1,728 matches
-
În care linia cobora Într-o pantă destul de abruptă, iar la piciorul pantei se găsea și o curbă ușoară. Cumnatul cunoștea drumul, mai trecuse pe acolo de zeci de ori, știa cu ce viteză trebuie să meargă, avea și ochii ațintiți pe tabelul cu parametri regulamentari calculați pentru siguranța mersului În condițiile acelui drum și a Încărcăturii pe care o aveau În spate. Mai trebuia luată În calcul și căldura care ar fi putut deforma puțin șinele. Pe măsură ce povestea se complica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
miște sau să șuiere. Și totuși, după numai câteva minute, Popescu văzu În marginea Îndepărtată a plăpumii de aburi, acolo unde drumul subțire și noroios se ridica din valea sau vâlceaua care-l ascundea, un punct roșu. Rămase cu ochii ațintiți pe acel punct până când distanța scăzu Într-atât Încât presupunerea inițială să se confirme. Era o femeie tânără care venea grăbită spre calea ferată. Popescu deduse că În valea În care drumul se ascundea privirii se află un sat. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un procent de feminitate foarte mic, dar perfect integrat În ansamblu. De altfel fiecare element al chipului ei părea urât luat În parte și numai privirea Împreună dădeau senzația de frumos și ciudat În același timp. Popescu rămase cu ochii ațintiți la ea până ce, tot Încercând să-i Înlăture, În imaginație, cele câteva umbre de fard și să-i descopere adevăratul ei chip, Își dădu seama că o cunoștea sau că, În orice caz, o mai văzuse cândva. Începu să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
conștiinței (luată ca dată), nu putem avea nici o impresie internă despre sinele nostru!“ Prin fereastra mică a mansardei se vedea acum cerul Înnourat și Înroșit de lumina soarelui care cobora la apus. Rămăseră amândoi Întinși pe pat și cu ochii ațintiți pe fereastră. De fapt, nu erau mai mulți nori pe cer, ci unul singur, mare și zdrențuit și luminat de soare de jos În sus. Marginile lui străluceau stins de parcă ar fi fost electrizate puternic și scoase brusc de sub tensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că el e mai mult plecat prin pădure și ea ar avea liniște și tot ce trebuie. — Hi, hi, râsese Ana, te-ai gândit mult până să-mi spui asta, Culiță? Pusese imediat capul În pământ și plecase cu privirea ațintită În vârful bocancilor. Lăsase apoi să treacă trei săptămâni Înainte de a avea din nou curajul să vină În vizită la bătrân. Bineînțeles că moșul mirosise ceva. O luase Într-o zi pe Ana de la școală și pe drum Îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
centrul câmpului vizual. Putea fi o simplă remanență a retinei, dar acum toate faptele pe care și le amintea sau imagina se petreceau pe marginea acelei gropi albe săpate În pământul cenușiu. El se afla pe marginea ei, cu ochii ațintiți spre centru unde nu putea să deslușească nimic din cauza strălucirii. Rămânea tot timpul cu fața spre ea, deși se mișca adăugând pași spre stânga sau spre dreapta. Aceeași deplasare pe circumferința petei albe o aveau și alte persoane cu chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ierburi Înalte, poiană, păsări“ sunt evident inutile, neputincioase, stupide, În vecinătatea acestor forme, culori, spații, mișcări de aer și legături ale trupului cu ele. Modul În care privirea se Încăpățânează să rămână agățată de firul subțire de apă, urechea se ațintește la zgomotul lui, buzele-l sorb, nu are nimic comun cu abstracția cuprinsă de cuvântul „timp“. Ar putea să numească somn toate acestea, dar, cum singurătatea nu cere cuvinte, cum și așa există prea multe față de nevoile noastre... Despre mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a întins fiecăruia câte una din hârtii, care pentru ei însemnau bucăți de trotil gata să le explodeze în mâini... Nici n-au îndrăznit să-și arunce privirea pentru a vedea ce scrie pe hârtia primită. Au rămas cu ochii ațintiți într-ai căpitanului, care îi privea ca un părinte. ― Am respectat rugămintea sergentului care v-a adus la mine și v-am repartizat pe amândoi la o unitate de... artilerie... Ai grijă, infanteristule, să nu mă faci de rușine. ― N-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
astea, intră și ia loc. ― Mulțumesc, domnule locotenent - a răspuns Dumitru, așezându-se pe un colț de scaun. ― Așează-te gospodărește, omule! - a vorbit locotenentul cu ton moale. Glas de gazdă. Dumitru s-a așezat mai bine, rămânând cu ochii ațintiți asupra ofițerului, pentru a se dumiri cam în ce ape se scaldă. Acesta, lipsit de ținuta cazonă, părea un om cumsecade. ― Ei, cum a fost cu boii înjugați la tun? ― Domnule locotenent, permiteți... ― Te rog să vorbești ca în fața alor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu lac roșu, de acadea, ca să dea impresia că ar aparține vreunei brave căpetenii. Asupra cortului și a celor patru actori care stăteau pe vine în fața lui - un bătrân alb, pseudo-indian, și trei mexicani pseudo-indieni sub treizeci de ani - erau ațintite camere de filmat și reflectoare pe trepiede. Fata îi opri la câțiva pași în fața camerelor, șoptindu-le: — Iată-i. Ăia care par niște amanți latino. Bătrânul șef de trib intona cuvinte de pace. Cei trei tineri viteji rostiră - cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se sprijiniră nonșalanți de perete. Dudley se postă în stânga lui Mal, cam cu un pas mai în spate. Mal îi lăsă să fumeze în tăcere, apoi zise: — Măi-măi, dar știu că ați făcut-o de oaie! Trei perechi de ochi ațintiți în jos, trei indieni falși într-un nor de fum de țigară. Mal îl abordă pe liderul grupului: — Pot să te întreb ceva, domnule Lopez? Mondo Lopez își ridică privirea. — Sigur, domnule polițist. — Domnule Lopez, dacă nu mă înșel, duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de medicină legală pentru care Vollmer sau Maslick ar fi făcut moarte de om. Închise robinetul și se scutură de apă, cu mâinile încleștate pe marginea chiuvetei. Telefonul sună. Danny îl auzi ca pe o împușcătură. Scoase pistolul și îl aținti în gol. Alt țârâit, liniște, apoi un al treilea. Danny ridică receptorul. — Da? Karen? Fata avea lecția învățată. — Trei cadavre. Două femei albe și un bărbat negru. Femeile s-au sinucis înghițind pilule, negrul era un alcoolic care a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
individ cu latul armei peste față, catapultându-l în peretele vărgat cu sânge. Grasul scoase un strigăt, văzu grozăvia de pe perete și căzu în genunchi, cu mâinile împreunate, gata să se roage. Danny se lăsă pe vine lângă el, cu țeava ațintită la firicelul de sânge ce se scurgea de pe fața omului. Insul bolborosea rugăciuni. Danny își scoase cătușele, puse revolverul în toc, apoi încătușă încheieturile celuilalt în poziția aceea de rugă. Nou-venitul se uită la Danny de parcă ar fi fost Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din cauza lipsei de fonduri și a luptelor politice interne”. Fiecare stacojiu din AUFT știe ce s-a întâmplat deunăzi la Variety International, așa că ar fi mai bine să facem o pauză și să-i lăsăm să doarmă. Toți ochii se ațintiră pe irlandez. Mal se întrebă cum va răspunde la provocare în fața a doi martori cu o logică irefutabilă. Dudley spuse: — Nu pot decât să-mi cer scuze pentru faptele mele, Malcolm. Erai circumspect, iar eu m-am încăpățânat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sau pe Bordoni - și nici să nu fi remarcat interogatoriile de astăzi, stai cuminte și s-ar putea ca tipul să apară agale în viața ta, cu numărul patru la braț. Danny rămase cu ochii pe casă și oglinda retrovizoare ațintită spre garaj. Timpul se scurgea cu încetinitorul. Pe lângă el trecu un bărbat care arăta ciudat, două bătrâne ce împingeau niște cărucioare de supermarket, apoi o ceată de băieți gălăgioși, cu jachete pe care scria Hollywood High. Se auzi urletul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trucu’, vă cărați. Comprende? Puștiul cu tricou curat încercă s-o ia din loc. Tricou Murdar îl opri și arătă spre bastonul lui Buzz: — Și chestia aia ce legătură are? Buzz zâmbi și făcu trei pași în spate, cu privirea ațintită spre copac. — Băiete, îi pui curu’ pe foc gândacului ăla și-ți arăt ce legătură are. Tricou Curat scoase o brichetă, o scăpără și așeză flacăra sub gândacul victorios. Gândacul urcă rapid pe copac. Buzz ochi și aruncă bastonul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Gordean a plecat. Probabil că nu mai era așteptat nici un „client”. Văzu un telefon public în colț, se duse acolo, introduse o fisă și formă numărul de la Circulație rezervat polițiștilor. — Da? Cine dorește aceste informații? Danny rămase cu privirea ațintită asupra încăperii rămase luminată în clădire. — Detectivul Upshaw de la West Hollywood. Și aș dori aceste informații cât mai rapid. Operatorul îi spuse: Suntem un pic în întârziere cu înregistrarea autovehiculelor, dar... — Da, dar ăsta e un număr al poliției, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sperând în sinea lui că moartea lui Mal făcuse inutilă supravegherea lui Lesnick de către oamenii Procuraturii. Ajunse în fața unui țarc plin cu automobile, plasat la capătul unei străzi înfundate, cu vedere la mare. Recepția motelului avea forma unei rachete spațiale ațintite spre stele. Buzz intră și lovi clopoțelul de pe tejghea. Din spate apăru un tânăr cu niște coșuri oribile pe chip. — Doriți o cameră? Buzz întrebă: — Domnul Trotski mai trăiește? — Aproximativ. De ce? Buzz îi înmână o hârtie de cinci dolari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
facă ispășire pentru păcatele norodului. 18. Și prin faptul că El însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți. $3 1. De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, 2. care a fost credincios Celui ce L-a rînduit, cum și Moise a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu." 3. Căci El a fost găsit vrednic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
te duc spre Suceava. Dar, ce să zic... strașnic moment ți-ai găsit să pleci la drum! Alexandru sesiză mișcarea protectoare cu care cei treizeci de călăreți cu semnul scutului și spadei Îi Înconjurară, dar și privirile atente ale luptătorilor, ațintite spre frontiera cu Țara Românească. De când Basarab Laiotă declarase că se leapădă de alianța cu Ștefan și că se alătură imensei oștiri otomane, Moldova avea la vest un vecin care se pregătea de agresiune. Erau de așteptat scurte incursiuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Vrancea și corpul secuilor respingeau un atac disperat al achingiilor. Dar, dincolo de aceste regrupări care deschideau calea unei victorii nesperate, căpitanul observă că nu e singurul care studiază starea oștilor În acest moment crucial al bătăliei. Mii de priviri erau ațintite spre atacul Apărătorilor. Nu doar fiindcă acolo se afla voievodul, ci fiindcă el răsturna o credință. Aceea că nu puteai ataca direct un comandant turc, fiindcă puterea otomană era mult prea mare. Și totuși, Vlad Dracula Îl atacase direct pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În flacără. - Aduc În lume puterile focului și ale nopții! rosti, transfigurat, Stăpânul Duhurilor Morților. Covorul de pe peretele dinspre miazănoapte luă foc și alunecă pe jos. Ștefănel fu Înconjurat de foc, dar flăcările nu-l atinseră. Rămânea nemișcat, cu ochii ațintiți spre dușman, zidit În tăcere și forță. - Aduc În lume puterile celor aflați dincolo de râul care separă lumile! Cenușă și sânge! rosti Primul Cuceritor, cu mâinile tremurânde. Moarte! Focul se Întinse repede În Încăpere. Dar și mai Înspăimântător era zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ridicare a ancorei. Alți doi Apărători sosiră lângă el și, Înțelegând că are nevoie de spațiu pentru un ultim portret, Împinseră ca din Întâmplare mulțimea, făcând loc pentru instalarea șevaletului. Nimeni nu acordă atenție acestei extravaganțe, căci toată lumea avea privirile ațintite spre poartă și spre camerele de la etaj, unde putea apărea, dintr-o clipă În alta, cineva care să anunțe un eveniment neașteptat. Sosiseră deja aproape o mie cinci sute de Cuceritori, adică toți cei rămași În capitala imperiului, căci numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Păzită de oștile lui. În imperiul pe care el Îl lărgise și Îl consolidase. El, Mahomed. Cuceritorul Constantinopolului. Omul neînvins până la catastrofa de la Vaslui. Omul care pregătea, chiar atunci, Îngenuncherea Moldovei. -Vom fi prieteni, sau adversari? Întrebă sultanul, cu privirea ațintită asupra Marelui Maestru. - Nu putem fi prieteni, Mahomed. Totul ne desparte. Sunt cine sunt, ești cine ești. Două lumi diferite. Dacă acțiunea ta de cucerire continuă cu Moldova, vom fi adversari. Și ne vom respecta ca doi adversari. - Cuceritorii? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Vreau informații proaspete cel puțin din patru În patru ore. Ne aflăm pe două fronturi așezate spate la spate. Și care se apropie unul de altul, fiindcă sunt Împinse Înapoi de forțe cuvârșitoare. - Se apropie, Cosmin... spuse Erina, cu ochii ațintiți spre malul celălalt al râului. Se văd mii de făclii alergând spre noi. E ca un val... La semnul căpitanului, călăreții se retraseră la cincizeci de pași de mal. Arcașii luară poziții În crângul de pe malul apei, iar luptătorii comandați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]