1,168 matches
-
de fus orar. Asta am și făcut, mărturisi ea așezându-se în fața lui. Ceea ce a fost o prostie, pentru că aseară am dormit destul de bine. Însă când m-am întors la hotel și m-am întins pe pat cinci minute, am ațipit, iar când m-am dezmeticit, era deja târziu. Îmi pare rău dacă am întârziat puțin. Numai atât cât trebuie, zâmbi el. Vreo zece minute. —De obicei nu întârzii, îi spuse ea. —Știi, mi-am cam dat seama. Ai un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
picături din elixirul tinereții crezându-se (ha ha ha) nemuritori îndrăgostiții sunt nătângi doamnelor și domnilor asta spunea cineva făcând gesturi elocvente se întâmpla în timpul unei conferințe sunt organizate des astfel de manifestări scaunele au o moliciune senzuală se poate ațipi între aplauze șampania este de fiecare dată rece eu nu caut definiția exactă a iubirii dar îmi face o plăcere teribilă să ieșim la plimbare pe calea lactee și să sorb elixirul tinereții de pe buzele tale 14 aprilie 2011 Golgota
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
un om cnd te simți Dumnezeu. Eu cred în iubire, dezmăț și destin, În doza de bere și sticla de vin, Ador deplasarea pe șapte poteci, Oglinda din față și gândul că treci... 29 septembrie 2011 Proiect poemele acestea au ațipit în palma ta să nu strângi pumnul ai putea sufoca fiecare gând poemele visează frumos merg printre ele pe linia vieții uneori rămân la un colț de metaforă mă învelesc în versuri adormim împreună iubito am să ridic o casă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
în toate cele, iar eu rămân tăcut, netulburat, și te-nvelesc cu gândurile mele. Așa te țin alături, noctambul, supus doar insomniilor abstracte, apoi cutreier noaptea, alergând printre iluzii, stări, idei sau acte. Aș vrea să nici nu pot să ațipesc, să-mi scot prin oboseală nemurirea, păzindu-te constant, intransigent, gustând dorința, dorul și iubirea. Insomniac, desfid repaus lung, refuz să dorm, iubesc starea de veghe, iar noaptea ne vorbește prin tăceri, prinzându-ți vis și șoapte la ureche. Atunci când
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
spațiu. Dovadă că linia dreaptă nu e, neapărat, drumul cel mai scurt. Când m-am întors, trecuse de miezul nopții. Holul hotelului era pustiu. Nici măcar la recepție nu era nimeni. Funcționarul de noapte se retrăsese, doborât probabil de căldură, să ațipească. A apărut buimăcit de somn, mi-a dat cheia și a dispărut din nou. Am ezitat întîi să urc în cameră. M-am întins pe o banchetă și am stat așa vreo zece minute, ascultând murmurul de noapte al orașului
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dai explicații la o asemenea oră într-un hol pustiu de hotel fără să riști o privire bănuitoare. Și dacă nu miroși a pulque, ai putea fi crezut chiar nebun. Dar, probabil, nu e doar febra nopții de vină. Am ațipit câteva minute și m-am trezit speriat. M-am visat în junglă. Alunecam într-un desiș încîlcit, tulbure, printre fluturi mari și liane-surori, crescute pe aceeași rădăcină, îmbrățișate incestuos. Erau și șerpi, dormind cu gura deschisă, ca în sculpturile vechi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de fapt pagina, dar trebuie să scriu, fiindcă fulgerările dureroase de amintiri pe care le-am avut toată ziua, prea rapid stinse ca să pot prinde ceva din ele în afara emoției pure, s-au desfăcut deodată sub țeasta mea, când abia ațipisem, într-o răbufnire insuportabilă. Reacția minții și a viscerelor mele a fost atroce. Nu știu ce vor să însemne acele imagini, dar ele m-au sleit cu totul, și cu atât mai puțin o să reușesc să le descriu aici în indescriptibilul lor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înspre geam cu fiecare ac verde perfect desenat, cu o realitate unică, halucinantă. în camera mea era insuportabil de cald. M-am dezbrăcat încă înjurînd, înnebunit de insatisfacție, m-am ghemuit în pat și abia după vreo oră, când deja ațipisem, am auzit clar, galben, gemetele și strigătele de dragoste ale femeii de dedesubt. Am ascultat, înfășurat în pătură, umed de excitație și, după ce am tresărit auzindu-mi numele strigat printre gemete, am trecut în vis fără să-mi dau seama
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în grote cu apa până la glezne... Aceleași receptacule de faianță în care picură stropi strălucitori din stalactitele tavanului. 109 Aceleași conducte-mpăienjenite, cu mari robinete mâncate de rugină, cu smoala și cartonul pleznite în jurul lor. Aceiași șobolani semitransparenți furișîndu-se în cotloane... Ațipisem aproape azi-noapte și începusem deja să schițez, din petele fosforescente de sub pleoape, un scenariu hidos. Mi se părea că sânt încuiat pentru totdeauna în cabina unui closet de țară. Pe pereții de scânduri văruite încremeniseră păianjeni sferici cu picioarele întinse
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fără mustrări de conștiință. Când au apărut Molly și Craig, Dylan i-a expediat somnoros: — Mergeți jos și mai spargeți câte ceva și lăsați-ne pe mine și pe mami să mai dormim. Uimitor, au plecat, iar Dylan și Clodagh au ațipit la loc. — Miroși minunat, mormăi Dylan adulmecând părul lui Clodagh. Ca un biscuit. Dulce și... dulce... Peste câteva minute ea îi șopti lui: — Îți dau un milion de lire dacă-mi aduci micul dejun. —Ce ai dori? —Cafea și fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mă gândeam cum ar fi să merg cu Toto într-o plimbare prin pădurea alăturată. Să adun niște floricele, să ascult trilurile păsărelelor, să mă bucur de natura renăscută. Ar fi așa de frumos! Cum mă gândeam eu așa, am ațipit.Visam...Am căzut într-un somn dulce ca Frumoasa din Pădurea Adormită. Se făcea că m-am trezit într-o pădure. O pădure verde-aurie, în care aerul de după ploaie scânteia în soare. Era și Toto în visul meu. Ne plimbam
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cele din urmă am optat pentru un dormitor de la parter, unde se găsea un pat cu arcurile rupte, mult prea scurt pentru mine. Lungit pe pat, auzeam în depărtare sunetul sirenelor și al focurilor de armă. Încetul cu încetul, am ațipit și prin vis mi s-au perindat puținele femei cu care avusesem de-a face la viața mea. • • • Până dimineața tulburările se potoliseră, lăsând cerul tapetat cu funingine și străzile pline de sticle de alcool sparte, de ciomege și bâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îmi spuneau că starea neîngrijită în care mă aflam reprezenta un delict grav. — Mulțumesc, Russ, am spus eu. • • • Am pornit cu mașina spre Valley, cu cei doi Vogel așezați în față, iar eu pe bancheta din spate. Am încercat să ațipesc, dar, din cauza monologului lui Fritzie despre curve și ucigași de femei n-am reușit. Johnny nu făcea decât să dea din cap a încuviințare. De fiecare dată când tatăl lui se oprea să-și tragă răsuflarea, spunea „Așa e, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în alcool și câteva ponturi despre cabinete ilegale de avorturi, care aproape că m-au convins. O altă zi lipsită de somn luă sfârșit. Am continuat să merg cu mașina de la un bar la altul, cu radioul deschis, ca să nu ațipesc. Știrile zumzăiau ceva despre „reînnoirea istorică“ a semnului Hollywoodland - prezentând îndepărtarea lui L-A-N-D drept cel mai important lucru de la Iisus încoace. Mack Sennett și al său Hollywoodland ocupau mult din timpul de emisie, iar un cinematograf din Hollywood readucea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu știe ce să-i ofere și atunci cere el tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. (Am terminat descrierea fotografiei.) V-am spus că personajul nostru adormise, dar nu este adevărat; sunt de aceea obligat să retractez, el doar ațipise sau gândea atât de intens, că am avut timp să-i smulg o clipă fotografia ce-o ținea În mână și s-o descriu (orice descriere e o posesiune, după romancierul vechi, de aceea descrie el atâtea lucruri, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aceasta păreau mai mari decât văzute la lumina zilei, iar formele lor erau magnifice. Dar și amenințătoare; nu erau mulțumite de sunetele ce răzbăteau dinspre Cirque Fantastique din Central Park. Ei bine, nici Rhyme nu era prea bucuros din cauza asta. Ațipise de vreo zece minute, doar pentru a fi trezit de un ropot sonor de aplauze venit dinspre cort. - Ar trebui să li se impună o oră de stingere, mormăi Rhyme către Sachs, care era întinsă alături de el în pat. - Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
decise că va suporta acestă eventuală consecință, apoi trase jaluzelele la baie și stinse lumina. În mod miraculos, pasărea rămase tăcută. Abia după ce se așeză din nou sub pătură cu o mască de castraveți pe față, respiră ușurată. Slavă Domnului! Ațipise când sună telefonul, iar ea era atât de obosită încât răspunse. — Adi? Dormeai? bubui în receptor vocea lui Gilles, neobișnuit de profundă pentru cineva atât de firav. — Azi ne întâlnim la ora unu. Acum e abia zece. De ce mă suni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu Saul, Ben și Connor. —OK, cu ce putem să te ajutăm? Spuse Fi. Ruby o puse pe Fi să se ocupe de casă Împreună cu Chanel, iar Saul luă În primire o gașcă de copii, cu tot cu Ben și Connor care ațipise, și Îi mână până la locul de joacă. Chiar după 12 a apărut Ivan. Terminase În sfârșit să pună gresia În bucătăria lui Ruby. Din cauză că nu ajunsese acasă Înainte ca el să plece cu o seară Înainte, pentru că fusese ocupată până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
așeza pe canapea cu cana Într-o mână și cu telecomanda În cealaltă. Vreo cinci minute se plimbă pe diverse canale. Când nu găsi nimic interesant, se lăsă pe spate pe perne și Închise ochii. La scurtă vreme după aceea ațipi cu CNN mergând În fundal. Probabil că fusese doar pe jumătate adormită pentru că era vag conștientă că o voce spunea ceva despre un proces penal. Un nume era repetat de multe ori. Chiar și În starea de semi-veghe În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
visuri pe care le avusesem în tabăra DP. Dar îmi place să fiu pregătit pentru orice situație. Am pus plicul la loc în seif, am răsucit încuietoarea și m-am întors în dormitor la fel de ușor cum ieșisem. Eram gata să ațipesc când am simțit-o pe Madeleine lipindu-se de spatele meu. Brațul i se strecură pe sub mine și mâna i se odihnea acum pe pieptul meu, bebelușul era lipit de spatele meu. Totul e la locul lui? Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de râgâit mirosind acru a tutun și arak, Întoarse palmele, care erau bătătorite ca ale unui zugrav, și le așeză pe genunchi, simple și goale. Doar inelul de pe deget licări o clipă, apoi strălucirea lui se stinse. Mesteca ceva? Zâmbea? Ațipise? Fima renunță la Întrebare. Scuzându-se, se Întoarse la ale lui. Nu În grabă, nu cu pași mari și totuși ca un om care fuge de ceva și știe că fuga e inutilă. Urmări prin geam soarele ce Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prea interesată de ortopedie. Dar tăcerea nu ne era niciodată grea. Puteam să stăm o seară Întreagă și să citim. Ascultam muzică Împreună. Ne uitam la televizor. Uneori chiar beam un păhărel Înainte de-a ne băga În pat. Alteori ațipeam și mă trezeam după o oră, pentru că el nu putea să doarmă și ciocănea fără să-și dea seama În noptiera de lângă capetele noastre. Îl rugam să Înceteze, se scuza și se oprea, iar eu mă culcam la loc, adormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Să ne Întoarcem Înapoi În Grecia, Yael. Acolo vom găsi iubire. Și compasiune. Când Își privi ceasul și văzu că era unsprezece și jumătate, Nina Îl sărută ușor pe frunte și Îi spuse cu afecțiune: —Scoală, copile. Trezește-te. Ai ațipit. Se Îmbrăcă cu mișcări bruște, Își puse ochelarii cu lentile groase, Își aprinse o nouă țigară și stinse chibritul nu suflând, ci scuturându-l puternic. Înainte să plece, Îmbină cele două părți ale radioului care se dezmembrase când Fima Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Politica. Asta cu condiția ca telefonul să-și fi revenit Între timp. Exact la intrarea În clădire, Într-o mașină albă, cu geamurile Închise, Fima observă un bărbat masiv, cu brațele Întinse peste volan și capul culcat pe ele, de parcă ațipise. Infarct? Crimă? Un atac terorist? Sinucidere? Adunându-și tot curajul, Fima bătu ușor În parbriz. Uri Gefen se ridică dintr-odată, coborî geamul și spuse: —Ai venit. În sfârșit. Uluit, Fima vru să-i dea o replică amuzantă, dar Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cele două exista o tensiune și probabil chiar o contradicție totală. Iar aceasta nu putea fi rezolvată nici măcar de Yoezer și de fericiții lui prieteni, care vor trăi aici În locul nostru peste o sută de ani. La ora cinci dimineața ațipi Îmbrăcat și dormi până la unsprezece. Nu se trezi singur: prietenii veniseră din nou să stea cu el, ca să-i aline durerea. Femeile aduseseră oale pline cu mâncare și atât ele, cât și bărbații se străduiră din toate puterile să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]