de căldură, dar nici nu vrea să-și strice coafura, ia din nou În mînă petecul de hîrtie, Îmbujorată de rușine și răspîndind un parfum Îmbătător; În clipa aceea glasul ei, privirea și fermecătoarea șuviță care, conform programului zilnic, Îi cade pe ochi, Îl ajută pe Carlos să priceapă că stăpîna, femeia aceea milionară și bună, vrea să ajungă și el trebuie să ajungă pe strada aceea necunoscută. Și asta cît mai repede. Carlos Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
meargă la o rudă din cartierul Florida, care ar putea s-o găzduiască tot timpul ăsta. Doamna plecă și nimeni nu-i puse nici o Întrebare. Ea se Întoarse mută În camera de călcat, Își continuă munca zilnică și din nou șuvițele ca pana corbului Îi acopeream jumătate din față și din nou devenea vrăjitoarea asta care-mi calcă atît de bine cămășile, cum spunea Juan Lucas. Și cum tot Juan Lucas lămurise cazul Nildei, nu mai era nimeni care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să le reprezinte interesele, nici măcar s-o Întrebe unde avea de gînd să meargă. Bătrîna Arminda făcea din nou minuni cu cămășile de mătase ale conașului, din nou se transformase Într-un robot, devenise femeia care calcă, ascunzîndu-și fața Între șuvițele lungi și negre ale părului și nimic mai mult. Cel puțin dacă ar fi fost Nilda, ar fi Întrebat-o și ea, cu broboane de sudoare pe frunte, ar fi bolborosit cîteva cuvinte printre care Florida și rudă, abia șoptite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În ușă și trebuia să fie cineva care sosea ca să-i salveze; așa se simțea Susan cînd se duse repede să deschidă și se Împiedică de Arminda care privea fără să vadă și vedea fără să privească, Îi zîmbi, dar șuvița Îi căzu pe ochi și-i acoperea gura și Arminda nu văzu, observă numai că doamna se grăbea să deschidă: era valetul care lustruia geamantanele domnului. Era Încărcat de geamantane și zîmbea cu gura pînă la urechi cu gîndul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Altamira. Unul dintre ei fuma și el, tușea și rîdea suflîndu-i fumul În față și suedeza se apăra scuturîndu-și părul blond pe față, rămînea cîtva timp așa, cu obrazul acoperit, nimeni nu observa cînd deschidea cu degetul o breșă Între șuvițele ei blonde și se uita pe furiș la Juan Lucas, care Încă nu o văzuse. Lastarria Însă o văzuse și se Întorcea mereu cu spatele la ea și avea grijă ca grupul În care se afla să nu se apropie cumva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]