1,005 matches
-
năravului de nevindecat al locuitorilor săi, ci mai degrabă din cauza groazei de nedescris pe care am resimțit-o acolo. Imamul ne primise foarte corect și ne oferise ca loc de dormit o colibă din lemn în preajma moscheii, având alături un țarc pentru animale. Warda și cu Mariam s-au culcat înăuntru; tatăl meu și cu mine am preferat să dormim pe acoperiș, unde puteam profita de răcoare pe timpul nopții de vară. Așadar acolo ne găseam când, către miezul nopții, doi lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mine revolte. Voiam să mă simt liber, descătușat. Se reducea acest dor de libertate la mici fronde juvenile, adolescentine. Ușor reprimate și sancționate de cei apropiați - părinți, rude, profesori ș.a. Încetul cu încetul devenisem docil. Mai bine spus, îmi recunoscusem țarcul în care aveam dreptul să zburd. Puteam să fac oricâte năzdrăvănii în țarcul meu. În facultate, am simțit și m-a înrăit sufletește, într-un fel, frica. Un altfel de frică, dar tot păcătoasă. Intrasem din nou la facultate, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
libertate la mici fronde juvenile, adolescentine. Ușor reprimate și sancționate de cei apropiați - părinți, rude, profesori ș.a. Încetul cu încetul devenisem docil. Mai bine spus, îmi recunoscusem țarcul în care aveam dreptul să zburd. Puteam să fac oricâte năzdrăvănii în țarcul meu. În facultate, am simțit și m-a înrăit sufletește, într-un fel, frica. Un altfel de frică, dar tot păcătoasă. Intrasem din nou la facultate, după un șir de rătăciri care mă duseseră în armată. Intrasem în partid la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lipsă. - Ce poruncesc eu nu se discută, lămuri el. Vrei să-ți aplic aceeași pedeapsă? Defilară prin urmare În tăcere, cu capetele plecate, strîngînd pumnii ca să-și stăpînească mînia sau poate dorința de a plînge, ca niște oi zorite către țarc, neliniștiți că ar fi putut petrece, poate, trei zile legați fedeleș și cu căluș la gură În cea mai Întunecată peșteră și În cea mai absolută tăcere, temători și că s-ar fi putut Întîmpla ceva cu răpitorul lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aproape fără gard, dar totdeauna înscrise într-un peisaj cultural specific, mai mult sau mai puțin îngrijit. E adevărat însă că, după 1990, și gardurile au intrat în tranziție. Îmi aduc aminte de peisaje idilice în care apăruseră peste noapte țarcuri bine îngrădite, dar care nu îngrădeau nimic altceva decît o declarație de proprietate : aici va fi casa mea ! și cu toții am strîmbat din nas la gardurile masive care au început să despartă de privirile vulgului vilele interzise ale noilor îmbogățiți
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cetățeni, totul de dragul a ceva frumos. Căci utilitar este doar rareori... Pentru unii, aceste garduri sînt o necesitate. Ele pot să protejeze tufa de trandafiri sau stratul meu de ceapă dintre blocuri ori să îi țină pe copii cuminți în țarcul lor de joacă : „Măcar un gard mic să monteze, pentru că cei mici sînt neastîmpărați, vor să alerge” - a declarat presei o mămică grijulie. Pentru alții însă gărdulețele astea pot fi de-a dreptul o calamitate : un localnic al Clujului, de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Austeritatea, în schimb, a fost administrată în doză de șoc, iar „elefantul” este total amețit, dar s-a ținut încă pe picioarele sale de elefant. Îl ustură și îl doare peste tot, dar, masiv și greoi, se învîrte nervos prin țarc. Și atunci, ce l-a scos în stradă ? Să renunțăm la această metaforă masivă și greoaie și să aruncăm o privire mai „umană”. Din punct de vedere sociologic, boala se cheamă, de fapt, anomie. Știu, este un concept, iar discursul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Drept care l-a disprețuit și pe el în văzul întregii societăți : V-am făcut-o și pe asta ! Singura voastră speranță de viermi este „sănătoși să fim !” ; ei bine, n-o să mai fiți nici sănătoși ! Și atunci elefantul a rupt țarcul. Sau, dacă preferați jargonul nostru neaoș, a explodat mămă liga, demonstrînd încă o dată intuiția lui Mircea Vulcănescu : la români se poate atunci cînd nu se mai poate. În termeni mai puțin metaforici, pactul social s-a rupt. Puterea și statul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
le diferențiază. Șlagăr didactic : un tânăr maltrata o poezie. Școala are nevoie de manuale inteligente, nu doar alternative. Educația trebuie să transforme inteligența în caracter. Dacă pământul este un Infern, de ce pregătim copii pentru Paradis? Dresura în educație duce spre țarc, nu spre pisc. Orice Școală trebuie conectată la Steaua polară. Instinctele fac intoleranță la educație. Explodează când crezi că le-ai strunit mai bine. Școala - poligonul de încercare a relațiilor interumane. În industrie, proiectezi biciclete și mitraliere. Nici în educație
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mișcare. Ali! Rămâi aici cu patru oameni; știi ce ai de făcut dacă apare targuí-ul! Cincisprezece minute mai târziu, Laila se întoarse să privească pentru ultima oară, acolo jos, în fundul micii depresiuni, apa din guelta, jaimele și sheribele, caprele din țarc și, aproape de stufăriș, colțul unde pășteau cămilele. Toate acestea și un bărbat era tot ce avea pe lume, în afară de pruncul pe care-l ținea în brațe, și o cuprinse teama că nu-și va mai revedea nici sălașul, nici bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și sirenele se porniră să urle, deschizându-și drum în căutarea unui spital, într-o zadarnică încercare de a salva viața președintelui Abdul-el-Kebir în glorioasa zi a triumfalei sale reveniri la putere. Cort folosit de popoarele nomade din nordul Africii. Țarc sau colibă din trestie, unde se adăpostesc vitele. Războinic tuareg dintr-o familie nobilă. Antilopă de culoare cenușiu-deschis, cu coarne în spirală, tipică regiunii sahariene. în deșert, platou cu stânci mari. Râu secătuit. Tuareg. Uneori se preferă termenul targuí pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de șarpe periculos. Nea Onuț era un om de poveste. Locuia singur și era cel mai bun prieten al copiilor. Nu știu de ce, dar omul îmi părea un pic altfel decât ceilalți. De pildă, obișnuia să iasă în fața blocului, în "țarc", într-un costum curios, de o culoare gri-deschis, cu dungi late și negre. Avea și o bonetă, în același ton, în vreme ce în picioare târa niște papuci ciudați, cu talpa din lemn. Vreau, zicea Onuț, să nu pierd contactul cu atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tovarăși, să ne gândim nu doar la ce poate face țara pentru noi, ci și la ce putem face noi pentru scumpa noastră țară. Eu, ca un bun cetățean ce sunt, o pot scuti de cheltuieli pentru costum și papuci. "Țarcul" era o zonă împrejmuită pe spațiul verde din fața blocului; vreo șapte metri pătrați, în care nea Onuț înghesuise o masă și două băncuțe. Pe împrejmuirea din sârmă împletită scrisese, cu o caligrafie tremurată, No 11! De ce poartă "țarcul" numărul 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și papuci. "Țarcul" era o zonă împrejmuită pe spațiul verde din fața blocului; vreo șapte metri pătrați, în care nea Onuț înghesuise o masă și două băncuțe. Pe împrejmuirea din sârmă împletită scrisese, cu o caligrafie tremurată, No 11! De ce poartă "țarcul" numărul 11, nea Onuț?... Dar nu e numărul 11, deștepților!... Vreau să spun celor care au glagorie că o iau razna dacă intră aici mai mult decât zece oameni... Nu vreau să fie înghesuială, ca "acolo"... Când rostogolea zarurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zece oameni... Nu vreau să fie înghesuială, ca "acolo"... Când rostogolea zarurile în cutia de table, Nae Stanciu, vecinul de la doi, întreba în șoaptă, ferit: "Nea Onuț, dar chiar așa de strâmt era în celula aia a matale, ca-n țarcul ăsta?..." Onuț arunca zarul în tăcere și numai după minute în șir zicea: "Cam așa, dar aglomerația era mai mare..." Tăcea, muta, arunca zarul și, dacă, din întâmplare, cineva striga "gherlă", atunci când unul dintre competitori nu mai putea intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de masă, așa cum izbea educatoarea noastră cu nuiaua, de s-a făcut o liniște de auzit musca. Și tot cu ochii roată l-am zărit pe nea Grătărel, tot lângă cei doi milițieni care-l protejau într-un fel de țarc în care stăteau numai ei trei, ca niște belferi, în timp ce în sală lumea era înghesuită ca la balamuc. Nu m-am înșelat: nea Grătărel era un om foarte important, nu numai pentru că toată lumea se uita la el, dar și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Doamne, când văd o fumeie...", moment în care mama mă scoate iute pe ușă, de parcă se anunța în vizită uraganul Donna. E o bucurie fără margini să fii aruncat în out mare, chiar de ziua ta. Merg în fața blocului, în țarcul No 11, și mă tot întreb de ce n-o fi venit nea Onuț la ziua mea; mama îl invitase. L-or fi invitat din nou prietenii sobri la o voroavă mică? N-apuc să trăiesc prea mult drama exilatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mei de hârjoană își făcuseră treaba cu sârma-capcană. Simt că râde și nea Onuț. O pățise și el, cândva. Pălărioșii își schimbă strategia. Merg în șir indian, cu Burtă Multă pe post de detector de capcane. Ajung în fața blocului, lângă țarcul No 11. La toate apartamentele din jur luminile sunt aprinse. Curioșii sunt la ferestre. Cei de pe scara noastră stau lângă No 11, cu lumânări aprinse în mână. Pălăriosul șef devine iar nervos. Burtă Multă se dă mare: "Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca să intre mai repede în mașini. Moare de ciudă din cauza faptului că nu-i poate depista pe strigători. Țipă către Burtă Multă: "Te scot la pensie, nenorocitule! Uite ce dezordine ai în sector!"... Vecinii așază lumânările aprinse pe masa din țarcul No 11... Nea Pitu către tata: "Hai să facem o tablă, în onoarea lui Onuț. Până mâine, la vorbitor, mai avem o groază de timp..." Burtă Multă prinde ideea și amenință: Dacă nu intrați în apartamente, vă..." Voce din întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Un hă, hă, hă, hă! de toată frumusețea, izbucnit din inimile tuturor, a bucurat întunericul nopții. A fost cel mai frumos salut de bun rămas pentru prietenul meu drag, foarte drag, nea Onuț... Trecuse bine de miezul nopții când, în țarcul No11, eu tot cântam la vioară, pentru nea Onuț, și, pentru prima oară, nimeni nu m-a înjurat, nicio voce nu m-a mai trimis la culcare cu drăgălașul "bă, boule de țambalagiu, du-te-n mă-ta și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a hotărât să stea, cinci săptămâni, permanent, zi și noapte, împreună cu leoaica. Aceasta s-a acomodat ușor cu noul mod de viață. Avea mare grijă ,Silistrul Silistrului, să-și asigure hrana, sieși, să i-o asigure și leoaicei, iar, în țarc, să existe o toaletizare exemplară. Vestea s-a răspândit repede: un om locuiește, cu o leoaică, într-un mic țarc, în gospodăria sa. și au început a primi vizitatori: care singuri, care nu, care cu odrasle, care, fără, și, aproape
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de viață. Avea mare grijă ,Silistrul Silistrului, să-și asigure hrana, sieși, să i-o asigure și leoaicei, iar, în țarc, să existe o toaletizare exemplară. Vestea s-a răspândit repede: un om locuiește, cu o leoaică, într-un mic țarc, în gospodăria sa. și au început a primi vizitatori: care singuri, care nu, care cu odrasle, care, fără, și, aproape fiecare, dădea, pentru că admirase leoaica, un ban-doi. El îi primea. Cumpăra de mâncare pentru dânsul și pentru animal. Numeroși vizitatori
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și habitat sigur, ca să poată trăi, în continuare, așa cum i se cere unei asemenea vietăți. Da, s-au învoit mai multe persoane. și târgul s-a făcut. L-a durut pe Silistrul Silistrului, despărțirea de cea cu care împărțise micul țarc, timp de cinci săptămâni. Dar tristețea a coborât, repede, în uitare. Silistrul Silistrului și-a văzut, în continuare, de micile sale preocupări, de dinaintea și de după cunoștința și conviețuirea cu leoaica. Coboară, în fiecare dimineață și în fiecare după amiază, la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
alta. Piscuri drepte și abisuri adânci, zăpezi veșnice și văi roditoare, lacuri liniștite și torente năvalnice, terenuri deșertice și blânde pășuni mănoase... Și pe ici, pe colo, în locurile cele mai nebănuite, acoperișurile roșii ale unor cătune izolate, câmpuri desțelenite, țarcuri în care alpaca și lamele au luat locul oilor și al caprelor. Anzii apăreau între selvă și mare ca un zid de netrecut prin care timide cărărui ale indigenilor se cățărau legând o vale de altă vale și un sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bine, nu mai are nici un efect reparatoriu. Rodion grăbește pasul și, fără a spune nimic, îl lasă pe profesor în urmă cu cîțiva pași. În vasta sală de la Palat este lume multă și împricinații sînt puși într-un fel de țarc deasupra căruia trona un fel de juriu. De acolo radia cu o mînie universală profesorul Paraschiv, grangurul judecătorilor. Doct, sever, grav, interoghează: Ce veți...? Cei șase amărîți încep emoționați un repertoriu prost învățat. Vom... Cîteva minute se succed pe fondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]