198,372 matches
-
mă convingă, să mă prelucreze, să mă condamne, însă mi-am impus punctul de vedere. N-am explicat motivul refuzului meu, deoarece n-aș fi putut, probabil, să-l justific, însă de atunci am încetat să mai port cravata roșie. Așa procedau mulți: purtau cravata în buzunar și, dacă cei mari îi certau, atunci, pe ascuns, la toaletă, și-o puneau la gât. Puteai explica oricând că s-a murdărit, iar părinții n-au avut timp s-o spele. Aveam atunci
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Institutul de Teatru să începem din nou lecturile la monument. Calculul era simplu: cei ce veneau odinioară aici și nu erau prea speriați de "hingherirea" de care avuseseră parte, după două-trei întâlniri de-ale noastre, cu siguranță vor veni. Chiar așa s-a și întâmplat. La scurt timp, lecturile noastre se desfășurau cu regularitate, se adunau deja o mulțime de audienți. Am făcut rapid cunoștință cu cei "bătrâni" și am descoperit cu bucurie că viața lor era foarte activă chiar și
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
unii se băteau, alții se împingeau cu coatele, să ajungă cât mai aproape de centrul încăierării. Agenții operativi au încasat-o bine, dar au reușit, totuși, să-i bage într-o mașină a miliției pe Șciukin și pe Osipov. Miliția și așa nu se bucura de popularitate în oraș, iar acum apariția ei pentru restabilirea ordinii a provocat o adevărată furie. La un moment dat, m-am temut chiar că mulțimea va răsturna mașina și o va face bucăți, dar până la sfârșit
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
născut din disperare, nu din speranță. Din acea disperare care, golindu-te de orice putere de a aștepta, te golește și de teamă. Nu mai ai ce pierde sau nu te mai interesează ce pierzi. Nu mai știi decât că “așa nu se mai poate”. Această disperare, mi-am zis mai târziu, a fost singura pe care Ceaușescu și Securitatea n-au mai putut-o stăpâni. Căci, împotriva speranțelor, armele erau de ajuns, dar cum să reprimi disperarea unei mulțimi? Se
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
decembrie 1989, eram ca un animal crescut în captivitate care descoperă, buimăcit, că, brusc, cușca s-a deschis. Mă găseam, parcă, în transă. Și, poate, nu numai eu am avut vertijul depresurizării care se producea în viața noastră. De altfel, așa îmi explic de ce ne-am făcut atunci iluzii prea mari, înfrumusețând totul, inclusiv pe noi înșine, și pregătind, prin acel desfrâu al iluziilor, dezamăgirile de mai târziu. A fost cea mai inocentă zi și, poate, singura a postcomunismului. Amintiți-vă
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
un vers celebru. Pentru a fi un sceptic autentic, îți trebuie o tărie care mie îmi lipsește. Altceva pot admite: că, practic, cam toate certitudinile mele sunt ciuruite de îndoieli, ca niște haine mâncate de molii. Această “decadență”, ca să zic așa, a venit cu vârsta. Nu îmbătrânesc foarte înțelept. Și, la drept vorbind, ideea că bătrânețea ar fi vârsta înțelepciunii mi se pare o glumă proastă. Cum să fii olimpian când simți că începi să devii o paragină biologică? Am avut
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
putut căpăta răspuns. Provocări asemănătoare a transmis Dumitru Tinu și către Palatul Victoria, dar și către opoziția parlamentară. Nu spunea toate astea pe tonul ziaristului aflat pe cai mari, care dă sentințe, ci cu o convingere a bunului simț că așa stau lucrurile. Știm cu toți că cel mai puternic ziar din România post-decembristă s-a născut din falimentul ziarului Scînteia. Din comoditate sau din așa-zise scrupule, lui Dumitru Tinu nu i se recunoaște meritul impunător de a fi pornit
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
aflat pe cai mari, care dă sentințe, ci cu o convingere a bunului simț că așa stau lucrurile. Știm cu toți că cel mai puternic ziar din România post-decembristă s-a născut din falimentul ziarului Scînteia. Din comoditate sau din așa-zise scrupule, lui Dumitru Tinu nu i se recunoaște meritul impunător de a fi pornit la construirea unui ziar cu un handicap uriaș de imagine. Și nu se spune nici că fostul președinte al Clubului Român de Presă, care era
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
Tinu. Într-o presă nebună, nebună, ca și lumea în care trăim, Dumitru Tinu a reușit să rămînă normal. Lucruri care nu se fac OBSERVATORUL CULTURAL de la începutul anului (1-13 ianuarie) are ce are cu politica editorială, ca să-i zicem așa, a Românei literare. Autorului unei note de la rubrica Infoliterar i se pare că revista noastră s-a grăbit să acorde premiul pentru Cartea Anului, în decembrie trecut, neașteptînd eventuale apariții tardive. Mai mult, între nominalizări a fost și o carte
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
sondaj bine-adus din condei (și ce nu e posibil, când doi dintre așii institutelor de specialitate dorm pe preșul premierului?) domolesc nu doar spaimele puterii, ci și dilemele votantului necondiționat, care crede că guvernul e corupt, dar mai crede că așa se cuvine. Cum ar fi ăla un guvern cinstit? Păi, un guvern de proști, de incapabili! De ce se mai află la putere, dacă nu știe cum se umblă în borcanul cu dulceață? Cum spuneam, dl. Guest cunoaște bine politicienii, dar
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
trebuie să-i demonstrăm latinitatea limbii române? Cei care o știu, fie ei români sau străini, o știu oricum, iar pe ceilalți n-o să-i lămurească un semn cu căciulă care marchează un "a" latinesc (și măcar dacă ar fi așa întotdeauna!). Specialiștii nu au nevoie de astfel de semne, profanii nu sînt interesați, pe cetățeanul de rînd mai mult îl încurcă. Reforma e inutilă și nu dovedește nimic nimănui. Iar dacă vrem să ne afirmăm originea prin litere, atunci să
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
române. Exista un fel de demnitate a lui "â", semnul la care apelezi doar în situații speciale. Folosirea lui - rară, dar semnificativă - crea un focar de solemnitate în rîndul scris. "â" avea o oarecare aromă de literă sacră (nu exagerez). Așa, folosit unde vrei și unde nu vrei, nu mai arată nimic și nu mai spune nimic, cu excepția faptului că avem - degeaba - două semne pentru același sunet. Desacralizarea unui simbol grafic prin exces de utilizare (fiindcă pe undeva cam așa stau
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
exagerez). Așa, folosit unde vrei și unde nu vrei, nu mai arată nimic și nu mai spune nimic, cu excepția faptului că avem - degeaba - două semne pentru același sunet. Desacralizarea unui simbol grafic prin exces de utilizare (fiindcă pe undeva cam așa stau lucrurile) face bună pereche ridiculizării culorilor naționale prin folosirea lor în exces, i.e. pe băncile din parcuri sau pe coșurile de gunoi tricolore. Gafa academică nu ar fi fost însă deplină fără formele aberante, artificiale, ale prezentului verbului "a
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
observat este un fapt de o banalitate înduioșătoare: în timp ce Băsescu desfundă bulevarde, pune beculețe de Crăciun și măcar provoacă iritări, vînătorii lui de pe tăpșanele catodice sînt doar niște biete construcții virtuale și tocmai din această pricină sfîrșesc prin a fi așa de inofensivi, deși par, teoretic, atît de bine aleși.
Bruta Piedone și arhanghelul Gabriel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14410_a_15735]
-
2001, teoria sa a fost serios contestată, Fukuyama însuși simțind nevoia să-și nuanțeze în cîteva rînduri poziția. Problema islamistă, dar și mutațiile politice survenite în Europa după căderea regimurilor comuniste au demonstrat că lucrurile nu sînt nici pe departe așa de simple cum par la prima vedere. într-o carte tradusă și în românește cu o salutară promptitudine, Marea Paradă. Eseu despre supraviețuirea utopiei socialiste (traducere de Vlad Russo, Editura Humanitas, București, 2002), Jean-François Revel atrage atenția asupra unuia dintre
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
cărți pe care le citești în tren sau în tramvai; unele pe care le devorezi la gura sobei sau lungit pe patul din dormitor; altele, în schimb le digeri doar cu creionul în mână, stând pe scaunul din birou. Tot așa și cu muzicile, care trebuiesc ascultate (consumate, deci) aidoma felurilor de mâncare: fie ca aperitive ușoare, frugale, precum muzicile de divertisment, ori ca fripturile dichisite și garnisite, așa cum sunt, bunăoară, muzicile camerale și simfonice, fie ca deserturi înfoiate și spumoase
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
ne informa. În seara de 22 decembrie a anului ce tocmai s-a încheiat m-am gîndit să-mi pun în valoare libertatea obținută acum treisprezece ani. Să fac ceva ce n-aș fi putut să fac în anii '80. Așa am ajuns în Sala Izvor a Teatrului Bulandra ca să văd un spectacol despre homosexuali-pederaști și despre homosexualitate. Un subiect tabù în timpul regimului comunist, ca în orice alt regim totalitar, o realitate pitită cu grijă, prilej de șantaje nenumărate atunci cînd
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
modifica nici Constituția. Și cu cât mai drag ne-am fi repezit la urne, spre a da, cu duiumul, votul celor ce ne conduc spre Uniunea Europeană. Și cum i-am realege pe acei bărbați, șpăguitori sau nu, dar de o așa de caldă umanitate. Acești abili cunoscători ai tuturor ițelor corupției, dar și ale combaterii ei, cu rara știință a împăcării și caprei și verzei, chiar dacă varza mai puțin, iar capra de tot! Dacă sistemul capitalist, respectiv formarea de capitaluri trebuie
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
este pătrunsă de infracționalitate, în toate sferele, aspectele, păturile ș.a.m.d., iar viața noastră se desfășoară la limita infracționalității"? Și cum "cercetările și descrierile infracționalității rămân fragmentare și haotice, ceea ce este caracteristic pentru starea gândirii sociale occidentale în general", așa de aproape de Europa, ce am putea face decât să hotărâm pe ce ureche să ne culcăm - pe cea stângă, firește...
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
fără libertate, pentru că scriitorul este un artizan al cuvîntului public și personal în căutarea "sfințeniei laice" și a conștiinței fericirii interzise. Intelectualul-filosof distruge dogmele, prejudecățile, schemele de gîndire și idolii mentali într-o societate infectată de mediocritate și supunere ideologică". Așa a fost cu Socrate, cu Galilei, cu Giordano Bruno, cu Voltaire, cu Victor Hugo, cu Chateaubriand, cu Zola, cu Soljenițîn. De reținut nuanța cvasireligioasă pe care o acordă Bujor Nedelcovici apostolatului intelectual: "Tot ce se manifestă nu este decît o
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
acestuia la sentimente mai bune, ci obligîndu-l pe dl Năstase să declare că de fapt nici n-a plecat bine. În contul aceleiași relații de familie, dl Năstase știe că poate ricana fără riscul de a fi pus pe liber. Așa se explică de ce premierul a acceptat să fie pus la colț de dl Iliescu, dar de acolo a răbufnit că despre alegerile anticipate se va mai vorbi, chiar dacă deocamdată nu mai e cazul. Sînt analiști care consideră că această criză
O criză cu final de telenovelă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14420_a_15745]
-
Ca un făcut, dl. Andreescu e cu atât mai înverșunat cu cât cei trei au pornit o luptă titanică împotriva uneia din principalele surse ale Răului din România: Securitatea, trecută și prezentă. Pentru ca lucrurile să fie și mai tulburi, rândurile așa-zisei opoziții sunt pline de intelectuali a căror supremă izbândă e tinicheaua pe care le-a agățat-o în piept Ion Iliescu în chip de medalie. Curioasă specie: pe de-o parte, scriu la presa culturală de opoziție ("22", "România
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
Val Gheorghiu Îmi intră-n atelier (fără să bată) și numai nu-mi pune mîna-n gît: Hai! zice. Și mă-nșfacă și mă duce-n atelierul lui (perete-n perete). Așa-i el, vecinul meu, pictor și el: nu ține la nuanțe, la finețuri, iar dacă a mai și luat unu-n plus, atunci are-n mustață ceva de Sadam. Întoarce de la perete cîteva pînze, mi le pune dinainte și, cu
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
în artă, unde măcar, ideal, confruntării i-ar sta bine în lumină azurie, de eden terestru. Dacă n-ar exista convingerea că pictura sa e una de indubitabilă calitate, atunci agresivitatea cu care periodic, îmi "cere părerea", m-ar indispune. Așa însă, trăind de-o viață în această grădină cu de toate ale Domnului - numită suav climat - supliciul contemplării la care sînt supus, deși repetîndu-se, mă amuză. Tot așa, cu ani în urmă, la vernisajul unuia din maeștrii sculpturii ieșene, simțindu
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
calitate, atunci agresivitatea cu care periodic, îmi "cere părerea", m-ar indispune. Așa însă, trăind de-o viață în această grădină cu de toate ale Domnului - numită suav climat - supliciul contemplării la care sînt supus, deși repetîndu-se, mă amuză. Tot așa, cu ani în urmă, la vernisajul unuia din maeștrii sculpturii ieșene, simțindu-mă obligat să emit ocazionalul compliment, am preferat să-mi arăt entuziasmul - de altfel sincer - pentru piesa aflată, comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și a mea
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]