2,322 matches
-
relațiile internaționale. Cunoscător al problemelor Basarabiei și al conceptelor moderne cu privire la Europa Unită Mircea Druc înființează Partidul Național al Reîntregirii din opiniile căruia redăm câteva secvențe: Puterea instalată la Chișinău reiterează teorii absurde din arsenalul aparatelor opresive coloniale, țarist și sovietic, despre existența a două popoare „frățești” de-a lungul Prutului, unul „românesc”, celălalt „moldovenesc”. Parlamentul din Chișinău ridică frauda și minciuna la nivel de lege, la rang de constituție. Mass-media și diverse persoane oficiale, în mod arbitrar, impropriu
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
rusă permanentă, renunțarea la grafia latină, la tricolor și stemă, falimentarea tuturor revistelor de limbă română, interzicerea oricărei forme de propagandă prounionistă, scoaterea în afara legii a partidelor de orientare proromână și prooccidentală, urmărindu-se de fapt revitalizarea imperiului sovietic sau țarist. A luat cineva apărarea școlilor românești din Transnistria? Nu. A întreprins ceva Uniunea Latină, Comunitatea francofonă ca să-i ajute pe copiii și părinții din Râbnița, Tiraspol și Tighina? Nu. A declanșat cumva „Europa Liberă” o campanie de protest, așa cum ne-
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Reprezentanții democrațiilor occidentale, mediatori în spațiul exsovietic, nu aduc vorba niciodată despre situația românilor. Poziția lor este extrem de moderată. Chiar lipsită de principii adeseori și de o prudență nejustificată față de Rusia și grupurile etnice ruse din fostele colonii ale imperiului țarist și sovietic. În schimb abundă apelurile categorice adresate românilor, de a fi toleranți, de a ceda totul în numele unei stabilități iluzorii. Postura de observatori superficiali a reprezentanților C.S.C.E. și obediența românilor îi face pe minoritarii ruși și ucraineni să creadă
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Cu această ocazie sărbătoritului i-a fost înmânată Diploma de membru de Onoare a societății noastre. CAPITOLUL VIII 1996 Românii din Federația Rusă Fatalitatea vecinătății teritoriale, furtunile istoriei, ostilitatea ideologică, orgolii imperiale au dislocat mase de români spre interiorul Rusiei țariste și mai târziu a Uniunii Sovietice. Menționând elementul românesc răspândit în Federația Rusă trebuie să ne referim la motivația individului, grupului sau comunității de a părăsi mediul natal. Sunt două circumstanțe principiale; Opțiunea înstrăinării ca decizie benevolă și constrângerea de
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
și-a droit, acesta ajunge domnitorul Munteniei, cu sprijinul boierilor țării, ajutat de Mitropolitul Teodosie și Patriarhul Ecumenic, apreciat fiind pentru calitățile sale intelectuale și morale. Deși situația din țară era destul de tensionată, aflându-se Între cele trei Imperii (Habsburgic, Țarist și Otoman), Constantin Brâncoveanu a reușit să păstreze o vreme un climat de liniște și de prosperitate, țara cunoscând cea mai strălucită perioadă a culturii noastre românești: ctitorirea unor așezăminte laice și bisericești de mare Însemnătate și valoare spirituală și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Iuliana Oproiu; Magdalena Carmen Drăgușin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92321]
-
antioccidentale, respectiv antieuropene, este din nefericire considerabilă. Realitatea și politica sferelor de influență constituie nu mai puțin un alt foarte serios obstacol. Cine a citit jurnalul lui Take Ionescu știe că, încă înainte de primul război, România era considerată de Imperiul țarist, ca făcând parte din sfera sa de influență. Toate studiile istorice publicate la noi despre politica expansionistă a Rusiei, în bazinul Mării Negre, dovedesc același adevăr fundamental. Nu amintim, bineînțeles, de Testamentul lui petru cel Mare. În acest scop, se investeau
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de companiile rusești, iar cultural și politic, în aceste state coexistând minorități ruse. Un alt element care este în măsura să simplifice acțiunea Federației Ruse este dat de istoria comună a acestor popoare slave care au fost înglobate în Imperiul Țarist și mai apoi în Uniunea Sovietică. „Relația Rusiei cu vecinii săi a fost foarte complicată prin prezentă a 25 de milioane de ruși în afara granițelor Ăproblema diasporei)."9 Desigur pe acest fond, au existat numeroase conflicte etnice spre exemplu Nagorno
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
sancționa unele măsuri luate în politică sau în economie. Aceste măsuri coercitive au fost luate cu scopul de a-și păstra o influență sporită. Din punctul de vedere al moștenirii poporului rus, aceștia au fost urmași unor mari imperii ĂImperiul Țarist și Uniunea Sovietică sau Imperiul cel Rău) care și-au fundamentat puterea pe dominarea politică și economică asupra națiunilor din vecinătatea lor. Acest trecut de mare dominator, nu este uitat când vine vorba de a analiza o poziție viitoare a
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
antisovietismului, ostil nou-născutului sistem comunist mondial* căruia URSS* îi este matricea și motorul, iar Internaționala Comunistă* (IC) - dispozitivul de difuzare. începând din 1918, bolșevismul provoacă apariția mai multor timpuri de anticomunism. Primul este cel al „Albilor”, bazat pe reacția ofițerilor țariști, amenințați direct cu exterminarea care, în numele Ordinii, a Proprietății, a Patriei și a Bisericii, creează o armată de voluntari - una din protagonistele războiului civil din Rusia - și care, după înfrângere, nu-și mai difuzează anticomunismul în țara de exil. și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de exprimare a altor curente revoluționare. în ce privește statele, îndeosebi Franța, Marea Britanie și SUA, ele se tem atât de contagiunea revoluționară - fiind, în plus, în război sau încercând să rezolve problemele păcii -, cât și de pierderea unor importante investiții în Rusia țaristă. Ele stabilesc, prin urmare, un „cordon sanitar” în jurul focarului revoluționar, aducând un sprijin limitat „albilor” și unul ceva mai ferm noilor state în curs de formare, limitrofe cu URSS - Polonia, în timpul războiului sovieto-polonez din 1920, România și statele baltice -, contribuind
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ține de burghezie și nu are deci de ce să-l apere, Jaurès consideră, dimpotrivă, că apărarea drepturilor omului e mai importantă decât principiul de clasă. La Lenin, rasismul este analizat, înainte de 1917, în funcție de locul evreilor* și a naționalităților în imperiul țarist, iar apoi ca un mijloc utilizat de burghezie pentru a diviza proletariatul. Dar bolșevicii* nu ezită să amestece criteriile de clasă și criteriile etnice în desemnarea dușmanilor. Astfel, pe 24 ianuarie 1919, Biroul Politic ordonă „decazacizarea” Donului: „Este necesar să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
moderați; iar rolul lor în timpul luării puterii de către bolșevici*, atât la Petrograd, cât și la Moscova, nu este deloc de neglijat. Integrate parțiale în Armata Roșie, ele dispar oficial în aprilie 1918. Crearea Armatei roșii intervine în momentul când armata țaristă este practic dezagregata, greu încercată fiind de înfrângerile militare - îndeosebi în cursul ofensivei din iunie 1917 -, minată de răzvrătiri ale soldaților și de dezertări masive în toamna anului 1917 - Martov și Pasternak vor vorbi de „revoluția soldățimii” - apoi de izgonirea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dezertări masive în toamna anului 1917 - Martov și Pasternak vor vorbi de „revoluția soldățimii” - apoi de izgonirea ofițerilor, după 7 noiembrie 1917, și în sfârșit de semnarea tratatului de la Brest-Litovsk, care abandona puterilor centrale partea cea mai occidentală a imperiului țarist. Actul înființării Armatei Roșii ține parțial de utopie* - prin egalitarism* și prin referirea la Comuna din Paris; gradele și titlurile militare sunt abolite, pe 29 decembrie 1917, iar pe 12 ianuarie 1918, Sovnarkom decretează formarea unei armate socialiste „concepută pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1918, efectivele crescând de la 800000, la sfârșitul anului 1918, la 5 milioane - teoretic - în 1921. în vara anului 1918, este reintrodusă ierarhia; alegerea ofițerilor este abolită iar disciplina mult întărită: dezertorii și răzvrătiții sunt împușcați. Profesionalizarea impune recrutarea multor ofițeri țariști, justificată astfel de către Troțki: „Ne trebuie instructori care să cunoască arta războiului”. Din iunie 1918 până în august 1920, 48000 de foști ofițeri sunt reînrolați, voluntar sau nu - sub amenințarea sau chiar luarea ca ostatici a membrilor familiilor lor - printre care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1918, războiul civil este adevărata școală militară a Armatei Roșii și matricea regimului sovietic; el aduce la un grad extrem brutalizarea populațiilor civilă și militară, supusă suferințelor a opt ani de război (1914-1920), și pune la încercare competența foștilor ofițeri țariști, cât și loialitatea lor față de noua putere. în fruntea armatei I-a de cavalerie, Budionnîi se distinge în lupta contra armatelor albe ale lui Denikin și Wranghel, și contra armatei insurecționale din Ucraina condusă de anarhistul* Mahno, fost aliat temporar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
după eșecul revoluției în Germania, în 1923 această orientare va fi reluată din luna septembrie a anului 1939. Militarizare și plan cincinal Totuși, în cursul anilor 1920, politica militară a PCUS rămâne ezitantă. O controversă îi opune pe foștii ofițeri țariști, favorabili unei armate regulate, mai eficace și, în concepția lui Tuhacevski, mai aptă să poarte în exterior ofensiva revoluționară, conducerii PCUS, care exaltă virtuțile unei miliții teritoriale de cetățeni înarmați funcționând ca o școală a socialismului. Reorganizarea se efectuează pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Armata Roșie e confundată și cu slăbiciuni structurale. Statul-major este scena unor puternice disensiuni: Tuhacevski, partizan al utilizării ofensive a tancurilor și a aviației, se opune lui Voroșilov, ostil inovațiilor tehnice. Calitatea încadrării lasă și ea de dorit: foștii ofițeri țariști sunt demiși din funcții - în 1930, numărul lor nu va mai fi decât de 4500, reprezentând doar 10% din cadrele de conducere -, și înlocuiți cu ofițeri nedispunând decât de o formație intensivă de doi ani; ponderea comuniștilor din sânul comandamentelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
majoritari” - bolșeviki - în timp ce învinșii se numesc menșeviki - minoritari. Din 1903 până în 1917, viața POSDR este dominată de confruntarea dintre cele două tendințe, exacerbată de revoluția rusă din 1905. în vreme ce menșevicii văd în ea o etapă a revoluției burgheze contra autocrației țariste, Lenin este convins că are acum confirmarea radicalismului său și preconizează instaurarea unei „dictaturi revoluționar-democratice a proletariatului și a țărănimii” care trece prin insurecția armată, prin teroarea* instaurată de mase și chiar prin războiul de partizani; Lenin consideră din ce în ce mai mult
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
heraldul ei iar controlul minuțios corolarul ei, provocând îndepărtarea de ea a majorității populației. Această utilizare a birocrației a găsit în Rusia și în China un teren favorabil, aceste două imperii despotice fiind guvernate timp de secole de puternicele birocrații țariste și mandarinală. în URSS, departe de a slăbi, așa cum credea inițial Lenin*, birocrația n-a încetat niciodată să prospere și să se întărească. începând din 1927, ea se sprijină pe un nucleu - aparatul - format din 25000 de activiști comuniști care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rezultate materiale și umane uneori și mai dezastruoase - ca în China, în timpul Marelui Salt înainte*, sau în Cambodgia khmerilor roșii*. CONFLICTUL CHINO-SOVIETIC Cele două mari imperii, rus și chinez, n-au întreținut niciodată relații cu adevărat bune, și expansiunea imperiului țarist, în secolul al XIX-lea, dusese deja la grave conflicte. Revoluția bolșevică schimbă lucrurile: ea exercită o indiscutabilă fascinație asupra elitelor naționaliste chineze care-i acceptă ajutorul și sfaturile. Stalin* s-a înșelat de mai multe ori în politica pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acolo. Ea este destinată, în același timp, să controleze fluxul migrator de la țară înspre oraș, și să epureze orașele de „elementele indezirabile”. Țăranii și „lîșențî” - persoane private de drepturi civice din cauza fostei lor poziții sociale (aristocrați, preoți ortodocși, foști ofiței țariști etc.), ori politice (S-R, menșevici etc.), sau din cauza vreunei condamnări - sunt privați de acest prețios document, expulzați manu militari din orașe și vizați de deportare la cel mai mic delict - de exemplu, dacă se întorc clandestin acasă. Astfel, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din orașe și vizați de deportare la cel mai mic delict - de exemplu, dacă se întorc clandestin acasă. Astfel, în 1933, țiganii de la Moscova sunt deportați la Tomsk, în Siberia. în februarie-martie 1935, 11.000 de familii aparținând fostelor elite țariste sunt expulzate din Leningrad. în 1935-1936, zonele frontaliere sunt „curățate” de „elementele contrarevoluționare”: 30.000 de finlandezi, 450.000 de polonezi din Ucraina, precum și germani sunt deportați în Kazahstan, în Siberia sau în Asia Centrală. Din iulie 1937 până în octombrie 1938
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rușilor „albi” începând din 1918, rușii calificați din diverse motive ca „albi” de către puterea bolșevică încearcă să scape de dezastrul și de persecuțiile provocate de războiul civil*. Ei au origini sociale diferite, dar mai ales membrii fostelor elite ale societății țariste - ofițeri, aristocrați, intelectuali - sunt cei care pleacă, precum și evrei* fugind de pogromurile inițiate de diverși protagoniști. în 1926, Societatea Națiunilor estimează numărul acestor ruși la 1.126.000. Exilul lor poate fi temporar: în 1921, 121.000 de persoane se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mii de copii, înmulțirea cazurilor de antropofagie; vor fi înregistrați circa 5 milioane de morți din cele 30 de milioane de înfometați. în fața acestei tragedii, reacția bolșevicilor este brutală. Deja, în timpul foametei din 1891, ultima care a bântuit în Rusia țaristă, din cauza proastelor condiții climatice, și care a făcut 400.000 de victime -, Lenin reacționase cu cinism, explicând că foametea ar avea numeroase consecințe pozitive: distrugerea economiei țărănești înapoiate; apariția unui proletariat industrial, gropar al orânduirii burgheze și deci promotor al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
chiaburii care și-au ispășit pedeapsa sau care au evadat din lagăr, pe oamenii Bisericii și pe credincioși, pe foștii membri ai partidelor necomuniste (menșevici, socialiști revoluționari etc.), pe criminali și, în general, pe „oamenii trecutului” (aristocrați, burghezi, foști ofițeri țariști, comercianți etc.). Destinat să elimine „rămășițele” categoriilor sociale persecutate din noiembrie 1917, el antrenează arestarea a 767.397 de persoane, din care 386.798 vor fi împușcate. în completare, ordinul operațional nr. 00486 din 15 august 1937, dat de Biroul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]