4,216 matches
-
pe coridoare, la toaletă și în sălile de științe ale naturii. Fără nici un rezultat. Se dau palme. Sophie coboară treptele și, ajunsă afară, se urcă într‑un taxi, de parcă toată ziua n‑ar face nimic altceva. Anna Witkowski scoate un țipăt nearticulat și i se dă voie să plece acasă înainte de terminarea orelor. Profesorii vorbesc ca și cum ar avea îngăduință pentru faptă. Cel care a făcut asta trebuie să recunoască, n‑o să i se întâmple nimic, vrem doar să știm cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Întoarse În cameră. În momentul acela o zări pe Keiko Kataoka, Încă Îmbrăcată În costumul ei roșu-sângeriu din mătase, cum alinta cu mâinile și cu buzele penisul În erecție al bărbatului așezat În pielea goală pe canapea. Noriko scoase un țipăt scurt și Își acoperi fața cu amândouă mâinile. Keiko Kataoka se apropie de ea. — Noriko, scuză-mă. Nu am de gând să-ți fur iubitul, Însă nu mă pot abține. Și eu Îl iubesc. E atât de atrăgător, nu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Gestapo care-i urmăreau pe evrei și puneau mâna pe câte un copil care se căznise să se ascundă, Îl apucau de păr și-l ridicau la lumină, În hohote de râs. Atunci copilul țipa din rărunchi: „Nuuu! Nuuuu!“. Un țipăt sfâșietor, pe care dacă-l auzeai, nu-l mai puteai uita toată viața. La fel țipa și Mie: „Nuuuuu!“. Mie nu era evreică, așa că nimeni nu-i lua țipătul În serios. Țipătul ei Îmi persista În urechi, cu toate că nu simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
hohote de râs. Atunci copilul țipa din rărunchi: „Nuuu! Nuuuu!“. Un țipăt sfâșietor, pe care dacă-l auzeai, nu-l mai puteai uita toată viața. La fel țipa și Mie: „Nuuuuu!“. Mie nu era evreică, așa că nimeni nu-i lua țipătul În serios. Țipătul ei Îmi persista În urechi, cu toate că nu simțeam nici o compasiune pentru ea, ci doar o plăcere sadică. Mie Își pierduse complet mințile și nu-și dorea altceva decât să se pedepsească, să se chinuie și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Atunci copilul țipa din rărunchi: „Nuuu! Nuuuu!“. Un țipăt sfâșietor, pe care dacă-l auzeai, nu-l mai puteai uita toată viața. La fel țipa și Mie: „Nuuuuu!“. Mie nu era evreică, așa că nimeni nu-i lua țipătul În serios. Țipătul ei Îmi persista În urechi, cu toate că nu simțeam nici o compasiune pentru ea, ci doar o plăcere sadică. Mie Își pierduse complet mințile și nu-și dorea altceva decât să se pedepsească, să se chinuie și mai mult. Reiko, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că Reiko nu avea Încredere În mine, așa cum și Gan mă suspectase că aș putea fi un ziarist. Am scos pachețelul pe care-l aveam cu mine. Reiko Începu să-l desfacă acolo pe loc, fără să țină cont de țipătul meu de surpriză. Când desfăcu ambalajul de hârtie, scoase la iveală două pachețele Înguste, Învelite și ele În hârtie. Păreau doi cârnați. Reiko luă unul din ele și Îl băgă În geantă, iar pe celălalt mi-l Întinse mie. — Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Clinica însăși era un asemenea amestec de frontoane, lemnărie, ornamente, creneluri și turnulețe, încât părea mai degrabă un castel de pe Rin decât un sanatoriu. Privind-o, mai că mă așteptam să văd două spânzurători sus pe acoperiș sau să aud țipete venind din vreun beci adânc. Dar era liniște și nu se vedea nici țipenie de om. Numai zgomotul îndepărtat al unui echipaj alcătuit din patru bărbați aflați pe lac dincolo de copaci le făcea pe gălăgioasele ciori de câmp să tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mă ducă la Sipo, la sediul central al Serviciilor Secrete de pe Wilhelmstrasse, acolo unde Heydrich își avea propriul birou. Cele două escorte ale mele mă conduseră într-o cameră de interogatoriu și mă lăsară singur. Din camera alăturată se auzeau țipete și asta îmi dădu un subiect de gândire. Nenorocitul de Heydrich. Nu făcea niciodată ceva așa cum te-ai fi așteptat. Mi-am scos o țigară și mi-am aprins-o nervos. Cu țigara arzând în colțul gurii uscate, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vor face. — Nu, i-am zis; am dat din cap înspre oamenii aflați în spatele gratiilor și am adăugat: Dar știu ce-ți vor face ei. Gardianul deschise imensa cușcă și se dădu înapoi în timp ce Becker îl împinse pe Lange înăuntru. Țipetele lui încă îmi mai răsunau în urechi atunci când am ajuns înapoi în Steglitz. Hildegard adormise întinsă pe sofa, cu părul împrăștiat pe pernă precum aripioara dorsală a unui peștișor auriu exotic. M-am așezat, mi-am trecut mâna pe mătasea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întoarcerea în eternitate, iar temerile momentului se apleacă tacit, învinse sub pașii umbrelor de liniște aparentă. Duhul meu trist, atins de tăișul durerii, se va vindeca sub razele Iubirii sacre. Degetul Lui va îmbina accente pe veșnicia din mine, acoperind țipătul. Clipe suave, desprinse din senin, dau satisfacție sufletului să atingă cele mai înalte trepte spre alte galaxii învăluite de liniște. Descopăr tărâmul Luminii în fiecare zâmbet al oamenilor.
Adeseori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83375_a_84700]
-
fermecător al înțelepciunii târgovețe au făcut, printr-un inoportun zel de romantism, un călușar, fiu de baci daco-roman. Un lucru de silă... - Credeți într-o revenire a clasicismului, care să aducă viață nouă poeziei? - ... - Sau credeți - cum s-a dat țipătul de alarmă în străinătate - în moartea, dispariția poeziei? - E posibil, în văzduhurile Cetății Vecinice, îngerul din Apocalips să fi sunat întîia trâmbiță chiar în aceste timpuri; și să fi început să se dărâme această parte din Soarele Consolator. Dar numai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
puternic stereotipizate, oricâtă fantezie ar intra în acest joc. Mărturie stau repertoriile de poziții și manualele lansate pe piață. Să ne întoarcem însă la starea de abandon, pentru că acesta este scenariul pentru drama orgasmului, în care o intonație aproape „primitivă”, țipătul, cuvântul tabu se reinvestesc de sacralitate, odată cu acea alunecare în moarte sau în neant, care va domoli, de obicei, cu fiorul său glacial, crescendoul excitației. Orgasmul este plăcerea supremă, starea de fericire cathartică - sincopă a conștiinței, experiență a vidului și
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
mamaie, deoarece nu-mi plăcuse comparația cu vaca de muls așa că am tăiat-o de pe lista cadourilor. A urmat linște și am adormit visând-o pe Cocuța că alerga cu o mătură după mine. M-am trezit dintr-o dată din cauza țipetelor care se auzeau din salon și crezând că arde casa am sărit din pat și am intrat acolo. Cocuța în cămașe lungă de noapte bătea cu făcălețul de făcut mămăligă în peretele vecinei, de unde se auzea muzică. -Nesimțito, nu mă
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
și ultimă: după învălmășeala de sunete stridente și haotice, un sunet inteligibil, consonant și melodios a fost „interpretat” de un liliac rănit, epuizat de zbor în rotire și căzut din podul școlii exact pe clapele pianului mișcându-le prelung... Un țipăt de sfârșit cât un sunet curat și armonios, înțeles ca un apel la trezire și iluminare duioasă și profundă a unui suflet răvășit de necunoscut și nelămurit la aproape tot ce se petrecea lângă el... Lucrurile mici și uitate de lângă
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
fecioară. Fulger de gând alege sfârșit de netrăire și se azvârle-n hău pe seninarea stâncii... Avea palmele împreunate-n rugă de iertare după ce își făcuse semnul crucii sfinte cu-nsemnul învățat... Turcii-și ridică brațele spre Cerul lui Alah în țipăt de uimire, se uită-n hăul morții și se retrag în sat cu bombăneală-n șoaptă ne-nțeleasă. Beiul rămâne-n vârf cu jos de brațe ce-ar fi vrut s-o prindă, și parcă-i simtevzbatul. NU înțelege credința-n
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
bombăneală-n șoaptă ne-nțeleasă. Beiul rămâne-n vârf cu jos de brațe ce-ar fi vrut s-o prindă, și parcă-i simtevzbatul. NU înțelege credința-n cinste de ghiaur și-și pleacă în jos capul ca-un înfrânt... Părinții-aleargă-n țipăt cu vaiet ca să ridice rămasul cu frumos de fecioară. Într-un târziu inimi zdrobite o suie-n car de-ngropăciune și-n dangăt de clopot, toți îi jelesc curajul cinstei cu neprihănire... După-mplinirea celor de cuviință sătenii în credință tare
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU,2010 Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului 1 tulburând noaptea țipătul unei lișite - flămândele vulpi 2 Muzică de Bach - pe-acoperiș întețit ropotul ploii 3 noapte de nesomn - două gutui pe ramuri luni gemene 4 miezul nopții - în mijlocul apei luna prinsă în vârtej 5. noapte de gerar - lângă gard două potăi
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
Se dusese direct la spital să-și facă analizele pe loc.Peste nici două zile avea plicul în buzunar...se întorcea de la spital , cu pași rari, contemplând frumusețea vieții al cărei drum mai departe era în plicul din poșeta ei... Țipătul unui copil o trezi din gânduri; o fetiță blondă , cu părul numai bucle se împiedicase în fuga ei să descopere lumea și acum îi curgea sânge din năsuc; mama ei, o tânără frumoasă și elegantă o luă în brațe și
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
Dacă te gust mai mult și mai amar, Din rotunjimi în tainele ascunse, Îmi trece foamea de mărgăritar, Și setea gleznelor, de tine strânse. Eu te mai cânt în palmele deschise, În care te aștept să-mi strigi tăceri, Cu țipete arzând, pe pielea-mi scrise Să-mi liniștești uitările de ieri. Mi-e clipa ascuțită-n noduri strânse, Secundele se-agită fantomatic, În ochi se furișează frici pătrunse, De tine într-un amalgam cu gust cromatic. Hai, vino în pădurea
RENAŞTERE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361558_a_362887]
-
oameni și înghițiră tot ce putură. În puțin timp, din Țara Lalelelor dispăruseră oamenii și animalele. Nu o iertară de data asta nici pe Prințesa Lalelelor. Se iscase un vânt năprasnic și crengile copacilor trosneau rupându-se. Răgetele animalelor și țipetele oamenilor care se auzeau din burțile balaurilor și glasurile lor care se transformaseră în vuiete puternice, le țineau isonul. La un moment dat îngerii obosiră să lupte cu Capetele de Pisică și căzură jos pe pământ. Între timp mai apărură
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
de spirală, anul ce trece e ridat, Impovărat de râsete, gemete și ploi De Noul An renaștem în dans imaculat Ne re-zidim puternici, cu visele din noi! Înfiorat de străluciri se -nclină bradul... Ascultă o simfonie de toamnă alungată Din țipăt se destituie în cântec fagul Iar puritatea trece cu stele -nveșmântată. Din crinii ancestrali fugar desprinse Superbele petale, revolte de poem, Adie în cristaluri, pe ramuri neînvinse Incendiind în alb Imperiul boem ! Elena Armenescu ( din vol Joc tainic) Referință Bibliografică
ÎMPĂRĂŢIA ANULUI NOU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363852_a_365181]
-
să-l ducă la malul mării. Coborî scările până la malul apei. Nisipul era ud de ploaie și lins de valurile care lăsau în urmă puzderie de cochilii ce albeau plaja. Pescărușii își fâlfâiau aripile ca niște mari acolade orizontale slobozind țipete discordante. Marea era întunecată și neprietenoasă. Zgomotul ei surd se acorda cu furtuna din sufletul lui. De ce se dă totul peste cap atunci când suntem cei mai fericiți? gândi înciudat. De ce suntem veșnic puși în situația de a alege între două
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 909 din 27 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Venerabile venere Și mirabile madone, Suferința din plăcere Tot un drog, tot un hormon e. Și plăcerea suferinței Prin frustrări ce greu se-ndură, Tot un țipăt al dorinței Și-o orgasmică tortură. Cufundarea-n meditații Și în karmice transceze, Tot organice senzații Făcând carnea să vibreze. Și retragerea sub voalul Aparent de pofte șterse, Tot un chin plăcut pe valul Abstinențelor perverse. În altar îngenunchiate Senzuale
NUMAI TU, DIAVOL DE ÎNGER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363870_a_365199]
-
MUNȚILOR -ROMAN CAP. I Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Partea I Copilăria MOTTO: „Dacă inima ta este un vulcan, cum te aștepți să înflorească dragostea în ea?” Kahlil Gibra 1.Țipătul din munte Se auzea foșnetul pădurii, iar vântul se strecura leneș printre copaci, răcorind fața nădușită a călătorului solitar ce-și propusese să ajungă până la stânele din zona satului Secăria, dincolo de Teșila. Avea el o treabă cu baciul stânei. Doctorul
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
tinere de copac și cu o poartă lălâie, având balamale din cauciuc gros, luat de cine știe pe unde. Nu apucă să se îndepărteze prea mult de acea locuință, că fu tulburat din visarea lui de călător fără griji, de țipete de femeie. Erau țipete de durere, țipete de disperare. Nu știa ce să facă, să-și vadă de drum sau să se întoarcă la casa rămasă în urma, să vadă ce se întâmplă de se aud asemenea țipete. Curiozitatea de om
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]