6,901 matches
-
loniene, în timpul războaielor napoleoniene. Capodistrias face parte din birocrația rusă. Prezența sa și organizarea rețelei de susținere a Eteriei pe lîngă consulii ruși din Balcani au dat naștere la zvonuri, după care ar exista o susținere directă a rebeliunii din partea țarului Alexandru. În 1820, la conducerea Eteriei vine Alexandru Ipsilanti, fiul bătrînului domn al Țării Românești, Constantin Ipsilanti, cel care a aderat la ideea organizării armatelor Țării Românești. El însuși general de armată rusă, Alexandru se prevalează de susținerea țarului. Planurile
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
din partea țarului Alexandru. În 1820, la conducerea Eteriei vine Alexandru Ipsilanti, fiul bătrînului domn al Țării Românești, Constantin Ipsilanti, cel care a aderat la ideea organizării armatelor Țării Românești. El însuși general de armată rusă, Alexandru se prevalează de susținerea țarului. Planurile prevăd o importantă revoltă în Peloponez, precedată de o acțiune de diversiune în Principate... Eteria a intrat în legătură cu Tudor Vladimirescu din Țara Românească. Personajul este o figură bizară: de origine țăran liber, ridicat apoi la rangul de boier, între
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nu antiotoman. Pentru Ipsilanti, Vladimirescu este un trădător. Suspiciunea este cu atît mai mare, cu cît insurecția se dovedește un eșec, rușii părăsind Eteria. Poziția lor este clară încă de la 7 martie 1821, cînd consulul Rusiei la București primește din partea țarului renegarea lui Ipsilanti. In chiar momentul declanșării revoltei, Alexandru I se află la Laybach ca apărător al Sfintei Alianțe, care condamnă insurecțiile liberale atît în Italia cît și în Spania și în Balcani. La 13 mai 1821, armata otomană înaintează
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
reorganizării Principatelor, la un an după tratatul de la Paris (30 martie 1856) care a pus capăt războiului Crimeei. Coaliția Franței, Marii Britanii, Austriei și a Sardiniei, care a intervenit pe lîngă turci împotriva rușilor, a blocat expansionismul panslav în Balcani. Înfrîngerea țarului la capătul unui război de doi ani este sancționată prin încheierea protectoratului pe care 1-a exercitat asupra Principatelor. Înfrîngerea, tragică pentru Rusia care pierde aproape 500.000 oameni, antrenează un asediu în Balcani la care participă marile puteri. Franța
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
realizat sub forma amestecului direct în treburile interne. Rolul reprezentanților Franței, acela al consulului la Iași, Victor Place, al reprezentanților Rusiei și al trimișilor Austriei, Marii Britanii și Turciei este esențial. Aceste personalități acționează în cadrul relațiilor prietenești și de familie: reprezentantul țarului, Giers, are legături cu familia Sturdza prin căsătorie; reprezentantul Franței la București, Louis Beclard, s-a căsătorit în 1859 cu o tînără din familia Catargiu. Prin articolul 7, Tratatul de la Paris obligă marile puteri să respecte independența și integritatea teritorială
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pot controla criza, adică nu pot obține de la Poartă reformele care ar fi satisfăcut populațiile revoltate. Afirmarea naționalităților în Balcani face caducă și impracticabilă orice reformă venită de la Constantinopol. La Sankt-Petersburg, naționalismul panslav cîștigă, după doi ani de tergiversări ale țarului, și impune războiul ca soluție a crizei. Anii 1875-1877 sînt marcați de luările de contact între Curțile din Viena și Sankt-Petersburg. Neutralitatea Vienei este indispensabilă Rusiei în condițiile în care s-ar hotărî să facă pasul și să abandoneze politica
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mulți alții. Primele contacte se realizează la Livadia, în Crimeea, în octombrie 1876. Prințul Carol trimite acolo pe președintele Consiliului Brătianu, pe ministrul de Război Slăniceanu, pe mareșalul Curții și pe unul dintre aghiotanții săi. Tot acolo se află și țarul împreună cu marele duce moștenitor, cu ministrul său de Război și cu generalul Ignatiev, care se bazează pe necesitatea unei înțelegeri în privința subiectului trecerii armatei ruse prin România. Tratativele continuă apoi, într-o manieră foarte oficioasă și clandestină, la București, între
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
16 aprilie 1877 și privește ocuparea teritoriului românesc de către trupele rusești, stipulînd respectul și integritatea statului român. Semnat de Kogălniceanu, textul este aprobat de Camera Deputaților la 16 aprilie cu 79 voturi pentru și 25 împotrivă. La 23 aprilie, armatele țarului intră în România. La 4 mai 1877, Brătianu părăsește Bucureștii pentru a merge la cartierul general al marelui duce Nicolae. Carol are ambiția de a se face recunoscut ca aliat al Rusiei, dar și drept comandant al unui corp special
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
au fost promise, dar și porumb, pentru a însămînța aceste pămînturi. Aceste bande au stîlcit în bătaie pe funcționarii ce le-au rezistat, au incendiat mai multe grajduri și case". Țăranii cer pășunatul liber pe domeniile statului. Unii adresează petiții țarului rugîndu-1 să intervină pe lîngă Carol de Hohenzollern pentru ca acesta să asculte durerile țăranilor. În județul Iași, mișcarea petițiilor capătă o amploare considerabilă. Prin legea din 6 aprilie 1889, guvernul organizează o distribuire a pămînturilor statului în loturi de 5
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Sankt-Petersburg, Alexandru Mateevici se mută la Kiev. Un oarecare număr de intelectuali din Basarabia publică în reviste din Vechiul Regat, în Viața Românească, în Sămănătorul și în Convorbiri Literare. Calmul și naționalismul veliko-rus cad din nou asupra Basarabiei. În 1912, țarul vine să comemoreze centenarul anexării. O mulțime de scrieri jubiliare în limba rusă inundă țara și soclul unui monument în onoarea țarului Alexandru I este așezat în fața Mitropoliei. Biserica oficială, sub conducerea episcopului Serafim, este apropiată de curentul reprezentat de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Românească, în Sămănătorul și în Convorbiri Literare. Calmul și naționalismul veliko-rus cad din nou asupra Basarabiei. În 1912, țarul vine să comemoreze centenarul anexării. O mulțime de scrieri jubiliare în limba rusă inundă țara și soclul unui monument în onoarea țarului Alexandru I este așezat în fața Mitropoliei. Biserica oficială, sub conducerea episcopului Serafim, este apropiată de curentul reprezentat de Uniunea Adevăraților Ruși. Această aliniere a instituției explică, fără îndoială, dezvoltarea unei mișcări religioase populare care se manifestă în 1909 în jurul unui
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
origine germanică 567 Avarii îi înfrîng pe gepizi și devin stăpînii întregii Cîmpii a Pannoniei Secolul VI Pătrunderea triburilor slave în Balcani 626 Slavii asediază Bizanțul și se instalează în Peloponez Secolul VII Formarea imperiului proto-bulgar la sudul Dunării 864-865 Țarul bulgar este convertit la creștinism 896-900 Stabilirea ungurilor în Panonia Secolele X-XI Pătrunderea ungurilor în Transilvania Secolul XII Stabilirea sașilor și colonizarea saxonilor în Transilvania VECINĂTATEA UNGARĂ ȘI OTOMANĂ 1330 Bătălia de la Posada dintre Basarab și Carol Robert 1394 Victoria
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu jurnalistul francez Louis Payramont în Baden-Baden, aducă-și aminte de războiul dintre gazetele germane și cele rusești, de întîlnirea împăraților în Alexandrowo, cari preced călătoriei principelui Bismarck la Viena, și în fine aducă-și aminte că în anul acesta țarul n-a călătorit în Germania, ceea ce în alți ani fusese obicei. Venim deci la concluzia că d. de Varnbueler nu numai c-a spus adevărul, ci avea totodată siguranța că-i este permis să-l spuie. În acest din urmă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pe alta, că... nu va lipsi nici mîine de la Actualități. Sentimentul că sîntem o gubernie care trebuie să știe, în tot ceasul, de ce mai suferă Baris, e neliniștitor. Ca să nu spun că totu-i de prost gust (ca deontologie radiofonică). Țarul bulgarilor, trăind în străinătate, e pe locul unu în topul populației de la sudul Dunării. Ar fi jenant, pentru orgoliul nostru, să ne-o ia înainte. Monarhic vorbind. Tinerii mei colegi de breaslă! Cîțiva, excepționali. Dar... Dar... Nu fac îndeajuns ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unei Marusii ciclice, oricînd gata să bată cu tocu-n podea! Cui îi e frică de Helsinki? Nouă. Dar nu numai nouă. Și altora. Bine că nu sîntem singuri! 26 martie A trecut și Helsinki. Să ne fie de bine (dacă țarul Boris a obținut de la yankeu ce voia, adică stoparea noastră către NATO)! Dacă n-a obținut asta (și cîndva, să sperăm înainte de mileniul trei, tot vom afla), atunci să fim cu ochii pe summit-ul de la Madrid. Pînă la care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de securitate colectivă. În această direcție, diplomatul român a decis să negocieze cu Uniunea Sovietică în vederea încheierii unui tratat de neagresiune; să semneze la Londra, la 3-4 iulie 1933, Convențiile pentru definirea agresiunii; să reia relațiile diplomatice dintre cele două țari, la 9 iunie 1934, în urma unui schimb de scrisori cu Maxim M. Litvinov, comisarul sovietic pentru afacerile externe; să semneze la 18 septembrie 1934, alături de reprezentanții altor state, invitația adresată Uniunii Sovietice de a intra în Societatea Națiunilor. În privința reluării
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
fi distanța între un stat și altul, comerțul singur poate să le apropie”. Suveranul, care întruchipează statul și rațiunea de stat, nu se poate sprijini pe o deviză decât în măsura în care în spatele ei se află forțe sociale interesate și slujite, soarta țarului Pavel I fiind edificatoare în acest sens și, înaintea sa, cea a lui Ludovic al XVI-lea. De altfel, monarhii simt și înțeleg propria lor condiție și nu-și îngăduie decât prin amnezie extravaganțe și aventuri, care să dăuneze rațiunii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
stat de curentele înnoitoare și au dat un nou impuls luptei pentru emancipare. Dimitrie Cantemir invoca deja „rațiunea de stat” ca principiu de conducere politică. În memoriul intitulat Mijloace pentru ajutorarea poporului nostru ajuns în nenorocire, trimis de Dimitrie Cantemir țarului Petru I, în anul 1718, fostul domnitor afirma: „în chestiuni care privesc statul și Majestatea sunt trei principii care se pot discuta: statornicia cuvântului dat, onoarea Majestății și interesul de stat” (subl. ns.- L. B.). Constantin Brâncoveanu s-a condus
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sau “afacerile” Orientului se confundă cu soarta Imperiului Otoman; determinată de cauze interne ale decăderii, de lupta popoarelor subjugate pentru emancipare națională și de imixtiunea ori intervenția inevitabilă a marilor puteri europene. Termenul este folosit în această accepțiune și de țar; și de Metternich (de pildă, cu prilejul întrevederii de la Münchengrätz - 1833), apoi de toți diplomații angajați în negocierea convențiilor de la Londra (1839 și 1840). Referindu-ne la esența chestiunii orientale, abia dacă mai este necesar să atragem atenția că ea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
parte, chestiunea orientală rezultă din rivalitățile europene: ambițiile puterilor se precizează, interesele lor se formulează la sfârșitul secolului al XVIII-lea; 1752 este un an critic; pacea de la Iași (9 ianuarie) dă Rusiei țărmul nordic al Mării Negre, face din Imperiul țarilor vecinul imediat al creștinilor din Balcani, declarația de război a Adunării legislative către Austria (20 aprilie) lasă câmp liber Rusiei; mai presus de toate însă, ideile revoluției vor arunca în Orient fermenții independenței sau semințele reformelor; secolul al XIX-lea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în serviciul Maiestății Voastre cu inima deschisă și de bună voie, chemat fiind de manifestele Maiestății Voastre pentru folosul general al creștinismului [...]. Fiind la Constantinopol, n-am călcat făgăduințele pe care le-am dat excelentului domn Petre Andreevici Tolstoi [ambasadorul țarului - n. n. L. B.], ceea ce poate mărturisi însuși Dumnezeu și Excelența Sa”. Desigur, convingerile personale ale domnitorilor români au jucat un rol foarte important, numai că, în acele împrejurări istorice, ele exprimau și o voință generală, cum au afirmat-o contemporanii avizați
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
supuși Porții, dar fără rezultate, deoarece „erau înfiați mai toți pământenii cu nădejdile cele deșerte”. Neculce, după cum am văzut, este de aceeași opinie, exprimată în alte cuvinte. Un raport din Moscova, din 23 august 1711, al lui Keiserling, consemnează că țarul n-a găsit la început nici un dușman în Moldova și Valahia, iar domnitorii erau gata să i se submittiren, că el se gândea nu numai să facă din cele două principate un stat puternic, ci să dispute la pace și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se submittiren, că el se gândea nu numai să facă din cele două principate un stat puternic, ci să dispute la pace și Transilvania și chiar întregul regat maghiar. Un raport rusesc din primele zile ale trecerii Nistrului de unitățile țarului spune că „moldovenii vin la noi fără încetare, cu mare dorință de a ne ajuta, și cei din urmă țărani (mujici) vor să intre în slujba militară”. În compunerea acelor unități se aflau și patru detașamente formate din emigrați români
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
această împrejurare, domnii nu lucraseră împotriva părerii obștești”. Această părere obștească nu putea să încline decât spre viitorul pe care-l promitea Petru I (pe atunci nu existau motive care să pună sub semnul întrebării sinceritatea promisiunii), biruitorul de la Poltava, țarul pravoslavnic, în proclamația adresată moldovenilor: „luptați pentru patrie, pentru cinste și recăpătarea vechilor libertăți și eliberarea voastră și a urmașilor voștri de sub jugul păgînesc”. Condițiile și termenii în care românii aveau să se angajeze în luptă urmau să fie negociați
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
presus de toate, domina speranța, bine statornicită, în iminența abolirii dominației otomane. „Rațiunea de stat”, principiu preponderent în relațiile politice ale secolului al XVIII-lea, se afla la începutul carierei sale în estul continentului. Este lesne de bănuit răsunetul manifestului țarului din 8 mai 1711, în care se spunea că „noi, în acest război, nici afirmare a puterii și întindere a posesiunilor noastre nu dorim și nici vreo îmbogățire”, ci „pentru eliberarea sfintei biserici și a popoarelor creștine vrem să luptăm
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]