1,246 matches
-
Nürnberg. Mai mult, obsesia lui Der Stürmer pentru crima rituală mă determină să fac comparații cu modus operandi folosit de criminal. Adaugi toate astea la reputația lui Streicher și începe să se lege. Heydrich mări pasul în fața mea, cu brațele țepene pe lângă corp ca și cum ar fi călărit la Școala de Echitație din Viena, și apoi se întoarse cu fața la mine. Zâmbea înflăcărat: — Știu o persoană care ar fi încântată să vadă căderea lui Streicher. Nemernicul ăla prost a rostit discursuri în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
clopoțel. Apoi lovi din nou din călcâie și dispăru înapoi în jos pe scări. Mi-am turnat un brandy mare și l-am dat pe gât. Eram obosit după atâta șofat. Cu un alt pahar în mână m-am așezat țeapăn într-un fotoliu și am închis ochii. Încă mai puteam să văd expresia uimită de pe chipul lui Kindermann când primul glonte l-a lovit între ochi. Weisthor îi duce dorul rău de tot și lui, și genții sale cu droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vorbit despre asta. Nu pot risca, la congres participă mulți colegi, va fi și Manlio. Pe stradă mergem la o oarecare distanță unul de celălalt. Italia își face mai multe probleme decât mine, nu știe unde se duce, dar merge țeapănă. Și-a luat un geamantan pe roți, prea mare pentru zile atît de puține. Merge strâmb trăgându-l pe lângă ea, pe jumătate gol. Eu, în schimb, obișnuit cu călătoriile scurte, duc o sacoșă de piele, mică, funcțională, elegantă: un cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ca o pisică bătrână. Și mai ales există în toate mirosul Italiei, al urechilor, părului, hainelor pe care le îmbracă. Astăzi și-a pus o fustă înflorată terminată în talie un un elastic negru lat și un balon de bumbac țeapăn. Are o cruce pe piept, o cruce argintată atârnată de un lanț subțire. O duce în gură în timp ce privește lumea neclară care, văzută prin parbriz, pare atât de departe. Puțin mai înainte am întrebat-o dacă nu-i este frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
făcut alte avorturi, n-am întrebat-o. Pare liniștită. S-a așezat lângă mine și nu ne-am sărutat. În centru nu riscăm. E o pasageră prudentă, o ființă în trecere, în afara țarcului ei. În dimineața asta este mai severă, țeapănă ca balonul cu care-i îmbrăcată. Suge crucea de argint și simt că ceva îi lipsește, ceva uitat în micuța ei vizuină. Este rezervată și asta mă face să mă simt puțin singur. Poate ar fi fost mai ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
te costă nimic să încerci.“ Mă urc în camionetă, bărbatul mă ajută. Încerc rochia după un fel de perdea. Bărbatul vine și el după perdea și începe să mă pipăie: „Îți place rochia...“ Nu pot să mă mișc, așa că rămân țeapănă, în timp ce el mă pipăie. Când totul se temină, este leoarcă de transpirație: „Să nu spui nimic la nimeni“ și îmi face cadou rochia. Eu plec și-mi simt picioarele de gumă, îmi duc hainele mele în mână, iar rochia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acela era un purgatoriu de trecere care nu-mi displăcea. Bărbatul conducea în tăcere. Cu părul său lucind de briantină și gulerul cămășii imaculat, fără o picătură de transpirație, părea cât se poate de străin de promiscuitatea priveliștii. Alerga. Gâtul țeapăn îi menținea o atitudine rezervată, în ciuda numeroaselor zgâlțâituri. Mi se părea o călătorie în afara vieții. Locul, tovarășul de călătorie, starea mea sufletească, totul era sigilat în interiorul aceleiași consternări. Chiar și sicriul, felul în care, la curbe și pe porțiunile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și urmărind mișcarea piciorului în pantoful negru. — Murim așa cum trăim. Soția mea a plecat fără să deranjeze pe nimeni, ca o frunză. Am plecat din nou la drum și în restul călătoriei am fost iarăși cei dinainte. El cu gâtul țeapăn, eu, cu fruntea sprijinită de geam. Dar în interior, în sufletele noastre diferite și totuși apropiate, eram ca doi lupi care au alergat după o pradă și au pierdut-o și respiră obosiți în întunecimea desișului și le este încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aproape de oameni. Noaptea, pe culoare sau pe ulițe se auzea distinct micul lor chițcăit de agonie. Dimineața, în mahalale, îi găseai întinși, prin aceleași rigole, cu o mică floare de sânge pe botul lor ascuțit, unii umflați și putrezi, alții țepeni și cu mustățile încă zbârlite. Îi găseai chiar și în oraș în mici grămezi, pe paliere sau în curți. De asemenea, uneori mureau și izolat, în holurile administrative, în curțile școlilor, pe terasele cafenelelor. Concetățenii noștri, uluiți, îi descopereau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ADÂNCI ESTE, PRIN ÎNSUȘI ACEST FAPT, SCUTIT DE TOATE CELELALTE BOLI SAU TEMERI. "AȚI OBSERVAT, MI-A SPUS EL, CĂ BOLILE NU POT FI CUMULATE ? SĂ PRESUPUNEM CĂ AVEȚI O BOALĂ GRAVĂ SAU NEVINDECABILĂ, UN CANCER SERIOS SAU O TUBERCULOZĂ ȚEAPĂNĂ, N-O SĂ VĂ ÎMBOLNĂVIȚI NICIODATĂ DE CIUMĂ SAU DE TIFOS, E IMPOSIBIL. DE ALTFEL, ASTA E VALABIL ȘI MAI DEPARTE, DEOARECE N-AM VĂZUT NICIODATĂ UN CANCEROS MURIND ÎNTR-UN ACCIDENT DE AUTOMOBIL." ADEVĂRATĂ SAU GREȘITĂ, ACEASTĂ IDEE ÎI CREEAZĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ales asupra modestei doamne Rieux; asupra modului pe care-l avea de-a exprima totul în fraze simple; asupra preferinței deosebite pe care o arăta pentru o anumită fereastră care dădea în strada liniștită, și îndărătul căreia, ținându-se cam țeapănă, se așeza în fiecare seară, cu mâinile odihnindu-se și privirea atentă, până ce amurgul cuprindea odaia, făcând din ea o umbră neagră în lumina cenușie care se întuneca puțin câte puțin și topea atunci silueta ei nemișcată; asupra sprintenelii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și după un timp: \ Nu, Tarrou, asta nu înseamnă nimic. Știi, ca și mine, că apare ameliorarea matinală. Tarrou confirmă. \ MULȚUMESC, SPUNE EL. RĂSPUNDE-MI TOTDEAUNA EXACT. Rieux se așează la picioarele patului. Simțea aproape de el picioarele bolnavului, lungi și țepene, asemănătoare membrelor unei statui culcate. Tarrou respira mai tare. \ Febra o să reînceapă, nu-i așa, Rieux? spune el gâfâind. Da, dar la prânz vom ști. TARROU ÎNCHIDE OCHII, PĂRÂND SĂ-ȘI ADUNE FORȚELE. O EXPRESIE DE OBOSEALĂ SE CITEA PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tare: Și eu am! Dar ești fiica mea! Poate În sinea lui a țipat așa, dar nu a izbutit să articuleze nimic; Ann rostise ceva - Încercase măcar o justificare ; dovedise un strop de gîndire, bună, rea, explica momentul. Thomas era țeapăn, așa cum Îi era de acum și mădularul, n-a simțit nici atingerea acestuia de către o mînă care nu era a lui, nici cum pătrunde Într-un trup care era trup din trupul lui, nici gura care Îi sorbea respirația, aproape
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fundul prin cartier mișcându-mă ca o chinezoaică al cărei picior e forțat să nu mai crească, să nu o ia dracu’ razna dincolo de bătătură? Și uite-așa am ajuns eu să am 39 la picior, o talpă lată și țeapănă, bine înfiptă în pământ, și să nu umblu în veci pe toace. Șocul acelei ofense nu mi-a trecut niciodată. De câte ori o femeie a încercat să mă aducă pe „calea cea bună”, în mine s-a trezit haiduca de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mâinile. Și Eddie s-a dus până în birou. — Să vă... mă ofer. — Da. I se înroșește gâtul. Dacă ești amabilă. Mă duc la ea și îi desfac nasturii cât de blând pot, adică nu prea tare, având în vedere ce țeapăn e materialul. Când termin, face un pas înapoi și se privește din nou, cu un aer de ușoară nemulțumire, aranjându-și bluza de mătase. — Spune-mi, Samantha, aruncă în treacăt, dacă acum m-ai vedea pentru prima dată, ce cuvânt ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mulțumește doar să se uite fix la mine. — Cu ce preț ? — Ce vrei să spui ? Îi evit privirea. — Vreau să spun că atunci când ai apărut aici, erai în pragul unei depresii nervoase. Erai ca un iepure speriat. Albă ca hârtia. Țeapănă ca o scândură. Arătai ca și cum nu văzuseși niciodată soarele și ca și cum nu te bucurasei niciodată de nimic... — Exagerezi. — Ba nu. Tu chiar nu vezi cât de mult te-ai schimbat ? Nu mai tresari din orice. Nu mai ești încordată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În care se amestecase Omar Khayyam o privire iscoditoare, neliniștită, oarecum bănuitoare. Nezărindu-i, se pare, pe cei pe care-i căuta, și-a cabrat brusc bidiviul, a tras scurt de frâu și s-a Îndepărtat bombănind niște fraze ininteligibile. Țeapăn pe iapa sa neagră, n-a mai surâs și n-a mai schițat nici cel mai mic răspuns la ovațiile repetate ale miilor de cetățeni care se Înghesuiseră din zori să-i salute trecerea; unii agitau În vânt Înscrisul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
înapoi la cel mai mic semn suspect. Nu fu deloc mulțumită că nu găsi nimic. Se ridică oarecum ușurată, trecu în revistă locurile care nu fuseseră cercetate. În mișcarea pe care o făcu, atinse un panou. Un corp solid și țeapăn îi căzu pe umeri. Întoarse ochii și dădu peste niște degete scheletice și cabușonul cenușiu al unui ochi. Un urlet de groază îi ieși din gât. Cu pântecele strânse într-o convulsie de scârbă, se zbătu frenetic. Creatura se răsturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Vasile. Dar încremenise, țintuit, nu se putea mișca... nici când a auzit pași apropiindu-se. Nu s-a clintit și ce pași solemni avea, dintr-odată, schizofrenicul ăla șiret și slugarnic! Pas pedeapsă, de procuror. Ca un părinte pedepsitor și țeapăn, așa se apropia nebunul. Vasile ajunsese în spatele lui Tolea. Se oprise, lipit de spinarea încovoiată a profesorului Anatol Dominic Vancea Voinov. Nu mai scârțâiau nici ușile. Lumea încetase a respira. Sfârșitul, anul o mie. Blegul Anatol Vancea ghemuit, parcă-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Privirea lui neagră îl țintea, fără clipire. Și privirea albastră a ciufulitului din centrul holului și a vecinului său, ochelaristul care fuma cu furie. Dulcica dactilografă țăcănea fără întrerupere, un fel de misiune de acoperire a muțeniei. Secvență cu funcționari țepeni, nefăcând altceva decât să-l urmărească pe intrus. — Nu este o simplă asociație obștească, un oarecare colectiv de... înțelegeți ce vreau să spun, reîncepu, în șoaptă, ghidajul, tovarășul Papașa sau Iopo sau cum i-or fi spunând tovarășii. Este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian părea secătura asta polițistă. O urmărea țeapăn, fără zâmbet, pe colega Gina, care își tot încheia halatul, fără să-l încheie... Se îndreptă spre Gică Bonomul, tocmai când acesta rostise, privindu-l, nu era clar, pe tov Titi sau pe dom’ profesor. — Hai, amantissime, să facem lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
drumurile vi s-au despărțit. Familia s-a împotrivit căsătoriei, știu. L-a urmat totuși pe fanaticul acela, știu. Are două fete care au alte fete, e bunică. Știu tot, nu despre asta e vorba... Profesorul încă nu izbutise redresarea. Țeapăn, cu gura deschisă, geanta lunecase lângă scaun, Tavi o și înhățase între labe. Venera era palidă. — Da, pisicile s-au întors... În flăcări. Noaptea trecută, pisicile mele arse s-au întors să mă vadă. Geamurile ardeau și părul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Bucle blonde, mâini lungi, albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răsuci și el. Privi spre telefon și pufni amuzat. „Aveți dreptate, nu e nimeni. De la oboseală și nervi am câteodată senzații de-astea ciudate.“ Nu mai apucă să termine. Condrat îl prinse de mână, holbat. Se răsturnă apoi pe spate, țeapăn, trăgându-l și pe celălalt după el. O femeie țipă. Un bărbat înjură guvernul că omoară lumea la cozile de la policlinici. Îl apostrofă un altul: „Dar voi, ce parfumeria națiunii, ați făcut când ați fost la putere?! Ce-ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
E-un congres de rubedenii, vre un unchiu, vre o mătușă... Iute capul într-o parte și te uiți în jos smerit... Oare nu-i în lumea asta vr-un ungher pentru iubit? Și ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni, Tu cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vre o țigară, numeri fire de musteți Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. Sunt sătul de-așa vieață... nu sorbind a ei pahară, Dar mizeria aceasta, proza asta
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]