3,115 matches
-
cărți, așa cum a făcut recent scriitoarea Rodica Elena Lupu prin tipărirea antologiei de ... XIV. ȘTEFAN DUMITRESCU - BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME, de Ștefan Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 875 din 24 mai 2013. SENS mergem pe o câmpie albă și pe abis și vorbim cu Tine în vis vremea noastră, Doamne, când mai vine se sleiește cerul de Tine de când așteptăm sub deal a ruginit în noi orice mineral și dealurile s-au zbârcit și și-au dat drumul în zenit mergem
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
redute Lacrimile convertite curg în râuri de cristal. Navigăm cu dor absurd în ocean de minți pierdute Fiindcă ușa-i obsolită, zburăm razna prin Portal... Spiritul pierdut în tine se aprinde ca o torță Înmuiată-n păcuri rare, importate din abis. Dublă flacără se-nalță din delir, nucleară forță... Dar degeaba arde veșnic...când nu ești în Paradis. Antonela Stoica 18 Aprilie 2017 © Referință Bibliografică: CÂND NU EȘTI ÎN PARADIS / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2305, Anul VII
CÂND NU EȘTI ÎN PARADIS de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368613_a_369942]
-
inspirație, intuiție. Ochii lui negri, destul de apropiați, ca și cum l-ar interesa mai mult să privească în interiorul său decât în cel al lumii, privirea vie, pătrunzătoare, fruntea înaltă, puțin bombată, exprimă imaginație excepțională, sete de cunoaștere. Pentru Rembrandt omul era un abis al profunzimilor sufletești, realizat cu jocul de umbre și lumini, iar „carnea este noroiul pe care lumina îl preschimbă în aur“, după cum îi plăcea să spună. Mai descoperim și al doilea autoportret, deci unul făcut în 1659 și altul în
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
vreau să îmi spui nici noapte bună.... Când totul între noi este inert! Când stelele se sting pe cerul lor Albastrul nopții reci mă înfioară Sunt trepte mii pe care le cobor Și liniștea ce urlă mă doboară! E un abis atât de rece-n jurul meu Nu vreau să vezi,sa simti cât mi-e de greu! Să pleci acum,să nu privesti-napoi Ieri eram unul,astăzi suntem doi! Mă lasă să îngheț azi fără ține Nu are nici un
INGHET de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368633_a_369962]
-
vreau să îmi spui nici noapte bună.... Când totul între noi este inert! Când stelele se sting pe cerul lor Albastrul nopții reci mă înfioară Sunt trepte mii pe care le cobor Și liniștea ce urlă mă doboară! E un abis atât de rece-n jurul meu Nu vreau să vezi,sa simti cât mi-e de greu! Să pleci acum,să nu privesti-napoi Ieri eram unul,astăzi suntem doi! Mă lasă să îngheț azi fără ține Nu are nici un
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
pălesc incetSi nu vreau să îmi spui nici noapte bună.... Când totul între noi este inert! Când stelele se sting pe cerul lorAlbastrul nopții reci mă infioaraSunt trepte mii pe care le coborSi liniștea ce urlă mă doboară!E un abis atât de rece-n jurul meuNu vreau să vezi,sa simti cât mi-e de greu!Să pleci acum,să nu privesti-napoiIeri eram unul,astăzi suntem doi!Mă lasă să îngheț azi fără tineNu are nici un rost să ma-ncalzestiSpre
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
și o fată. Totu-i gheață împrejur, Sufletul îl simt pustiu. Mai vreau doar o zi, vă jur... Lângă ea ca să mai fiu. Gânduri reci, idei mai sumbre Încolțesc din vis în vis... Dar asemeni unor umbre, Se afundă în abis. Clipele de altădată, Ca și soarele-au apus. Azi, când ceasul stă să bată, Mă gândesc la ce ne-am spus. Aș întoarce timpu-n loc, Aș da tot ce-aș putea da. Căci de-al inimii jar, foc, Orice-aș
CLIPE DE ZĂPADĂ DE FLAVIUS SIMIONESCU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363595_a_364924]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VISE CE S-AU RISIPIT Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 898 din 16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului e abis, nu e abis, nu se uită nici un vis, cum o să uităm, femeie, ploile din curcubee, carele cu amintiri din trecutele iubiri, deși suntem iar stingheri, cufudați doar tăceri, amintirile pe rând vin în minte lăcrimând și ne cer fereastră nouă
VISE CE S-AU RISIPIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363648_a_364977]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VISE CE S-AU RISIPIT Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 898 din 16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului e abis, nu e abis, nu se uită nici un vis, cum o să uităm, femeie, ploile din curcubee, carele cu amintiri din trecutele iubiri, deși suntem iar stingheri, cufudați doar tăceri, amintirile pe rând vin în minte lăcrimând și ne cer fereastră nouă în paharele cu
VISE CE S-AU RISIPIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363648_a_364977]
-
dispensar și pe inginerii agronomi alături de care am fost ori de câte ori au avut lipsuri sau greutăți. Am bătut la ușa locuinței lor și într‑un târziu a ieșit președintele de la Cooperația de consum. Între mine și acești oameni se crease un abis. Mă priveau ca și cum aș fi fost o nălucă. Nu mi‑a spus să intru, dar eu am intrat și i‑am rugat să mă ajute cu o mașină pentru a putea pleca în ziua aceea la oraș. M‑au refuzat
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
nu avea o scânteie de curaj să pătrundă în el,nimic uman cel puțin.” Măreața Poartă Neagră” nu era doar o fostă biserică purtătoare a stilului gotic. Aceasta se evidenția printr-o ușă impunătoare,sobră,neagră,ce semăna cu un abis. Reușea să îți taie respirația de la prima rază de privire sau holbare,cum făceau unii. Într-o zi obositoare de toamnă,pe când și soarele e dezgustat de mocirla de pe străzi care te poate înghiți de viu,vâjâiau ceva vorbe prin
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
toate durerile și dezamăgirile. Iubirea ta, pentru mine este lumină, dragul meu! Te rog să fii sincer cu mine, deoarece nu vreau să mă ridici la cer prin iubire și după un timp să mă arunci cu nepăsare într-un abis! Îmi ajunge cât am suferit! Am trecut prin lumină și întuneric toată viața mea. Te rog ajută-mă ca prin dragostea ta să aduc uitarea peste toate amintirile dureroase ale trecutului meu și să le îngrop în negura tăcerii. Vreau
VIATA CA UN ZID-FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364780_a_366109]
-
i-am întins mâna, dar mai bine zis jumătate de mână, el însă îmi cuprinse întreaga mână strângând-o cu putere. I-am privit din nou fața și ochii săi negrii, și am fost și m-ai adânc împresionat de abisul spiritual pe care îl reflecta întreaga sa fizionomie, toată ființa sa îi era învăluită în întuneric. Ba mai mult de atât aveam impresia că noi doi aparțineam unor lumi diferite, și în ciuda faptului că stăteam acolo pe trotuar față în
PORTRETUL UNUI CERȘETOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364768_a_366097]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > METAMORFOZĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Reflecții: Universul este misterios, țesut cu Înălțimi și Abisuri. Ai putea ucide o viață folosind cuvintele nepotrivite. Magia Cuvântului: "La început a fost Cuvântul Și Cuvântul era la Dumnezeu, Și Dumnezeu era Cuvântul"! Omule, Nu ignora forța Cuvântului, Universul este misterios, Pe când viața este fragilă! Ai putea ucide Folosind
METAMORFOZĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349523_a_350852]
-
Publicat în: Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Iar se rostogolesc în aerul dulce Zile împovărate de farmec și de vis; E vară și,.. în spațiu arde o comoară, E atârnată lumea-n visare ca-n abis. Soare torid, Amiază calmă, galbenă de tei, Un scârțâit de poartă Se reazimă de timp ... Și,.. ca o lunecare, prin spațiu, Licăresc scântei. Balsamul cerne ploaie -din nuc- Peste-anotimp ... Silabele zefirului foșnind în lumină Nu îndrăznesc să-nchege , Cel puțin
DISPERSARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349530_a_350859]
-
în singurătatea nopților. În amintirea unei fericiri evident relative, mă cufund tot mai adânc într-o durere tot mai inconfortabilă.Nu știu remedii, nu cunosc direcții, nu văd soluții, nu pot aproape nimic deși, mi-aș dori aruncare din fundul abisului. Nu știu dacă starea asta de rațiune mă purifică, dar chiar și așa de-ar fi, este greu drumul, mi-ajunge fruntea în pământ și-mi pare că nu există cer.Am teamă că florile în vară nu vor avea
DOAMNE, DĂ-MI VIS! AUTOR LILIOARA MACOVEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349531_a_350860]
-
în față, Ca pe nebănuite sărbători; Nicicând n-am viscolit această viață Și n-am furat din curcubeu culori. 16-03-11 Un porumbel Spre dimineață am visat un porumbel. Vâslea pe muchea încremenit-a zării, Cu ochii înflăcărați ardea acel Verzui abis nemuritor al singurării. Bătea grăbit cu aripa în vânt perfid, Așa micuț pe-o cale anevoioasă. Simțea în pieptu-i zări ce se închid, Și mândri frați ce-l așteptau acasă. Tacit mă viscolea o rece apăsare, O spaimă grea făcea
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
ruga ta, urcându-te la cer. Fiecare clipă e o șoaptă rece, stelele ciobite așchii de durere; un zeu de fum printre luceferi trece, te văd acolo mamă,învinsă de tăcere. 6 iulie 2009 Amintiri despre menestrel Purta-n chitară-mpăturit abis grav, bizar și-nmărmurit; cu vechi armuri înveșmântat, alunecă din cer acreditat un menestrel medieval. Ne-mbrățișa domol cu cântec ademenitor ca un descântec, cu întâmplări ori simțământ astăzi îmbrăcate cu pământ clisos și-nlăcrimat. Purta totem cu zări solemne în
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
profundă însă, vom înțelege că tot ceea ce se petrece în carte este în Numele lui Dumnezeu, iar prietenia, spiritul de sacrificiu, dragostea pentru aproapele, chiar dacă ți-a greșit, iubirea pentru părinți se întrețes pe acest fundal, argumentând cu realism, absurdul și abisurile promovate de un sistem absolutist și acaparator, ale cărui tentacule distrug fiorul sublim al idealului tinereții. Eroii sunt până la urmă, niște vizionari, ei acționează motivați de credință, de valorile supreme pe care le știu din Cartea Sfântă, iar forță lor
O MEDITATIE DESPRE CUNOASTERE, PASIUNE SI IMBOGATIRE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349650_a_350979]
-
această carte se constituie ca o colecție vie de mărturii trăite în acea perioadă. Printre eseurile și povestirile din volumul „Pași spre lumină” se numără „Dar cea mai mare dintre toate este Dragostea...”, „Mereu o nouă apă curge-n vaduri”, „Abisul”, „Lumina”, „Tricolorul”, „Noapte de Ajun”, „Intrusul”, „Noaptea preasfințită”. Petru Lascău devine cunoscut în lumea scrisului grație volumelor de proză “Pași spre lumină”, „Biserica în asediu”, „ Între zâmbet și suspin”, „În răcoarea dimineții”. Stabilit în Lumea Nouă din 1985, Petru Lascău
O CARTE DESPRE SFINTENIE SI RENASTERE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349649_a_350978]
-
legat de acestea prin compasiunea, dragostea și ura față de ele: fiindcă și „domnia sa are o fire largă, karamazoviană” pentru a-l cita pe Ippolit Kirillovici - capabilă să cuprindă cele mai bizare contradicții și să contemple în egală măsură cele două abisuri, „abisul de deasupra noastră” și „abisul de sub noi”. Familia Karamazovilor este un rezultat și un produs răspândit al dezagregării obștei. Ippolit Kirillovici deslușește în acest „mic nucleu familial” „trăsăturile fundamentale ale intelectualității noastre de azi”. Fetiukovici raportează și el natura
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
de acestea prin compasiunea, dragostea și ura față de ele: fiindcă și „domnia sa are o fire largă, karamazoviană” pentru a-l cita pe Ippolit Kirillovici - capabilă să cuprindă cele mai bizare contradicții și să contemple în egală măsură cele două abisuri, „abisul de deasupra noastră” și „abisul de sub noi”. Familia Karamazovilor este un rezultat și un produs răspândit al dezagregării obștei. Ippolit Kirillovici deslușește în acest „mic nucleu familial” „trăsăturile fundamentale ale intelectualității noastre de azi”. Fetiukovici raportează și el natura karamazoviană
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
și ura față de ele: fiindcă și „domnia sa are o fire largă, karamazoviană” pentru a-l cita pe Ippolit Kirillovici - capabilă să cuprindă cele mai bizare contradicții și să contemple în egală măsură cele două abisuri, „abisul de deasupra noastră” și „abisul de sub noi”. Familia Karamazovilor este un rezultat și un produs răspândit al dezagregării obștei. Ippolit Kirillovici deslușește în acest „mic nucleu familial” „trăsăturile fundamentale ale intelectualității noastre de azi”. Fetiukovici raportează și el natura karamazoviană la prezentul și viitorul națiunii
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
De vei pleca, ia-mă cu tine Să-ți fiu alături și-n eter Să fiu doar suflet, să fac bine Să fiu iubitul tău din cer. Scăparea noastră e doar una, Iubirea ta îmi e stăpâna, Este scăparea din abis, Prin dragostea din Paradis. Eu nu-ți promit eternitatea, Și nu îți stric virginitatea, Pe chestiuni pur efemere, Pe bani, pomeni, trabuc, himere. Deci spiritul și libertatea, Iubirea și fraternitatea, Ne vor scăpa de un blestem, De glasul roților de
DACĂ PLECI de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350276_a_351605]
-
plătesc un bir, cu sânge și otravă, pentru a imortaliza dragostea ce ți-o port! Da, acum te privesc. Nu știi, frumoasa mea, că trebuie să mă ascund, să mint, să înșel pentru asta! Că trebuie să te privesc din abis, că trebuie să gust din cupa otrăvită a damnării eterne pentru a te avea, fie și doar în imaginație! Sunt departe, și totuși aproape de tine. Ai visat vreodată să fii atinsă așa cum nimeni n-a mai făcut-o până acum
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]