475,786 matches
-
al vieții publice. Plăcută în vis-a-vis-uri, tânără și frumoasă - frumusețea naturală a prezenței ei în proximitățile publice este mai agreabilă ...chiar decât cea creată pentru scenă sau ecran - Angela Gheorghiu "potopește" literalmente spațiul în care apare. A fost prezentă în țară pentru câteva zile cu prilejul lansării bucureștene a filmului Tosca, o producție multinațională și prioritar franceză; a fost prezentă la București grație invitației lansate și susținute de Institutul Francez. Scrisă pe un libret ce are la bază piesa lui Viectorien
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
în urmă, în a doua parte a lunii decembrie. Întreaga cheltuială - în adevar imensă - urma a fi susținută din bani publici, din fondul guvernamental pentru promovarea propriei imagini a executivului. Avatarurile unor situații condiționate din interior, dar și din exteriorul țării, intervenții nefericite și modificări tardive de date, au făcut imposibilă susținerea concertului. Greu de imaginat este și situația în care cei care au solicitat-o inițial pe Angela Gheorghiu, nu au găsit cu cale nici măcar a o saluta... atunci când marea
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
de "marxism-leninism"", profesorul de filosofie orientată și eseistul în cauză încearcă azi a rescrie trecutul într-o eteroclită perspectivă a persecuției. Ne aduce la cunoștință că tatăl d-sale, comunist înainte de 1944, a izbutit, spre a scăpa de plecarea "la țară" (din Brașov) a se "refugia" nu în altă parte decît în Capitală, "aciuîndu-se în calitate de corector de noapte la ziarul Elöre (Înainte)". Bujor Nedelcovici nu se abține de-a remarca: " Pentru a putea să te "refugiezi la București" - declarat oraș închis
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
câte zece-douăsprezece familii și mai existau și barăci comune, unde familiile trăiau separate doar de o perdea sau de un paravan de placaj. Și vecinii noștri erau relativ liniștiți. În timpul războiului, aproape toți locuitorii Moscovei s-au refugiat în străfundul țării, iar alte familii, dislocate din zona frontului, s-au stabilit la Moscova, ocupând casele părăsite. Când, după război, s-au întors vechii locatari, Moscova s-a pomenit suprapopulată. Nimeni nu mai dorea să plece din Moscova, deoarece aici aprovizionarea cu
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
învățătoarei, eu trebuia să-i fac morală colegului de clasă învinuit. Am început cu obișnuitele și plictisitoarele mustrări formale, spuneam că el ne face de rușine pe noi, pe toți, că trebuie să se corijeze pentru a ajuta prin aceasta țării întregi să edifice comunismul, când, brusc, mi-a venit în minte o idee surprinzătoare: numele acestui băiat era Ulianov, ca al lui Lenin, și am început să-i spun că face de rușine numele conducătorului, că, având un asemenea nume
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
scriitori, artiști plastici. Cercul meu de cunoștințe creștea impetuos. Lecturile din Piața Maiakovski, la Maiak 3), cum o numeam, într-adevăr, ca un far, atrăgeau tot ceea ce era mai bun și mai original din ceea ce exista la vremea aceea în țară. Era exact ce-mi și doream de atâta timp. În urmă cu aproape o sută de ani, tinerii noștri citeau pe nerăsuflate broșuri socialiste, discutau, la întâlniri, utopiile socialiste și cine, pe atunci nu-l știa pe Fourier sau Prudhon
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
pot găsi. M-am îmbolnăvit și eu, după decembrie ^89, de o isterie a spusului. Și, pe deasupra, oricâte dubii m-ar bântui, legate de realitățile de pe malurile Dâmboviței, cred sincer că orice om normal are o singură “patrie”. Restul sunt “țări”. Deci, nu-mi putea fi indiferent ce se întâmpla în jurul meu. Am scris tone de articole, am dat interviuri, am luat parte la dezbateri, la mitinguri, la demonstrații. Cu ce rezultat? Bănuiesc că n-am clătinat multe fire de praf
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
să-și lărgească aria publicului țintă și să devină mai ales un ziar cu o ținută oricînd comparabilă cu marile ziare occidentale. Nu spunea asta cu tonul ziaristului care vrea să intre în Europa, ci ca un competitor dintr-o țară care nu se mai afla în zona nimănui. În decursul dialogului nostru radiofonic, Dumitru Tinu spusese neted că România a intrat într-o altă perioadă a istoriei sale și că cei care se află sau se vor afla la putere
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
rubricii ne aparține: de mai bine de treizeci de ani el a fost rezervat de România literară unor pagini de comentare a diferitelor evenimente culturale și politice, din presă, radio și televiziune. Cum Aristide Buhoiu a lipsit o vreme din țară, nu ne așteptăm să fie la curent cu acest lucru. Nici nu ne facem iluzia că ne-a citit vreodată. Îndefinitiv, dacă i se părea de neocolit titlul rubricii noastre, putea s-o declare frumos: mi-a plăcut titlul Ochiul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
portughez. Ce contează! Anii trec, poetul se cufundă în lumea sa cețoasă și adoptă postura unui mag. În textele teoretice (Spiritul lusitan și saudosismul - 1912, Geniul portughez - 1913 etc.), verbul lui devine profetic și anunță o viitoare renaștere spirituală a țării sale. Atunci cînd majoritatea intelectualilor contemporani nu găseau suficiente lacrimi ca să plîngă înapoierea Portugaliei și doreau modernizarea rapidă a țării, unul dintre cei mai mari poeți de limbă portugheză vedea singura salvare în reîntoarcerea la trecutul legendar. Astăzi Portugalia s-
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
Spiritul lusitan și saudosismul - 1912, Geniul portughez - 1913 etc.), verbul lui devine profetic și anunță o viitoare renaștere spirituală a țării sale. Atunci cînd majoritatea intelectualilor contemporani nu găseau suficiente lacrimi ca să plîngă înapoierea Portugaliei și doreau modernizarea rapidă a țării, unul dintre cei mai mari poeți de limbă portugheză vedea singura salvare în reîntoarcerea la trecutul legendar. Astăzi Portugalia s-a modernizat. Este membră a Uniunii Europene, integrează "spațiul Schengen", moneda ei națională este internaționalul Euro. S-ar părea că
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
păstrător al tradiției transilvănene, noua ortografie latinizantă. Asta nu înseamnă că eminentul Sextil Pușcariu ar fi fost un naționalist xenofob, ci doar că - în spiritul epocii - el s-a dovedit omul cel mai potrivit pentru a elabora ortografia limbii unei țări cuprinse de patima naționalistă 2). Să lăsăm acum la o parte problema "îndelungatei tradiții" a ortografiei cu "â" și să revenim la contemporaneitate. Ce nevoie avea Academia de o nouă ortografie? Să restabilească ceea ce am comentat mai sus? Să încurce
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
liceul. în fine, chiar dacă un asemenea act ar fi cu adevărat util pentru afirmarea latinității limbii române 3), adică dacă acceptăm ascendența unui principiu spiritual asupra unuia pur pragmatic, eu cred că utilizarea semnului "â" doar în cuvintele legate de țară ("România") și cetățean ("român") marca mult mai puternic latinitatea limbii române. Exista un fel de demnitate a lui "â", semnul la care apelezi doar în situații speciale. Folosirea lui - rară, dar semnificativă - crea un focar de solemnitate în rîndul scris
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
Sînt ofițer activ de securitate". Ceilalți s-au prefăcut speriați de posibilitatea de a fi turnați, căci, firește, vorbiseră vrute și nevrute, dar colegul lor le-a retezat-o: "Nu sînt informator. Sînt ofițer. Iar securitatea e singura instituție capabilă să scoată țara din marasmul în care a adus-o partidul din care fără onoare faceți parte amîndoi. Spre deosebire de PCR, compus din oportuniști și condus de un dement și de o impostoare, securitatea are cadre bine pregătite, numai șefi de promoție, și e
Imposibila lustrație by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14395_a_15720]
-
azi), PNL a intrat în alegeri cu un nemeritat handicap de imagine, în vreme ce alde Ilie Neacșu, Corneliu Vadim Tudor, Mihai Ungheanu sau Eugen Florescu sînt și azi precum crinii imaculați. Iar acestea s-au petrecut în anul 2000, cînd președintele țării era Emil Constantinescu, iar PNȚCD (partid martir al închisorilor comuniste) era principalul partid de guvernămînt. Las faptul că președintele CNSAS, pe nume Gheorghe Onișoru fusese numit în această structură de... PNL. Dar nimic nu ne mai miră cîtă vreme - ne
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
fi trecută sub tăcere, necercetată artistic. Este o realitate ce a conviețuit cu noi, cu lumea scriitorilor, artiștilor de tot felul, dintotdeauna, chiar dacă nu întotdeauna acceptată cu ușurință în cetate. Libertatea și drepturile de care se bucură homosexualii în unele țări europene sau în Statele Unite s-au cîștigat dimpreună cu normalitatea exercițiului democrației, al respectului față de celălalt, al principiului toleranței. Eu cred că anii din urmă au adus și la noi tratarea firească a acestei chestiuni. De aceea, nu împărtășesc rezervele
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
micul ecran. Unde sînt vremurile cînd îi așteptam pe Toma Caragiu sau pe Octavian Cotescu, cu glumele lor sărate politic? Ori cînd TVR (monopolista) se îndura să ne dea (pe la 2-3 din noapte) imagini din programele de Revelion din alte țări? Sau cînd muzica era, și era!, bunicică, iar soliștii, acceptabili? Ne lovește nostalgia cu leuca în cap, gîndindu-ne la ce a fost. Ce proști eram că ne plîngeam de plictiseala Nopții cu pricina la Tv.! Nici prin marginea de jos
A trecut și Revelionul by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14390_a_15715]
-
și o casetă video cu filmul, pe coperta căreia citim: "În 1905, Ion Luca Caragiale se instala în Germania, cu intenția de a-și petrece acolo restul zilelor. Avea 52 de ani, era obosit de ofensele și decepțiile suferite în țară. După un secol, călătorim la Berlin pe urmele lui, încercînd să aflăm: cum a trăit Caragiale în exil?" Cum a trăit Caragiale în exil - temă pe cît de seducătoare pe atît de dificilă; pentru că documentaristul are atît de puține puncte
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
dar și un război devastator. Așa că, să pornești pe urmele lui Caragiale la Berlin înseamnă să te înhami la un fel de "expediție în necunoscut"! Cînd a împlinit 60 de ani, la Berlin, și a fost invitat să vină în țară, să fie sărbătorit, Caragiale a refuzat, spunînd, printre altele: " Fosilele sînt deopotrivă nesimțitoare și la scuipări și la adorațiune"... Ca acei cercetători obligați să reconstituie imaginea dinozaurului pornind de la un oscior, Alexandru Solomon s-a aflat în situația celui care
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
săgeți otrăvite. A fost suficient un tête-à-tête la Cotroceni pentru ca fragilul castel de carți al Arogantului să fie luat de vânt. Iar când Iliescu și-a adus în sala Parlamentului jilțul prezidențial, ca să vadă tot prostul cine e stăpânul ăstei țări, obrazul năstăsiot a luat indescriptibila culoare a pământului plouat. Contemplându-i chipul, presa a vorbit despre apariția în lumea picto-politicii a noi nuanțe ale negrului. Năstase a pus nasul în piept, acceptând fără crâcnire aspra corecție a mai-marelui națiunii. Nu
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
Cotroceniul, ci - și încă mai abitir - Palatul Victoria. Prin voia biologiei, Năstase se va descotorosi de Iliescu. Dar cum va scăpa de securistimea nesătulă și de bandiții fără scrupule puși de el, și nu de Iliescu, în funcții-cheie în administrația țării? Dacă în Iliescu mai pâlpâia, cât un chibrit, o undă de grijă față de semeni, în viziunea arogant-contondentă a lui Năstase astfel de valori nu au curs. N-am crezut și nu cred că Ion Iliescu e soluția de care avea
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
văzusem în capitalism și comunism sfere perfecte, entități atât de diferite precum peștii cu păsările, lumi eminamente opuse și fatal ostile, am avut, până deunăzi, de netrecut greutăți în a înțelege esența, și prin aceasta, nesfârșita durată a tranziției în țara noastră. Acea tranziție încheiată prin 1999, în 2000, în 2002 - aici mai mult ca sigur - și ce mai rămâne din ea, prin 2006. Cum îi pică norocul intelectualului, cetirea cu de-amănuntul a unei cărți, Occidentul - fenomenul occidentalismului, mi-a
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
fiecare star s-a dat o sumă cît bugetul întregului sport românesc pe 2002. Pînă și Steaua cea stinsă în drumul spre titlu joacă mai bine. Zău dacă eu mai văd vreo deosebire între Trică și Raul. X Discursul președintelui țării la doi ani de guvernare mi-a adus aminte cum l-a felicitat pe vremuri Mircea Dinescu pe N. Ceaușescu după o aprigă critică la adresa guvernului Dăscălescu: "Ați vorbit ca liderul opoziției". Opoziția postdecembristă pare a-și fi descoperit, în
CNA a pus cătușe cătușelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14418_a_15743]
-
generis, intrînd într-un inevitabil conflict, măcar parțial, cu mediul proxim și cu contextul istoric: "Un intelectual este un scriitor împotriva căruia toți sînt aparent ostili, dar el totuși scrie, chiar dacă știe că nimeni nu s-a născut profet în țara lui". Intelectualul deține un prestigiu imprescriptibil în fața "puterii terestre", dar și a societății în genere, prestigiu care se bizuie pe competența cultural-profesională, pe cea morală (o independență a gîndirii care girează libertatea de acțiune), precum și pe o forță spirituală - corolar
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
banii: cine nu-și mai aduce aminte cum, prin 1998-1999, pro-europenii fanatici de azi debordau de ură față de Occident? Dacă mai era nevoie de vreo dovadă că între interesul public și cel de castă politicienii români sunt gata să sacrifice țara, iat-o, în întreaga ei splendoare. Dar anul 2002 se încheie, în ciuda acestor succese, sau poate datorită lor, sinistru. Se încheie cu imaginea cutremurătoare a unui intelectual, a plasticianului Dan Erceanu, directorul Bibliotecii Naționale, încătușat. Adus la poliție precum un
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]