1,095 matches
-
puști de mână, i-a tras un picior în spate și l-a gonit înfuriat: ― Du-te, bă, de-aici! În general am nu o dată impresia că viața bucureștenilor e prea puțin cunoscută și nu sânt deloc convins că literatura abisală care se scrie desipre ei corespunde vreunei realități obiective sau subiective. Deși o întîm-plare povestită de mine însumi despre niște cetățeni evazioniști care s-au comportat exact ca într-o nuvelă evazionistă, mă face să fiu mai prudent cu afirmarea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sau subiective. Deși o întîm-plare povestită de mine însumi despre niște cetățeni evazioniști care s-au comportat exact ca într-o nuvelă evazionistă, mă face să fiu mai prudent cu afirmarea tăioasă de adevăruri. Totuși, nu văd cum, în mod abisal, se întoarce bucureșteanul cu punga cu mălai acasă, pune oala de tuci pe foc și se apucă să facă mămăligă! Înainte să mă mut în noua locuință am primit un telefon de la persoana căreia i se dăduse o altă casă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
glas dezacordului său față de un anume univers... spirit de mare finețe intelectuală...“ Doru Timofte despre Octavian Doclin: „Coborând în profunzimile semioticii docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator.“ Ion Roșioru despre Arthur Porumboiu (mai exact, despre momentul nașterii acestuia, pe care Ion Roșioru îl evocă emoționat, ca și cum ar fi fost de față): „...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un țipăt, așa cum
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
docliniene“ reprezintă doar începutul. Pe parcursul investigației, autorul monografiei se scufundă până peste cap în adâncurile acestei lirici: „Coborând în profunzimile semioticii docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator.“ Chiar și dacă s-ar referi la Eminescu, comentariul ni s-ar părea bombastic. La urma urmelor, este în discuție opera unui om și nu a lui Dumnezeu. Doru Timofte îl tratează pe poetul din Caraș-Severin ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de rând Și-n timpul ce se lasă rece. Să mai sperăm în Dumnezeu Și-n magicul ce-n univers mai cată O lume plină de dureri Cu un triumf inert pe șoaptă Ce vrea inconștient să creadă Și-n abisala fugă de hain Stăpânii s-au pierdut în promenadă Cu-o lume bună vreau să mai rămân Ca într-un cerc restrâns al spiritului uman Unde mă mpart în două brațe, Un orizont al misticului alean Stilistica de unde mă răsfață
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
le redau pot să ne apară ca nonsensuri. Doar că, așa cum ne spune Wittgenstein, ele reprezintă până la urmă „problemele noas tre de viață“. Iar aceste probleme se văd dezlegate, paradoxal, doar atunci când dispar ca atare. De pildă, problema sensului vieții, abisală prin însăși formularea ei. „Dez legarea problemei vieții se vede în dispariția acestei probleme. (Nu este, oare, acesta motivul pentru care oamenii cărora sensul vieții le-a de venit clar după îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
scape acestui dispozitiv fenomenologic. Spune că temeiul este accesibil doar ca sens „chiar și atunci când el este «lipsă de temei» (Abgrund ), abis al lipsei de sens“. Acum, lipsa de sens este profund resemnificată. Probabil că, la limită, în lumina celor abisale, lipsa de sens transcende indefinit relația cu sfera comună a sensului. 130 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 125. 126. Merită a fi reținute, în aceste pagini, viziunea de o clipă a abisului și percepția temeiului ca lipsă originară de temei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
n. 49), 105, 107-120, 166 (n. 165) Waldenfels, Bernhard 97, 146 (n. 145) Wilde, Oscar 140 (n. 139) Wilkins, John 191, 194, 195 Z Zenon din Elea 63, 69, 70, 78, 83, 161 A Abgrund (abis, non-temei) 130, 131 abis, abisal 115, 130-131, 157, 189 absurd ambiguitatea celor ~ 28-33, 145, 147, 156 ~ul văzut drept ceva: anti nomic 152-164, 166; contradictoriu 11 (n. 1), 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177; de limită sau ab solut 32, 93, 103, 141
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
136-137, 142 absurdul înțeles ca ~ (vezi „absurd“) F fenomenologie 8, 14 (n. 3), 97 (n. 90), 126 (n. 123), 130 ficțiune 18, 28, 33, 52, 81, 140 (n. 139) ființă 56, 58, 65-66, 100-102, 104, 106, 121, 140, 166, 193 ~ abisală 130-131 ~ divină 83, 152, 158, 160 (158), 162, 163 ~ proprie omului 94 (n. 89), 120-131, 140-141, 155, 150 (n. 155), 166-171, 174, 176-180, 184 absurdul ~ omenești (vezi „absurd“) caracter indeterminat și inepuizabil al ~ 67, 81, 83, 97, 105, 124, 163
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
duce la bun sfârșit, în tihna unui laborator secret, misiunea infernală de a crea otrăvuri și germeni care să slujească această cauză demonică. Manipulator de geniu, Pammer strălucește în arta disimulării. El este, simultan, unul dintre stâlpii societății și ființa abisală ce ordonă țiganului Igor să comită cele mai respingătoare crime. Ca orice Ruritanie care se respectă, principatul lui Milani și Micheluzzi se dezvăluie, treptat, oaspetelui ce deține curajul și inocența de cruciat. Doctorul Molly Manderling străbate, în această țară germană
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se afla Însă doar un simplu genunchi de infanterist, ucis cândva În război, ci un picior care-l privea cu insolență. Prin urmare, strania apariție nu constituia rodul unei reminiscențe literare, ci era o apariție de o natură, să zicem, abisală. De altfel, la drept vorbind, stomatologul se aștepta la o astfel de „surpriză”. Așa Încât apariția În camera sa a acestui picior, ce-l măsura din ochi cu o oareșicare superioritate, privindu-l, cum se spune, de jos, dar de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-și glasul. „N-ați visat niciodată ceva similar?” „Eu nu sunt Anna”, replică Noimann... „Dar dumneavoastră n-ați Încercat?” „La drept vorbind”, răspunse În șoaptă inginerul, „visul acesta mă obsedează. Îl visez pe mujic destul de des...” „Asta din pricina naturii dumneavoastre abisale”, Îl luă peste picior Noimann. „Eu cred că l-ați visat și dumneavoastră, dar pe moment nu vă amintiți. Sau, dacă nu l-ați visat, atunci sigur Îl veți visa. Nu se poate să nu aveți și dumneavoastră premoniții...” „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth‑Swanson a bătut câmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într‑adevăr, s‑a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n‑a fost soțul meu, mi‑a pecetluit Însă existența, iar eu i‑am „ușurat pătimirea“. (A se vedea poeziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Ea tăcea. Insistă: Primul lucru pe care-l aflu, de cum mă întorc, este că Prințul Del Curtin, care a fost întotdeauna literalmente mîna ta dreaptă, a fost izgonit din palat. De ce? Cuvintele lui părură s-o trezească dintr-un somn abisal. Răspunse cu o undă de înflăcărare în glas: ― Vărul meu a avut îndrăzneala să-mi critice un plan și să-i se împotrivească. Nu vreau să fiu sîcîită nici măcar de cei pe care-i iubesc. Hedrock spuse: ― Cum adică, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dar acum mai bine să stea aici în preajma Mariei, să prindă puteri, clapele pianului au început să se miște, degetele urmăresc claviatura, muzica izvorăște din trupul ei sfârtecat, aude cum cad stelele, deschide ochii, peștera se umple de o muzică abisală, clapele pianului se mișcă singure, sunetele roiesc în jurul capului ei ca un nor de albine, peștera s-a umplut de lumină, Maria în rochie de mireasă cântă la pian, în cealaltă parte a peșterii stă băiatul din Clădirea Albastră, închide
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mascul care a violat-o după o beție imensă, abandonând-o într-un ungher și aruncându-i drept răsplată un pachet boțit de mahorcă. De la mama, am moștenit pasiunea pentru ordine și pentru muzica aleasă, de la el setea de alcool, abisalul suflet artistic și înzestrarea vocală. Spre marea lui mirare, Melanie, glăsuind aproape în șoaptă, ca și cum se sfia de indiscreția unor fantome, care puteau să li se strecoare în preajmă, pe nesimțite, înșiră o cu totul altă legendă: Acolo, în lagărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grea, acoperită cu o poleială de cupru, atârnând în podul palmei mult mai greu decât atunci când stătea în gaura broaștei din ușile apartamentului de hotel. Nemulțumit și confuz, Vladimir se trezi, astfel, nas în nas, cu semnele propriilor lui porniri abisale, de care, după întâlnirea cu blonda și neasemuita Melanie, își inițiase detoxifierea morală printr-un program personal de dezbărare. Constată că, în perspectiva proiectului Pelerin în Țara Sfânta, simpla furișare pe lângă unele din vechile-i tare nu era câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
numele ei și vrând poate a și-l uni cu al meu, mă iubește oare mai mult decât Concha mea, mama celor opt copii ai mei și adevărata mea mamă? Adevărata mea mamă, da. Într-un moment de suprem, de abisal zbucium, când m-a văzut în ghearele Îngerului Nimicului, cum plângeam cu un plâns supraomenesc, mi-a strigat din adâncul rărunchilor ei materni, supraumani, divini, aruncându-mi-se în brațe: „Fiule, fiule drag!“ Am descoperit atunci tot ce-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-și reia cu niciun chip reprezentația, când s-a sinucis cu adevărat, în toată puterea cuvântului adevărat, atunci a avut parte de fluierături. Și-ar fi fost încă și mai tragic dacă ar fi cules râsete sau zâmbete. Râsul!, râsul!, abisala pătimire tragică a Domnului Nostru Don Quijote! Și cea a lui Cristos. A stârni râsul cu o agonie: „Dacă Tu ești regele iudeilor, mântuiește-Te pe Tine însuți!“ (Lc., 23, 37). „Dumnezeu nu este capabil de ironie, iar dragostea e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
păstreze tăcerea până când stăpânii obosesc să tacă, câinii știu foarte bine că natura umană e vorbăreață prin definiție, imprudentă, indiscretă, intrigantă, incapabilă să închidă gura și s-o țină închisă. În realitate, nu vom reuși niciodată să ne imaginăm profunzimea abisală pe care o atinge introspecția unui animal când ne privește, ne închipuim că nu face decât să ne privească, și nu ne dăm seama că el doar dă impresia că ne privește, când adevărul e că ne-a văzut iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ta șansă. "Execul" părea nepăsător. ― Dacă vreți, îmi place. Și dacă sunt în toane bune, vă spun și despre diamante. ― Ce diamante? ― Pe care o să le găsesc răspândite din belșug în vechi lăzi ciudate pe-acolo jos, zise arătând negura abisală. Lambert îl ajută să verifice siguranța deplină a sistemului de propulsie individual din jurul pieptului, se asigură că harnașamentul era bine strâns pe umeri. Verifică și primi confirmarea printr-un bip-bip slab, iar din fața sistemului clipi o lumină verde. ― Merge perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe pustii, Ne tremură și glasul rostind un legământ De față cu prieteni și însuși Dumnezeu, Nu vom trăda chiar dacă ne‐așteaptă un mormânt și‐ om zăbovi‐n vecie în neant sau Empireu; în jurământ e‐o stare cu totul abisală pe când făptura noastră‐i clădită pe‐ndoială; e un temei în toate ca‐n lună sau în soare și n‐ar fi fost credință de n‐ ar fi fost trădare ... (Din „Cuvântul Adevărului” nr. 3‐ 4/2008 , Edmonton‐Canada) Lucian
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
repetate în văzduhurile profunde ale sufletului, ecouri care continuă și după ce poemul s-a "încheiat", așa cum se întâmplă, de pildă, în Peste vârfuri, O, mamă..., Trecut-au anii..... Bolnav in al meu suflet etc. unde are loc eliberarea în spațiile abisale ale interiorității noastre aflată ea însăși, prin esență, în pururea mișcare. Un continuum spațio-temporal de mare mobilitate cu nesfârșită extindere inducând o mișcare sufletească și intelectivă de profund patetism desfășoară poezia Dintre sute de catarge, mișcare fără oprire din cauza dramaticei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Pașii profetului" -apolinicul (Lumina raiului, Din copilăria mea), se asociază cu dionisiacul (Vreau să joc, Dați-mi un trup, voi, munților) învăluite în clarobscur. În culegerile "În marea trecere" (Psalm) și "Lauda somnului" (Somn), "La cumpăna apelor" (Din adânc) domină abisalul, pentru ca în volumele "La curțile dorului", "Nebănuitele trepte", "Mirabila sămânță" să izbucnească dionisiacul iubirii (Catrenele fetei frumoase, Pean pentru o tânără) și a laudei vieții în plină amiază cosmică (Focuri în primăvară, Ceasul de vară). * Lirica lui Eminescu însumează cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tânără) și a laudei vieții în plină amiază cosmică (Focuri în primăvară, Ceasul de vară). * Lirica lui Eminescu însumează cele mai largi și variate deschideri cosmice: de la nemărginitele spații revărsându-se neîntrerupt în descrierea cosmogenezei din Scrisoarea I, la spațiile abisale din Mortua est!, Rugăciunea unui dac, Melancolie, Strigoii, episodul "Orfeu" din Memento mori: de la responsabilitatea cosmică în iubire, din finalul poeziei "Pe lângă plopii fără soț": "Tu trebuia să te cuprinzi/ De acel farmec sfânt/ Și noaptea candelă s-aprinzi/ Iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]