2,758 matches
-
frumoase în singurătatea noastră ... VII. ASTĂZI VA URĂSC BĂRBAȚI, de Liliana Ghiță Boian, publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. astăzi va urăsc bărbați astăzi va urăsc bărbați pentru nopțile nedormite și pentru diminețile de iarnă trezite în așternuturile reci ale așteptării pentru toate amantele știute și neștiute pentru iubirile voastre ascunse și vorbele frumoase rostite ca niște minciuni necesare pentru săruturile sfâșietoare de pe coapsă timpului vă urăsc pentru că aveți nevoie de noi pentru că sunteți râul necesar existenței noastre
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
de romantice în această toamnă sfâșietor de tristă discrete cu primăverile anilor noștri pretențioase, pasionale și rafinate atât de frumoase în singurătatea noastră ... Citește mai mult astăzi va urăsc bărbațiastăzi va urăsc bărbațipentru nopțile nedormiteși pentru diminețile de iarnătrezite în așternuturile reci ale așteptăriipentru toate amantele știute și neștiutepentru iubirile voastre ascunseși vorbele frumoase rostiteca niște minciuni necesarepentru săruturile sfâșietoarede pe coapsă timpuluivă urăsc pentru că aveți nevoie de noipentru că sunteți râul necesar existenței noastrefiindcă ne striviți cu aparentă indiferențăîn universul
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
de frumoase în singurătatea noastră ... VIII. ASTĂZI VA URĂSC BĂRBAȚI, de Liliana Ghiță Boian, publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. astăzi va urăsc bărbați astăzi va urăsc bărbați pentru nopțile nedormite și pentru diminețile de iarnă din așternuturile reci ale așteptării pentru toate amantele știute și neștiute pentru iubirile voastre ascunse și vorbele frumoase rostite ca niște minciuni necesare pentru săruturile sfâșietoare de pe coapsă timpului vă urăsc pentru că aveți nevoie de noi pentru că sunteți râul necesar existenței noastre
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
așa de romantice în această toamnă sfâșietor de tristă singure cu primăverile anilor noștri pretențioase, pasionale și rafinate atât de frumoase în singurătatea noastră ... Citește mai mult astăzi va urăsc bărbațiastăzi va urăsc bărbațipentru nopțile nedormiteși pentru diminețile de iarnădin așternuturile reci ale așteptăriipentru toate amantele știute și neștiutepentru iubirile voastre ascunseși vorbele frumoase rostiteca niște minciuni necesarepentru săruturile sfâșietoarede pe coapsă timpuluivă urăsc pentru că aveți nevoie de noipentru că sunteți râul necesar existenței noastrefiindcă ne striviți cu aparentă indiferențăîn universul
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârșindu-mi trăirea,Ce-mi scutură plâns pe brațe cu brumă,Cuvinte-n balast, robindu-mi gândirea!Ah, muzica nouă, de împrumut!Lupii se-ntorc în haită, călare,Din sec și arpegiu - gol așternut -Pentru disprețuri, pentru scalare! Ah, liniștire, netulburare, Rupe din cerul scurtelor nopți,Scoate-mi din mare învolburare, Și stele, și luna, dacă mai poți!Ah, Univers, așază-mă sus!Uită-mă, Doamne, lasă-mi șirag,Pe galaxia care-a apus
FUGA DE SILFIDE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379291_a_380620]
-
adevărate tablouri picturale; ” pe prispă două mâțe torc”; ” te văd în poarta de la drum”; ” e trist, în jur sunt nori de fum”; ”când în prisacă se trezeau albinele”; ”în brațele bunicii să mă știu” etc, fiecare anotimp răsfățându-se în așternuturile limpezi, aerate ale cuvintelor, ”și ca-ntr-o ploaie de culori”, când înserarea se așază pe pragul gândului, ” cu luna ai putea să te-nsoțești”. Lirismul delicat conferă versurilor valoare estetică, migrând spre descoperirea misterioasă a semnificațiilor. Întregul volum are ca
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
fac pe plac. Poți spune ploaie, poate picuri, Etern pe tine, presărat, Sau inventând mii de nimicuri, Prevestitoare de păcat. De-ai zice vânt sau adiere, Ori curcubeie de sărut, Așterne-voi pe gura-ți miere, Tu trup pe trupu-mi așternut. Cheamă-mă fulg! Sau, nu! Zăpadă! Să cern alint să te'nfior, Veșmintele apoi să cadă Iar eu să mă topesc de dor. Numele meu e dăruire, Destin, hapsân, nesaț, bărbat, Înger sau drac, în toate mire Soț pe vecie
POŢI SĂ MĂ CHEMI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369187_a_370516]
-
te-ai spăla pe tine că miroși a hoit... - Nici o problemă, gârla-i aproape! Și drăcușorul țâșni peste gard cu direcția gârlă unde se bălăci în voie. Elena, ușurată că a scăpat de el, închise ușa și se strecură sub așternut. Dar abia ațipise că la fereastră auzi o voce care fredona, fals, o melodie. Deschise instinctiv ochii și mare-i fu mirarea când văzu prin geam un chip frumos care se bâțâia într-un dans obscen, iar în loc de ochi parcă
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
acea clipă se produse o scânteie ca un fulger urmat de o pocnitură asurzitoare și diavolul crapă ca după o explozie și dispăru în pământ. Femeia surprinsă de propria-i acțiune curajoasă și de rezultatul acesteia se retrase înspăimântată în așternut. Se temea că l-a deranjat peste măsură și se va întoarce cu furie împotriva sa. Între timp Pătru alergase călare pe murgul său pe ulițele satului și apoi luase muchia colinei. Dracul fugea alături de el, dar deodată îl văzu
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
proteja pe împărat ci îl și putea înlătura la nevoie dacă acesta nu le apăra interesele! Mulți însă șușoteau că moartea împăratului fusese de fapt un asasinat pus la cale de Caligula iar cel mai probabil, Tiberius fusese sufocat cu așternuturile din patul în care stătea așezat. Garda germană aflată la intrarea în cort nu auzise zgomote suspecte însă cu puțin timp mai înainte împăratul nu dăduse semne că este foarte bolnav, întărind astfel suspiciunea asasinatului. Nimeni însă nu a mai
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
în pieptul tău furtuni istovitoare De doruri mai nebune decât arcușul care Îți luneca pe coapse, fiindu-i tu vioară, Cântând înfiorată a nu-știu-câta-oară Și câte vise noi le-ai stins când se nășteau... Neîncepute încă, virgine-ți apuneau... Pe așternut de frunze din toamna ta târzie Ți-ai odihnit durerea a ce n-a fost să fie. Ce trist!...Ultimul vals...Pe tâmplă un sărut uitat... Și-au devenit iar doi straini care nu s-au aflat... Referință Bibliografică: Sacrificiu
SACRIFICIU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362163_a_363492]
-
dintre cer și pământ, capăt al ascensiunii Omului: „Tăcerea, ca o femeie mută stă la pândă! În templul ei păunii rostesc ultima rugăciune a inimii. Prin fața ei, cohorte de bărbați defilează întruna! Ca un nor în derivă, coapsele ei răscoleau așternutul privirii! Sânii curajului, ațâțare și netedă piele, ca o amazoană în mijlocul Câmpiei Eterne e ea!” Muntele, semnul verticalității, al fermității, al neschimbării, al înaltului, este, de fapt, axis mundi: „Inima Oceanului se va preface în munte, luna Câmpia va-mbujora
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
sau pierdută, sacrificiul are sufletul pietrei, din prima rază de soare ,se naște nemurirea copiii neînțeleși,se-ntorc în lacrimile noastre, fără nimic ...am străbătut și mari și oceane, tălpile lăcomiei ne-au condus spre fericirea ironică, suferință ne cutremura așternutul bogăției sub talpă ideii murdare, vom fi astăzi campionii carismatici și apatici. Se râde ,se plânge ,se strigă...se-mprăștie mizeria cuvintelor, se fură liniștea nopților ,prin fericirea viciului, gladiatorii pierduți ai Atenei se-ntorc din alte trupuri, sacrificiul are
SACRIFICIUL ARE SUFLETUL PIETREI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378785_a_380114]
-
de oaspeți"? se crucește eul meu traumatizat. Aud: da! aici! și mă-ntorc. Nu e altul decît trăsnitul regizor canadian care montează la Național "nerușinata" piesă. Cu el am întîlnire cordială. Și cu frumoasa lui blondă. Proaspăt ieșit din puful așternuturilor nocturne. Cu ei? Aici? În buncărul sacru? Noi trei? Saltimbancii și deocheații? Da. Ne putem întreține chiar aici, pînă vin stomatologii. Despre ce? Despre toate-ale lumii, sfinte și păgîne, ingenui și licențioase. Aici, în incinta asta, în care noaptea mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a dreptul înspăimântătoare erau condițiile de viață ale condamnaților-lucrători de la Tg. Ocna. În 1853, în urma unei anchete, generalului Urusov i se adusese la cunoștință că „osândiții de la groapa ocnelor se află în cea mai ticăloasă stare, că paile prevăzute pentru așternut nu se înnoiesc decât la 6 luni odată, că cămășile lor nu li se schimbă decât odată sau de două ori pe an și că straile lor sînt cu totul ponosite și negre”. Ceva mai bune, dar totuși necorespunzătoare, erau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sale luminoase să le deshidă refuzắ; ea le închise și le ferecắ Pentru că Los în Beula să nu intre prin porțile-i frumoase. Emanația statu naintea Porților lui Enitharmon, 560 Plîngînd; Fiicele lui Beula tăcute la Intrări Îi pregătiră-un așternut pe care Enitharmon nu-l știa; aici se odihni Ierusalim în dulce somn, cu cîntec adormită-n tihna. Cumplit vuiau Veșnicele roți ale intelectului, cumplit vuiau Ființele cele vii ale roților, în Războaiele vieții de Veci. 565 Însă perverse se-nvîrteau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cumplit vuiau Ființele cele vii ale roților, în Războaiele vieții de Veci. 565 Însă perverse se-nvîrteau rotile lui Urizen și Lúvah, întoarse înapoi În jos și în afară, si mistuindu-se-n războaiele Veșnicei Morți. VALA Noaptea a Doua52 Pe Așternutul sau de moarte ridicîndu-se, Albionul Fiii își privi. Și întorcîndu-și Ochii în afara către Sine, pierzînd Divină Viziune, Albionul îl chema pe Urizen și zise: "Privește-aceste Sfere tulburate, De unde-i glasu-acesta al lui Enion care-mi răsúnă în Portaluri? 5 Ia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ntunecos Tărîm. Fiicele Albionului cu brîie-și strînseră vesmintele de Mînă Împletite, Dînd jos perdelele Ierusalimului de pe blînzi demoni ai colinelor; Peste Europa și Asia pînă în Chină și Japonia că fulgerele 60 Merg nainte și se întorc la Albion pe așternutul sau de piatră: Gwendolen, Ragan, Sabrina, Gonorill, Mehetabel, Cordella. Boadicea, Conwenna, Estrild, Gwinefrid, Ignoge, Cambel 63, Punînd în lanțuri Pruncii Ierusalimului în temnițele Babilonului; Se joacă-n față Oștilor, în fața cîinilor de vînătoare ai lui Nimrod, 65 În timp ce al Luminii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se deschidea spre patru săli, si Domurile cele Trei Încercuiau Sala de Aur a lui Urizen 79, a cărei parte dinspre-apus ardea strălucitor 180 Cu focuri veșnic izvorînd în raze din groaznicele-i mădulare. Întunecata-i Părelnica Înfățișare Feminină pe-Așternut Alb se odihnea aici, Sau peste capu-i înstelat plutea; și cînd zîmbi el, se luminắ ea Precum un Nour luminos în vremea secerișului; însă cînd Urizen se încruntắ ea plînse-nvăluită-n Cețuri peste cioplitu-i tron; și cînd el spatele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vînt. Cu palidele-i mîini bărbatul și-l îmbrățișează, și peste capul ei plăpînd Șed Umbre ale Morții Veșnice în aerul de plumb. Însă duiosul fluier, flautul, violă, armóniul, harfa și chimvalul, Si sonul dulce-al vocilor de-argint alínă așternutul cel trudit 25 Al lui Enitharmon; dar vaierele ei îneacă harfele nemuritoare. Tare și mai tare via muzică peste văzduh plutește, Slabă și mai slabă lumina zilei asfințește; și rotile învîrtitoarei bezne Porniră în solemne revoluții. Pămîntul, de durere frînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și mai slabă lumina zilei asfințește; și rotile învîrtitoarei bezne Porniră în solemne revoluții. Pămîntul, de durere frînt, zbătîndu-se, Se leagănă încoace și încolo și plînse-amar la geamătul lui Enithármon. 30 Și totuși fíravele harfe și glasuri de argint alină așternutul cel trudit, Însă din peșterile nopții celei mai adînci, suind în nori de ceață, Iarna-și întinde áripile negre largi de la un pol la altul: Crunt ger de dedesubt și groaznică zăpadă, legați în lanț de căsnicie, Un dans grozavnic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trase. Îngrozit, Spectrul îl dădu ei în grija să-l Vegheze pe Orc care răcnea. Apoi copacul Tainei 206 prins-a rădăcina în Lumea lui Los, Si ramurile sale cele mai de sus dat-au o fibră subt-al lui Enitharmon așternut, 335 Curînd de două ori înrădăcinatul Labirint se undui în jurul capetelor lor. Însă atuncea Spectrul intră-n sînul lui Los. Fiece geamăt și suspin Ale lui Enitharmon Năluca lui Urthona le purta pe ale sale áripi. Încremenit Los simți Milă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înflăcărata Cingătoare, coboară în Mormînt, Si risipește sîngele de pe sprinceana ta de aur, si lacrimile din buclele de-argint, 195 Scutură-ți apă de pe áripi și colbul de pe dalbele vesminte. Adu-ți aminte de-ale tale prefăcute groaze de pe-așternutul tainic Cînd soarele-n dogoritoarea dimineață se înalță cu brațe de strașnice oștiri Mărșăluind la bătălie, care obișnuia cu harfele lui Urizen să se înalte Ncins la brîu, precum Semănătorul cu sămînța-i, ca să presare viața pretutindeni. 200 Înalță-te, O
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o bolta, Cu vîrfu-n cele mai înalte ceruri, de nestemate și mărgăritare.] 15 Acestfel e o Viziune a Întregii Beula plutind deasupra Celui care Doarme. Și al Contracției Hotar acuma fost-a pus și Omul începu Să se trezească pe Așternutul Morții; de șapte ori a strănutat; O lacrima de sînge din fiecare ochi îi curse; din nou se odihni În brațele Mîntuitorului, în brațele duioasei mile și ale iubitoarei bunătăți. 20 Apoi Los zise: "Privesc Divină Viziune prin Porțile sfărmate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din vasele-i strălucitoare: căzu jos moartă la picioarele lui Urizen Întinsă, un leș cu zîmbetul pe buze: au îngropat-o-ntr-o tăcută peșteră. 200 Urizen plînse-o lacrima; Întunecatu-s-a Omul cel Veșnic cu tristețe. Cele trei fiice-ale lui Urizen păzesc așternutul cel de moarte al Ahaniei; Nălțîndu-se din vălmășire-nlăcrimate și-urlînd, deznădăjduite, Chemînd Numele tatălui lor, pește întunecatele lor Rîuri. Și Omul Veșnic zise: Cuvintele ascultă-mi, O Prințe al Luminii. 205 Privește-o pe Ierusalim în sînul căreia e văzut Mielul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]