2,211 matches
-
o zdreanță de pătură ce mirosea Îngrozitor a spermă, a urină chiar și a materii fecale, ar fi fost dotat cu un cearceaf care să-i protejeze de lumina zilei, acoperindu-i.Dar așa...?! Privind’o totuși mai cu atenție, țiganca era Întradevăr tânără, destul de frumoasă. La ce folos...? Pielea țigăncei rivaliza cu un negru profund având Înprăștiate pe Întrecul corp tot felul de bube unele vindecate cu semne evidente, altele În curs de apariție Încât Întraga ei ființă genera un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rușine de el, de situația umilitoare În care Îl azvârlise năzdrăvanul lui Șef de Șantier, de fata de alături care nu avea vină.Reuși totuși, să bolborosească unele cuvinte de scuză „Îmi pare rău domnișoară... Ști-ți...Deocamdată...” Înțelegând greșit, țiganca, articulă cu o dezinvoltură dezarmantă. „Dece nu spui omule...Asemenea cazuri sunt frecvente...! Va trebui totuși să te grăbești...!” Se răsuci rapid, strecurându-i o mână În jurul gâtului,sărutându-l profesional, Încercând să-i introducă limba În cavitatea bucală, hotărâtă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trebui totuși să te grăbești...!” Se răsuci rapid, strecurându-i o mână În jurul gâtului,sărutându-l profesional, Încercând să-i introducă limba În cavitatea bucală, hotărâtă să-i probeze densitatea salivei...! O fracțiune de secundă Tony Pavone Închise ochii. Prostia țigăncii Întrecea orice măsură, având amețeală Întrucât sursa de emanare a mirosului Îi provoca o stare de vomă, de pierdere a echilibrului mintal. Dar, În ciuda acestei paradoxale situații umilitoare, Tony Pavone Își păstră calmul, să nu azvârle În stradă hoitul de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vomă, de pierdere a echilibrului mintal. Dar, În ciuda acestei paradoxale situații umilitoare, Tony Pavone Își păstră calmul, să nu azvârle În stradă hoitul de alături...!! Câteva bătăi violente În ușă, mai ales vocea stridentă a Șefului de Șantier răsturnă situația. Țiganca bucuroasă sări de gâtul amorezului care intrase În cameră cu pantalonii deja desfăcuți, azvârlindu-se În așa zisul pat, Îmbrățișați Într’o zvârcolire furibundă...!! Nu apucă să Îmbrace hainele și Șeful Șantierului complect dezbrăcat, se interesă. „Ai plătit fetei...?” „N
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu unele obiecte improvizate În timp ce o droaie de haimanale acompania cortegiul. Abuzurile continuând fără oprire, producătorii dela țară au renunțat să-și mai prezinte produsele. O foamete teribilă Își făcea apariția, ce se va dezlănțui În vara anului 1947 când țigăncile noaptea furau știuleți de porumb de pe locurile Însămânțate dela marginea Capitalei, Îi fierbea apoi În comercializa pe străzile din centrul orașului. Un rahitic știulete de porumb se vindea ca la licitație și costa peste trei miloane lei, la această teribilă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fost redactor-șef la ziarul „Deșteaptă-te, române!” și la ziarul „Viața studentească”. Debutul literar - publicarea de poezii în revistele Cronica, Convorbiri literare, Urzica, Contemporanul. Debutul editorial a fost in anul 1990 cu publicarea romanului „La porțile amintirii”, „Dragoste de țigancă”, volumul de poezii „Oglinzile timpului”, studiile etnografice „Descântece pentru ursită”, „Magia descântecilor.” Am participat la alcătuirea antologiilor de poezie „7 poeți ai Iașului”, „Muguri iertați”, „Cărticica mea de Crăciun”, „Cărticica mea de iarnă”, „Arta sfâșiată”, „Cuvântul ca o pradă”, „Amintiri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sus-pomeniți, e un parfum de tei. Da’ o parte a faptului pentru care filosofia nu îmi este doar cal verde pe perete vine și din aceea că pentru mine bălegarul proaspăt e miros de copilărie, am supt la sânul unei țigănci care mirosea a fum. Bunica m-a dat la supt la Rada, ca să fiu norocoasă, și tot ea a zis după aceea că în loc de noroc, eu am prins gust de „vatră de țigan”, de trai nomad, de drumuri. Am dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pentru că ne-a costat incomparabil mai puțin și să devastăm diverse zone, și bătăliile, și figurația și pentru că unde mai dai autentic peste un secol al XIX-lea american? Pe scurt, am auzit, citit despre România în legătură cu nunțile țigănești, cu țigănci vrăjitoare care blestemă arbitrii, cu PIB-ul sub Albania și, cu prilejul lui Cold Mountain, despre ce ieftini și înapoiați suntem. Cristian Tudor Popescu, Adevărul. Și femininul „comandantă” nu este recunoscut de limba română a dicționarelor! Firește. Cu femininul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pentru o mare parte a populației nu se asigură dreptul la viață ceea ce este trist. Mai presus de toate, se află însă țara noastră așa cum este, cu bune și cu rele, iar cei care și-au lăsat oasele la Mărășești, Țiganca, în stepa calmucă ori în Tatra, nu au pregetat să-și dea viața, chiar dacă soarta lor în România nu se afla nici atunci pe roze; mai avem încă un dumnezeu și acesta este ROMÂNIA . ANEXA 1 Monsieur le Président, Mesdames
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Șipote, în perioada august-septembrie 1906, Sadoveanu va folosi experiența acelei aplicații în scrierea povestirii. A fost considerată proză fantastică pentru prima dată de către Nicolae Manolescu, care a observat anticiparea temei „rătăcirii“, precum și stilul nuvelelor lui Eliade, mai exact din La țigănci și 12.000 de capete de vită. Fiorultc " Fiorul" Acum opt ani, aveam numai moșia de la câmp, îmi zise într-un rând cuconu Petrache. Țineam eu de mult să-ți spun istoria asta. Acolo, după cum poate știi, aveam o întindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vremea de care vorbim, vrăjmășia ajunsese foarte departe și partida nobilă era hotărâtă să întrebuințeze împotriva „topârlancei“ nu numai foarfece pentru tăiat cozile ori o bătaie soră cu moartea, dar chiar și mijloace mai hotărâtoare, care stăteau în puterea babelor țigance de la bordeiele de mai la vale de curte. În zilele liniștite și pline de lene ale sărbătorilor de primăvară, necontenit se adunau și țineau sobor și trimeteau șpioni cătră casa vătafului. Dar deodată băgară de samă că Cristina lui Alexa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ridic paharul de votcă și încă ezit dacă să beau sau nu. Îl țin în dreptul nasului și las, mai întâi, să mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de imagini aburite, gândul că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
câtva timp (luni, ani?) unele dimineți îmi sunt alintate de prezența unei frumoase femei. Urcăm din aceeași stație în același autobuz, coborâm în aceeași stație, așteptăm apoi în același loc, ne uităm la același stand cu ziare, privind florile aceleiași țigănci florărese, facem cam aceiași pași ai nerăbdării așteptând mașina în care urcăm iarăși împreună, după o stație coborâm, o las pe ea să coboare înaintea mea, zorește pașii în fața mea, o urmăresc cum se tot depărtează, mlădiindu-și lujerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
n-o văd, când uit de ea, când o pierd în masa indiferentă a celor care așteaptă în stație. Alte dimineți când ea se plictisește să mai aștepte cealaltă mașină și pornește, zorită, în josul străzii, pe lângă toneta de ziare, pe lângă țiganca cu flori, pe lângă părculețul din fața Facultății. Dincolo de automatul de bani, aproape de intersecție, dintr-odată, iarăși o pierd. Nu face mai mult de o sută de pași până să dispară ochilor mei. Chiar așa i-am și spus, urmărind-o într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și altor câtorva ca el, acuzându-l, între altele, de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește, desigur, neștiind ce să-i răspund. Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean. Cobor iar pe Bulevard. E ajun de sărbătoare, una dintre multele sărbători cinstind zile noi din calendarul pomenirilor și pomenilor noastre. Tricolorul flutură pretutindeni. Până și Sexy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toate sunt false. Știam că îmi trăiam, de fapt, o ratare frumos poleită. Înțelesesem, târziu, cât de ușor poți pierde totul, în beția unei nopți despre care niciodată nu-ți vei mai aminti ceva. Sau înconjurat de o șleahtă de țigănci guralive agitându-și puradeii atârnați de țâțe. Că ajungi, la un moment dat, să trăiești doar spre a-ți aminti, doar spre a te redescoperi, doar spre a ghici unde și când viața ta a luat un alt drum. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un amalgam de materiale lucioase și accesorii strălucitoare, concepute pentru a pune În evidență unele dintre cele mai frumoase corpuri create vreodată de Dumnezeu. O brunetă tolănită pe unul dintre paturi purta o pereche de pantaloni roșii și largi de țigancă, care cădeau În falduri de sub o curea joasă și se strângeau la glezne, materialul transparent lăsând la vedere șnurul ornat cu diamante băgat Între fesele ei extrem de tari. În sus purta un sutien ornat cu diamante, cu un decolteu perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
poate. Dacă se trezește bărbatul meu?... După o scurtă gândire, bărbatul a vorbit tainic: ― Lasă că îl fac eu să doarmă neîntors cât îi noaptea de lungă. Am eu ac de cojocul lui. Fie el cât de mițos. Este o țigancă care știe și toca-n cer! A găsi ea un leac și pentru bărbatul tău!... Și dacă s-a adeveri gândul meu, atunci nu care cumva să-ți întorci vorba, căăă... ― Daaa... n-am zis că vin bădie, chiar dacă... - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-se cu greu din loc... Abia ieșit din han, a pornit ca vântul la unul din tovarășii lui, care locuia în marginea satului. A înșăoat surul și a țâșnit ca glonțul pe poartă. Nu s-a oprit decât în fața casei țigăncii cunoscută de el, din Păun, care lega și dezlega o mulțime de daraveri. A găsit-o la poartă. Parcă îl aștepta... ― Bine te-am găsit, Zaura. ― Ia spune, păunașule, ce vânt te aduce la mine, că de dragul meu n-ai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o capăt, mă costă ceva parale și... Lotrul a băgat mâna în chimir și a scos la iveală atâția galbeni că puteai să cumperi trei perechi de boi cu ei! Pe cei mai frumoși din iarmaroc. La vederea galbenilor, ochii țigăncii au lucit ca două fulgere. A întins mâna. ― Stai, să ne înțelegem. Cum se folosește buruiana ceea? ― Apoi, dacă ia numai o înghițitură din fiertura făcută din ea, doarme dus până a doua zi. Poți să tai lemne pe el
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un degetar de zeamă! I-o poate pune în băutură sau în mâncare. Nu are nici un gust deosebit. ― Atunci, mâine la chindie sunt la poarta ta. ― Te aștept, zmeule. Rămâi cu bine, Zaura! ― Mergi sănătos, mândrule. După această întâlnire cu țiganca, inima lotrului parcă voia să-i iasă din piept. Nu i-a bătut așa nici când potera - căutându-l - a trecut la un pas de bordeiul lui din codru și nu l-a descoperit... A luat surul de dârlogi și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-l - a trecut la un pas de bordeiul lui din codru și nu l-a descoperit... A luat surul de dârlogi și a pornit la pas alături de cal... Parcă îi era milă de el, fiindcă prea îl gonise venind spre țigancă. Când a ajuns la pârâul din pădure, l-a adăpat și abia după aceea a urcat în șa. ― Hai, flăcăule, că e noapte târzie deja. Și până om ajunge... A doua zi, din zori și până aproape de chindie, nu și-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
deja. Și până om ajunge... A doua zi, din zori și până aproape de chindie, nu și-a găsit locul. Când a socotit că a sosit vremea, a încălecat surul și a pornit spre Păun într-un galop nebun. Aproape de poarta țigăncii, a liniștit calul: ― Dămol, flăcăul tatii, să n-o speriem pe țigancă și să-ți mai tragi și tu sufletul... A coborât din șa, a luat calul de dârlogi și a prins să-i vorbească: „Tare mai ești ascultător! Pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aproape de chindie, nu și-a găsit locul. Când a socotit că a sosit vremea, a încălecat surul și a pornit spre Păun într-un galop nebun. Aproape de poarta țigăncii, a liniștit calul: ― Dămol, flăcăul tatii, să n-o speriem pe țigancă și să-ți mai tragi și tu sufletul... A coborât din șa, a luat calul de dârlogi și a prins să-i vorbească: „Tare mai ești ascultător! Pe unde nu m-ai purtat și nu te-ai supărat?! Când ne
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]