12,690 matches
-
omul că în pădure trebuie numaidecât să fluiere și nu știe cum, nu ar mai avea ce căuta acolo. La rându-i Craiul bărbaților, s-a gândit ce s-a gândit și a întrebat: -Prea frumoasă crăiasă, ai străbătut atâtea ținuturi ca să te plimbi sau ai vreo fetișcană cu gândul în cui și vrei ca mintea la loc bun să i-o pui?... Dacă știi alt vraci, nu voi fi împotrivă. -Gura are și măsele stricate nu numai bune, zise crăiasa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fetișcană cu gândul în cui și vrei ca mintea la loc bun să i-o pui?... Dacă știi alt vraci, nu voi fi împotrivă. -Gura are și măsele stricate nu numai bune, zise crăiasa. Iar vraci găseam și mai aproape de ținuturile mele. Am venit în schimb cu o durere care nu-i a mea ci a mai multor fete. Într-un ținut, tare departe de aici, nu sunt bărbați deloc și fetele s-au săturat de muncile bărbătești care sunt obositoare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
voi fi împotrivă. -Gura are și măsele stricate nu numai bune, zise crăiasa. Iar vraci găseam și mai aproape de ținuturile mele. Am venit în schimb cu o durere care nu-i a mea ci a mai multor fete. Într-un ținut, tare departe de aici, nu sunt bărbați deloc și fetele s-au săturat de muncile bărbătești care sunt obositoare... Bătrânul crai i-a luat vorba din gură: -Ai aflat unde sunt bărbații? -Regele Hapcău i-a prins pe toți și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Îi arunca grele priviri de reproș că vorbea cu atâta dezinvoltură În prezența mea, iar tânărul pictor pe care Îl chema Diego de Silva, un sevilian de douăzeci și trei sau douăzeci și patru de ani, simpatic, vorbind cu puternicul accent al ținutului de baștină, se uita la noi de parcă s-ar fi Întrebat În ce fel de societate nimerise. — Cu permisiunea domniilor voastre... dădu să spună, timid, ridicându-și degetul arătător mânjit cu vopsea. Dar nimeni nu-l luă În seamă. În pofida recomandării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la gât. Sau tocul în mână. Nu puteți scăpa. Nu, am răspuns, este adevărat. Nu pot scăpa. Ați putea să vă imaginați, a mai zis el, ce ar conține cartea dumneavoastră despre Doré? Și acolo, în înserarea lentă, tipică pentru ținutul din Västerbotten, i-am povestit ce-ar putea intra în cartea mea despre Doré. Copilăria modestă a artistului în Elsass. Ochiul extraordinar al copilului-minune, atât pentru detaliu, cât și pentru întreg. Mâna sigură. Succesele timpurii. Viața la Paris. Ilustrațiile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
era întotdeauna un pic confuz și distrat când îmi mulțumea pentru prelegerile mele. Rușii debarcaseră la Holmsund și Obbola și avansau în marș de-a lungul râului. El trebuia să așeze tancurile dincoace de Åmsele și să grupeze infanteria în ținutul dintre Mårdseleforsen și Manjaur. Poate că el a făcut totuși o ultimă încercare să mă învețe să citesc. Pentru prima oară în cursul elementar, mi-a poruncit să rămân după ore. Avea un baston de lemn în mână. Ai înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
E Universitatea din Uppsala? am întrebat. Sau Institutul de Silvicultură? E foarte posibil să mă simt bine la Școala Experimentală din Djurgården. Sau la cursurile de vară din Garpenberg. Amintirile tatei m-au impresionat adânc. Cred că Dalarna este un ținut foarte frumos. Frumos și dramatic. Mai ales dacă-l judecă din perspectiva formării sufletești. Și n-aș avea nimic împotrivă să am un domeniu al meu. Un domeniu în interiorul Västerbottenului. Mama nu a mai spus nimic. Ținea o mână la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ceruri trei pagini mai încolo. Bineînțeles, am spus. Așa cred și eu. Prin urmare, Casa se afla deasupra Râului. Noi spunem doar așa, Râul. De fapt este vorba de două râuri care se unesc. Noi, cei care venim din interiorul ținutului, îi spunem râul Vindel, iar cei de pe coastă râul Ume. Doar dacă studiezi harta cu atenție, poți stabili despre ce râu este vorba de fapt. Dar eu nu am putut să studiez niciodată hărțile atât de amănunțit cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
loc pe masă pentru geanta lui mică și neagră. în vreme ce scotea potirul și patena cu hostia sfântă, punând totul în ordine, a spus: O credință atât de sinceră și nestrămutată cum este a ta e destul de rară. Chiar și în ținuturile noastre. Aș vrea să-ți urez noroc. Dar nu înțeleg, am zis, de ce îndurarea nu se află în Crez. E doar o omisiune, a spus el. Nu trebuie s-o bagi în seamă. Apoi am citit Tatăl Nostru și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
-o de ceea ce era de prisos. întreaga întâmplare nu era de fapt ieșită din comun, ci mai curând trivială sau de o banalitate nesfârșită. Hotărâtoare a fost, poate, chiar lipsa ei de ciudățenie. Scriitoarea simțea o recunoștință fără margini pentru ținutul din Norsjö, pentru întreg Västerbottenul. Acum venise să le mulțumească împrejurimilor sterpe, pline de măreție, precum și populației. în ultimele decenii nu făcuse altceva decât să mediteze în singurătate și tăcere asupra acestui lucru: întreaga existență considerată ca sacrament. Așa că, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Poate că spunerea este totuși de preferat scrisului, chiar dacă la început pare fără consistență și mai trecătoare? Dacă aș putea scrie, atunci aș scrie un cântec de laudă pentru alexie și analfabetism. în corespondențele mele, spune Manfred Marklund, descriu acest ținut cât pot mai cinstit și mai fidel. Și totuși poate veni cineva să spună: Nu e exact așa. De aceea eu spun: Am inventat totul. Tot ținutul este imaginația mea, de la început până la sfârșit. Manfred Marklund este cel mai sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
laudă pentru alexie și analfabetism. în corespondențele mele, spune Manfred Marklund, descriu acest ținut cât pot mai cinstit și mai fidel. Și totuși poate veni cineva să spună: Nu e exact așa. De aceea eu spun: Am inventat totul. Tot ținutul este imaginația mea, de la început până la sfârșit. Manfred Marklund este cel mai sincer om pe care îl cunosc. Directorul era cu adevărat îndrăgostit de Iisusul meu de tablă, cel făcut după desenul lui Doré. Când și când răsuceam împreună cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Nu, am spus eu. Din păcate. Nici cifrele. Aș dori din suflet să „spun“ meleagurile și locul unde m-am stabilit acum definitiv, tot așa cum marele poet german Erwin Strittmatter, descriind satul lui din Brandenburg, l-a „spus“, dimpreună cu ținutul și țara sa. Aș fi pregătit să spun asta ore în șir. Ce năvală, ce noian de gânduri și ce multe încă negândite n-ar putea fi cuprinse aici, între râul Vindel și râul Skellefteå, între Rökåberg, Storklinten sau Röjnoret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
exista o regulă, cum că să se înmulțească doar prin căsătorii între veri. Așa era chiar și acum, a spus el, arătând cu degetul lui uriaș către ceilalți din suită. Deși acum toți erau, ca să zică așa, dispersați, departe de ținutul natal. în felul acesta nimic din moștenire și din sămânță nu se putea risipi sau pierde. Este un un punct de vedere pe care aproape că aș îndrăzni să spun că-l împărtășesc. Ca stil de viață, îmi pare neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mea. Trebuia să facem împreună o călătorie cu mașina. Era ceva ce trebuia să-mi arate, ceva ce nu se putea spune, ci doar arăta. Din câte îmi amintesc, n-am purtat nici o discuție câtă vreme am fost purtați în interiorul ținutului. N-am spus nimic despre automobil, despre motorul - din câte se vedea - slab sau despre bordul simplu, din metal lăcuit, și despre hopurile drumului ori despre buștenii care coborau în jos, pe îlven. Dar am putut să aflu cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
un alt Manfred Marklund, a spus Halsten Holm. Așa s-au numit ei toți de când se știe. Eu nu scriu, am zis. Eu desenez. O linie, două, într-un desen pot spune mai mult decât toate literele din lume. în ținuturile noastre, mi-a zis Halsten Holm în vreme ce ocolea precaut un balot de fân, noi am făcut întotdeauna tablouri. Da, am răspuns eu. Fără îndoială, este un ținut aparte. Mulți dintre cei mai mari pictori au locuit în Norsjö, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
într-un desen pot spune mai mult decât toate literele din lume. în ținuturile noastre, mi-a zis Halsten Holm în vreme ce ocolea precaut un balot de fân, noi am făcut întotdeauna tablouri. Da, am răspuns eu. Fără îndoială, este un ținut aparte. Mulți dintre cei mai mari pictori au locuit în Norsjö, a continuat el. Hildur Halleborg, Helmer Harnesk, Karl Larsson, Bojan Vestermark, Karl Ström, Viktor Lundström, Viktoria Nygren, Hulda Bjuhr, Ingvar Ström, Edit Falk. Da, am spus eu. Este aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Mănâncă, spune ea. Micuțul Manfred nu vine decât peste vreo oră. Iar Manfred, știi, nu e prea punctual la masă. Prin urmare, așa este: Manfred Marklund e când ici, când colo. Umblă peste tot în micul lui automobil pe drumurile ținutului și prin păduri, printre fermele pustii și puținele locuri care mai sunt încă locuite. întotdeauna i se pare că vede ceva care merită câteva rânduri la ziar, întotdeauna găsește ceva deosebit despre care încă nu s-a scris. El obișnuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
războaiele lumii, direct prin semnale din eter, prinții mor și sunt puși în groapă, vedete sport înving și dispar. Da, aici se află prezentul, strâns la un loc într-un alt fel și mai desăvârșit decât la Avabäck și în ținutul pustiu de acolo, din jur. Incendiile te vor satisface în mod deosebit. Ziarul nostru este chemat la locul focului în același moment în care sunt încunoștiințați și pompierii, astfel că angajații noștri pot să urmărească la fața locului progresul incendiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
însărcinare mai tentantă pentru cel ce scrie știri. Și încă nu a fost descrisă vreodată adevărata esență a focului. Lasă-mă să amintesc în final că ziua retragerii mele se apropie. Incontestabil, ar fi timpul ca un ziarist din adâncurile ținutului nostru, ca să nu spun „regiunea de dincolo“, să preia conducerea muncii de jurnalist. Nu poți să refuzi, am spus eu. Nu, a răspuns Manfred. De bună seamă. Și totuși trebuie. Nici nu poate fi vorba să părăsesc vreodată Avabäckul! Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și corectă în romanele lui Sttritmatter: cei răi poartă nume rele și sunt cu adevărat răi, cei mediocri poartă nume mediocre și reprezintă mediocritatea bine-crescută, cei buni poartă nume bune și sunt cu adevărat buni. El este un poet al ținutului natal și un umorist, iar eu iubesc capacitatea lui de fabulație și laconismele lui paternale. în tinerețe a fost brutar și cărțile lui sunt ca pâinea de casă. Niciodată nu voi uita fragmentul acesta: Dulgherul Felke și ceilalți bărbați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
așa că urma să întreprindă o călătorie importantă pentru dezvoltarea spiritului și a ideilor sale politice, am știut imediat unde vom merge. Singurul loc la care m-am putut gândi, a spus ea, sunt Insulele Canare. Mergem la Strittmatter, am spus eu. Ținutul lui natal! Oamenii lui! El ne va primi cu brațele deschise! Scriitorul în persoană! Prin această formulă, scriitorul în persoană, eu înțelegeam nu numai persoana lui Erwin Strittmatter, ci întregul fenomen. Scriitorul. Poetul. Aș putea chiar spune literatura lumii. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
groase de ziare și reviste la Manfred și la Eva, acolo sus, în Avabäck. Articolele și corespindențele nu trebuie să cuprindă doar lucruri apropiate și evidente, ci și lumea din afară trebuie să se arate din când în când în spatele ținutului. Și Manfred citește. Sau Eva citește pentru Manfred. Eu nu știu. Acum Manfred spune: Acest Strittmatter. Scriitorul despre care vorbești tu uneori. Da? întreb eu. Am citit un articol despre el, spune Manfred. Nu era chiar așa de remarcabil. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și în gând, că de cele mai multe ori părea să ghicească și să spună dinainte, fără să șovăie, ce ar putea zice cineva. Hotelul nostru se afla în Gransee. Noi - parlamentara mea și cu mine, secretarul ei - am fost purtați prin ținutul poetului. Personajele pe care înainte le întâlnisem doar în cărți au căpătat chip: țărani, muncitori, primari, potcovari, brutari, femei simple, care pliveau de buruieni câmpul de sfeclă, străini frumos îmbrăcați, care puneau, curioși, întrebări despre una sau alta și, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lume și se mișcau prin săli la fel de încet și meditativ ca și mine. Și eu le țineam prezentări simple, fără pretenții și neprotocolare. Micile mele explicații erau primite întotdeauna cu mulțumiri. Aceasta, puteam eu să spun, este o pictură din ținutul Bohus, făcută de Carl Wilhelmson la Fiskebäckskil, la începutul anilor 1900. Pescarii se întorc tăcuți și serioși în bărcile lor de la slujba de duminică. Sau: Aici îl vedem pe Iisus cu cununa de spini, de Bellini. Este pictat în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]