KorAP: Find »[drukola/base=așezare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...731 >

18,258 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

era la locul său, așa cum știa, așa cum de atâtea ori visase că este. S-a așezat exact în același loc, după ce K.F. și-a tras balansoarul către fereastră, aruncând o privire pe deasupra Vladiei. Trebuia să recunoască, de acolo de sus, așezarea părea altfel, era altfel. Nici nu puteai crede că e același loc în care umblă cîinii vagabonzi cu cozile răsucite, unde praful, dacă nu praful, noroiul, ocupă ulițele ca apa unor fluvii încremenite, unde totul era încîlceală, vița de vie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
îngăduitoare, cu ochii strălucind, dar nu din cauza interesului cu care aștepta ca Radul Popianu să-și explice îndrăzneala de a urca pînă acolo. "Ați primit oaspeți, domnișoară. E un fapt cu totul nou și care poate avea consecințe incalculabile asupra așezării, nu?" K.F. i-a făcut semn să servească, avea totul la îndemînă și nu avea motive să se grăbească. A gustat din dulceață, a băut apă rece, de cafea nu s-a atins. De cînd se mutase în Vladia, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
pasul, K.F. era o adevărată vrăjitoare, pe prinț îl simțea cu cîteva ore înainte, cum simt animalele furtuna, iar pe el trebuia să-l știe după pas, a trecut doar de atîtea ori pe sub fereastra de unde stăpînește aerul de deasupra așezării, s-a oprit iarăși în dreptul geamului, cu mîinile la spate, ca orice militar care gîndește. Trebuia să le spună ceva care să-i bucure, să-i amețească, dar care să nu însemne în fapt mare lucru. S-a întors brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
te asigur că mare parte din viața noastră este fiica întâmplării, dacă nu cumva chiar viața însăși. Ne-am întîlnit la clubul de la Băneasa cu excelența-sa Șerban Pangratty, și din una, din alta a ajuns să ne povestească despre așezarea asta, despre relativa izolare în care se găsește, despre, să zicem, cîteva caracteristici, de pildă, despre dumneata, domnule Popianu, care oricum ai lua-o ești o caracteristică a Vladiei." Adjutantul a zîmbit mincinos, a plăcere, a măgulire, dar de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
care dețin monopolul invențiunilor nenecesare. Cu o mișcare surpriză, bruscă, hotărîtă vom rupe aceste pînze de păianjen, aceste năvoade, frînghii, legături care oferă plăcerea opiului pentru a te face dependent de cel care deține otrava! Iar Vladia, Vladia este o așezare în care legăturile cu restul lumii sînt minime, doar dacă vrei le ai, nimeni nu dă buzna peste tine, nimeni nu-ți simte nici prezența, nici lipsa. O condiție esențială, domnule adjutant, absolut necesară, oferită nouă prin natura lucrurilor. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
prin natura lucrurilor. Nu-i așa că nu ne-am înșelat, că am făcut o alegere bună?" Pentru ceea ce-și doreau făcuseră într-adevăr o alegere grozavă. Unde mai pui că singur s-a străduit să izoleze cît mai mult așezarea mult, distrugînd terenul de aterizare de pe dealuri. Simți că i se umezesc palmele, o sudoare rece, grețoasă. Dacă socotea cu mai multă atenție și obiectivitate, și el, și domnișoara K.F. gîndiseră, cel puțin într-o privință, aidoma celor doi conspiratori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
domnișoara K.F. gîndiseră, cel puțin într-o privință, aidoma celor doi conspiratori, exact ca August Stoicescu și Artur Stavri. Voiseră izolarea și o aveau. Vladia era ca o pară coaptă în palma colonelului Stoicescu! "Sigur, domnule colonel, Vladia este o așezare izolată, poate cea mai izolată dintre toate așezările, nimeni nu vine aici, arareori pleacă cineva din Vladia pentru a aduce cîteva fleacuri, ață, gaz, chibrite. Scrisori nu scriem, nu primim, trăim liniștiți. Sînt perioade în an cînd practic e imposibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
aidoma celor doi conspiratori, exact ca August Stoicescu și Artur Stavri. Voiseră izolarea și o aveau. Vladia era ca o pară coaptă în palma colonelului Stoicescu! "Sigur, domnule colonel, Vladia este o așezare izolată, poate cea mai izolată dintre toate așezările, nimeni nu vine aici, arareori pleacă cineva din Vladia pentru a aduce cîteva fleacuri, ață, gaz, chibrite. Scrisori nu scriem, nu primim, trăim liniștiți. Sînt perioade în an cînd practic e imposibil să ieși ori să vii în Vladia. Noroiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Vladia adică. Acum cred că vă explicați de ce vizitele prințului Șerban Pangratty constituiau în același timp o mare sărbătoare, cît și un mare motiv de îngrijorare, prezența lui aici putea strica întregul echilibru, el era mai mult decît putea suporta așezarea noastră." "Ah, sigur, interveni maiorul Stavri, Pangratty și-a dat seama și de aceea a și renunțat să mai vină. De cîțiva ani a renunțat, ne-a spus-o foarte deschis, chiar era îngrijorat de faptul că aerodromul de sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
recensămînt. Dar nu așa cum s-au făcut pînă acum, să ne luăm după spusele unuia sau ale altuia. O să facem un recensământ adevărat, strict, în care tot ce se scrie pe hîrtie trebuie dovedit. Dumneata știi cîte suflete sînt în așezare?" Radul Popianu își frecă încetișor fruntea deja încrețită. Colonelul Stoicescu o fi fost el în aviație, dar probabil că s-a ocupat de scriptologie, de aprovizionare, altfel cum să fie atît de chițibușar. Sigur că știu, ăă, cu aproximație anul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
totul despre toți, abia atunci ne putem apuca de lucru. Întîi toată lumea trebuei să știe cine conduce viața în Vladia și cu ce scop. Viața nu poate fi lăsată la întîmplare, la bunul plac al fiecăruia, viața fiecăruia este folositoare așezării, deci nu este la dispoziția celui care o trăiește. Ea trebuie petrecută chibzuit, cu folos pentru interesele generale. Fericirea sau nefericirea personală poate fi, cel mult, consemnată la recensământ, dar, altfel, nu prezintă nici un interes." Radul Popianu asculta cu atenție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cumva, un ales și voia să rămînă așa. La urma-urmei nu exista decît un singur adjutant în Vladia și așa trebuia să fie, să rămînă. Dacă pricepea bine, colonelul Stoicescu și maiorul Stavri voiau să-i aducă pe toți locuitorii așezării în acea stare în care se găsise el la prima inspecție de la școala de gradați. Nimic pe ei, nimic înlăuntrul lor, niște viermi. Voiau să facă asta și probabil să se oprească în acel punct. Nu poți face din toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de varză, ori de fasole, care îi punea pe toți în același rînd măcar de două ori pe săptămînă. Radul Popianu credea că pricepe mai mult decît ceilalți tîrgoveți ce vor și încotro se îndreaptă cei doi noi veniți în așezare, dar mai toate din cîte făcuseră îl amuzau și nimic altceva. Dacă ar fi putut, ar fi chicotit, dar la vîrsta lui așa ceva... Mai toată lumea era prinsă, cei mai bătrîni mai bombăneau, dar tineretul, tineretul se înșurubase cu totul. Cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
pe oameni să țină ochii închiși, să nu-i scoți din transa în care căzuseră. Umbla printre ei, cum umbla printre case, îi saluta, îi răspundeau, le spunea să se dea mai încolo se dădeau, dar atîta tot. Era o așezare adormită, trăind fără să-și dea seama că trăiește. Cu toate că era îngrijorat, cu toate că încolțise în el o teamă pînă atunci neștiută, teama că pînă la urmă și el, Radul Popianu, va adormi la fel ea toți ceilalți, nu se gîndise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Leonard Bîlbîie și să-i dezvăluie secretul, să-i deschidă ochii asupra nenorocirii ce se pregătea sub masca unui carnaval, chiar dacă nu comic, tot un carnaval rămîne. Ceea ce puseseră la cale bătrîneii în Vladia, "ordinea" pe care o instauraseră în așezare, nu era decît un decor sinistru care să-i convină domnului Caraiman, să-i întărească moralul, încrederea că țara întreagă poate fi adusă "la ascultare" pe acest drum, cu această metodă. Uniformele, patrulările, împărțirea, defilările caraghioase, bunul plac al unuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cînd s-a hotărît să facă tot ce avea de făcut a încercat să urce pînă la K. F. I-ar fi prins bine o discuție cu domnișoara, exista între ei o înțelegere tacită ca toate lucrurile importante care privesc așezarea să fie măcar aduse la cunoștința celuilalt. În privința lui Pangratty chiar au hotărît împreună ce au de făcut. Fusese aproape ca o ticăloșie pusă la cale de ei amîndoi și se știe că nimic nu ține mai legat doi oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în amintirea tîrgoveților ceea ce se petrecuse cîndva în Vila Katerina, poveștile, soarélele, pasiunea adevărată, toate se amestecau și din ele nu mai rămăsese decît o imagine de o surprinzătoare putere de convingere viața omului, acolo, sus, la înălțimea care domina așezarea era cu totul altceva decît viața celui care se tîra pe lutul galben, alături de butucii șerpuitori ai viței de vie. Acolo, sus, se trăia cu adevărat, fericirea era fericire, nefericirea nefericire, iubirea era profundă, iar ura mistuitoare. Ceva încă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Foarte țeapăn, acru chiar, Radul Popianu trecu printre cei doi centurioni care nici măcar nu-l priviră, grija lor era să arate cît mai țepeni, cît mai marțiali, fiecare își pusese cîte o mască, la fel ca toți confrații lor din așezare, împiedicînd pe oricine, împiedicîndu-se între ei să-și vadă adevăratul chip și adevăratul suflet de băieți de prăvălie, mai tot timpul umiliți și plăcîndu-le să se umilească. Păreau necruțători, de piatră și, cine știe, poate între timp, tot jucîndu-se cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în vilă. Domnișoara K. F. stătea ca întotdeauna într-un balansoar, cu spatele către intrare, privind în întuneric. Ca militar știa că nu poate vedea nimic afară, dar nu credea, nu putea să creadă, domnișoara veghea zi și noapte deasupra așezării, intrînd așa în somnul, în visele tuturor, făcînd parte din imaginația lor, fiind așa chiar o parte din fiecare locuitor al Vladiei. "Mult ți-a trebuit, domnule adjutant, foarte mult, pînă să urci din nou!" Era același glas, același timbru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Vladia, te mai miri..." Nu-i spusese că se miră de ceva anume, dar domnișoara K. F. ca întotdeauna aflase ce-l neliniștea. Îi intrase în cap. Îi intrase în suflet. Și lui, așa cum intrase în mintea și sufletul întregii așezări. Nu înțelegea cum anume și mai ales de ce reușea să se vîre în ființa intimă a celor din Vladia, dar nici nu-și prea bătuse capul. Pe el îl interesase pînă acum mai mult ordinea și stabilitatea vieții din așezare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
așezări. Nu înțelegea cum anume și mai ales de ce reușea să se vîre în ființa intimă a celor din Vladia, dar nici nu-și prea bătuse capul. Pe el îl interesase pînă acum mai mult ordinea și stabilitatea vieții din așezare decît aceea dinlăuntrul locuitorilor ei. Tocmai de aceea am venit, din cauza caraghioșilor pe care, nu trebuie să uităm, prințul i-a trimis în Vladia. Chiar dacă nu s-a mai întors, tot a reușit să ne pună pe jeratic, excelența-sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
care îl stăpînea cu înțelegere și înțelepciune, locul pe care îl păzise cu inteligență și aplicație de tot felul de noutăți, de amestecuri din afară, de porniri dinlăuntru. Iar ei, domnișoarei K. F., nici că-i păsa. Privea în continuare așezarea de la fereastra ei, își ațintea din cînd în cînd ochii către dealurile acoperite de scaieți albaștri și totul era în regulă. Ar fi vrut să o urască, dar nu putea. Nu era învățat cu așa ceva și, în general, sentimentele extreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să o urască, dar nu putea. Nu era învățat cu așa ceva și, în general, sentimentele extreme erau înlăturate de la bun început. Nici nu ar fi concordat cu regulamentele, cu instrucțiunile. Se considera ca un părinte pentru Vladia și târgoveții din așezare, iar un părinte nu poate urî. Desigur, poate pedepsi pe dreptate, dar nu poate urî. Înțelegînd într-o clipită că nu are cu cine vorbi, a zâmbit cît s-a putut mai frumos, putea chiar să o păcălească, în definitiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de vorbă cam o jumătate de oră despre tot felul de fleacuri, amintindu-și, îndeosebi amintindu-și, despre vremea cînd se petrecea de minune la Hariton, despre plimbările cu trăsura ori despre posibilitățile de a reînvia comerțul de băcănie în așezare, a pălăvrăgit de fapt, în vreme ce mintea îi zbîrnîia analizînd toate posibilitățile de a pleca pe furiș din Vladia. Ajunsese rău de tot adjutantul Popianu, dar se străduia măcar să iasă la liman. Și chiar în acea noapte a plecat de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
oferea cea mai bună cale de a intra în subiect. Și, pe scurt dar convingător, i-a povestit despre apariția celor doi ofițeri în rezervă ori retragere, naiba să-i ia, despre noutățile introduse de aceștia în viața zilnică a așezării, despre "garda civică" și mai ales despre lucrările desfășurate sus, pe aerodrom. Nu i-a spus că el la rîndul său efectuase acolo niște operații de dezafectare, chestiunea nu era în cauză și nici nu voia să atingă cumva relațiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]