2,175 matches
-
hó’ (Dt 32,4) - v. primul exemplu de la 3.1.11.1. Y"š"r este un adjectiv sinonim cu țaddq în contextele citate și alăturarea celor două în ultimul exemplu este o modalitate de a exprima un superlativ absolut. Traducătorii sunt puși în situația să găsească un sinonim al lui „drept” pentru a transfera expresia; soluția traducerii lui y"š"r cu „adevărat” nu ni se pare potrivită, fiindcă acest termen este prea general. Y"š"r are trăsătură
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cazuri foarte rare. In mod obișnuit, orice culoare este văzută în raport cu altele ca o conjunctură. Din pricina specificului percepției umane, între culori apar interferențe puternice. Astfel, un pătrat alb pe fond negru ne apare mai mare decât un pătrat negru de absolut aceleiași dimensiuni, dar așezat pe alb (Planșa nr. 4). Această falsă impresie se datorește faptului că albul, fiind mai puternic, adică mai luminos ca negrul, radiază depășindu-și parcă marginile, în timp ce negrul, dimpotrivă, pare mai mic în raport cu albul. Din aceleași
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
care a trecut. Se agață de necazurile cu care s-a obișnuit, Înainte de a Încerca vreo schimbare”. La rîndul său, Demostem afirmă: „Sufletul se formează prin deprinderi și ajunge să gîndească după cum trăiește”. * „Cine nu iese din Eu, n-atinge absolutul și nu descifrează nici viața.” (Constantin Brâncuși) Închiderii În propriul Eu Îi corespunde o singurătate a „casei” sufletului: „Egoism Însaemnă să faci din ființa ta temnița sufletului tău” (N. Iorga). * „Nu Întuneca cerul altora cu supărarea ta.” (N. Iorga) „Egoismul
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
înseamnă propriu-zis că marea artă comică este esențialmente monumentală. De aceea, marii autori comici se numără pe degete și rangul lor e la paritate cu geniile supreme. Iar dintre geniile comicului, Molière e fără îndoială cel a cărui operă reprezintă absolutul acestei arte. Un comentator, Ramon Fernandez, făcea următoarea observație: „Dacă (Molière, n.n.) nu a conservat, ca Cervantes, în opera sa, parfumul visului pe care îl risipește, comicul său e, în schimb, mai tranșant, mai colțuros și mai eficace. Râsul său
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
râs de toți, dar lui Don Quijote i-ar fi rezervat regimul lui Alceste, iar lui Sancho pe al lui Sganarelle sau Scapin. În tot cazul, „parfumul visurilor” e un element de lirism care nu poate avea loc într-un comic absolut, cum e al lui Molière. Nu vreau să spun că al lui Cervantes nu e de asemenea un comic absolut, dar prin natura temporală a desfășurării epice devine inevitabil heterogen. Arta comică e prin excelență una, ca să ziceau așa, „comportamentistă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sau Scapin. În tot cazul, „parfumul visurilor” e un element de lirism care nu poate avea loc într-un comic absolut, cum e al lui Molière. Nu vreau să spun că al lui Cervantes nu e de asemenea un comic absolut, dar prin natura temporală a desfășurării epice devine inevitabil heterogen. Arta comică e prin excelență una, ca să ziceau așa, „comportamentistă”, adică e una de curată „fenomenologie”, de percepere a „manifestării”. E un domeniu al exteriorității, în care implicația psihică e
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de ce asemenea sentimente au locul lor în opera unor Cervantes, Sterne sau Dickens. Dar și acolo ele apar în mod recurent, alternând cu comicul, dar fără să-l pătrundă. Ca substanță, coniacul lui Cervantes e însă, cum spuneam, un comic absolut, deci de aceeași esență cu cel molieresc. Nu același lucru se poate spune despre comicul shakespearian, deși are loc într-o operă de teatru, deci într-un cadru propice. Cu toate că Shakespeare a creat un tip de comedie de o importanță
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
orășel din nordul Italiei sau Londra, ori Parisul. Poezia lui Bacovia nu are nici o afinitate cu Însemnările lui Neculai Manea, ci cu o cu totul altă carte, anume, cartea lui Iov, dar un Iov fără Dumnezeu, deci fără dezbatere cu absolutul, ci doar cu o mare absență, ceea ce e în fond tot un absolut. De asemenea, deși se fac mereu apropieri între Bacovia și Eminescu, nu pot câtuși de puțin să le întrevăd. Nici o afinitate nu-mi pare a exista între
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nici o afinitate cu Însemnările lui Neculai Manea, ci cu o cu totul altă carte, anume, cartea lui Iov, dar un Iov fără Dumnezeu, deci fără dezbatere cu absolutul, ci doar cu o mare absență, ceea ce e în fond tot un absolut. De asemenea, deși se fac mereu apropieri între Bacovia și Eminescu, nu pot câtuși de puțin să le întrevăd. Nici o afinitate nu-mi pare a exista între Eminescu și geniul afazic și disparent al lui Bacovia, cu obsesiile și nuanțele
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
deliberat sustrasă receptării, precum acele sculpturi din unghiurile cele mai ascunse și inaccesibile ale catedralelor. Ele sunt nu mai puțin opere și sunt aceasta în absolut. De altfel teza lui Al. Ivasiuc denotă o destul de îngrijorătoare lipsă de simț al absolutului. Firește, cine ar lucra numai cu dimensiunea aceasta ar stagna în iluzoriu și neant. Absolutul nu este, cum crede cineva, un loc anume sau ceva determinat pe care să-l cauți și eventual să-l găsești, așa cum cauți o adresă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Ele sunt nu mai puțin opere și sunt aceasta în absolut. De altfel teza lui Al. Ivasiuc denotă o destul de îngrijorătoare lipsă de simț al absolutului. Firește, cine ar lucra numai cu dimensiunea aceasta ar stagna în iluzoriu și neant. Absolutul nu este, cum crede cineva, un loc anume sau ceva determinat pe care să-l cauți și eventual să-l găsești, așa cum cauți o adresă sau chiar lâna de aur. Absolutul este o vocație a rațiunii. Unde nu e rațiune
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cu dimensiunea aceasta ar stagna în iluzoriu și neant. Absolutul nu este, cum crede cineva, un loc anume sau ceva determinat pe care să-l cauți și eventual să-l găsești, așa cum cauți o adresă sau chiar lâna de aur. Absolutul este o vocație a rațiunii. Unde nu e rațiune, nu e nici absolut. El este ispita cea mare a spiritului și deci și vinovăția lui, fără de care nimic nu are nici sens, nici valoare. E felix culpa. TEMPERATURA POLEMICII O
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
necruțător al atitudinii, au putut avea totuși slăbiciuni și naivități În așa măsură În raport cu o anumită persoană, Încât s-au lăsat șantajați sau chiar escrocați ani În șir de acea persoană! Μ Orice idee, experiență sau revelație deosebită, care frizează absolutul, este incandescentă - spunea Mircea Eliade -, omul neputând-o realiza decât pentru foarte scurt timp: „Întocmai ca preotul care nu poate «suporta» apropierea divinității decât temporar; Întocmai ca androginia rituală, care nu se Îndeplinește decât pentru câteva clipe cu prilejul marilor
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
opțiune conștientă pentru un drum existențial plin de privațiuni lumești, dar capabil de a ne eleva sufletul și de a ne asigura depășirea condiției umane. Convertirea religioasă trebuie să răspundă așadar unei nevoi ascunse a sufletului nostru de „absolut”: un absolut al cunoașterii, al iubirii, al trăirii În adevăr și dreptate etc. Cum Însă aceste forme de absolut - În fond, forme de valori autentice, permanente - nu pot fi păstrate nealterate În condițiile unei existențe obișnuite (dominată de tot felul de compromisuri
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și de a ne asigura depășirea condiției umane. Convertirea religioasă trebuie să răspundă așadar unei nevoi ascunse a sufletului nostru de „absolut”: un absolut al cunoașterii, al iubirii, al trăirii În adevăr și dreptate etc. Cum Însă aceste forme de absolut - În fond, forme de valori autentice, permanente - nu pot fi păstrate nealterate În condițiile unei existențe obișnuite (dominată de tot felul de compromisuri și tendințe egoiste), singura soluție posibilă pare a fi, În viziunea celor care au realizat convertirea, opțiunea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Caracterul de dezbatere (filosofico-psihico-politică) și obsesia „găsirii” adevărului le conferă, într-o măsură, un loc în preajma dramaturgiei lui Camil Petrescu. Nu e o judecată de valoare, pentru că autorul Actului venețian a creat ceea ce, în filosofia teatrului modern, se numește „drama absolutului”. Cu o precauție asemănătoare se poate vorbi în legătură cu piesele lui M. și de o anume influență a teatrului epic al lui Bertolt Brecht. Există, de pildă, în Politica, ample monologuri care cu greu pot fi considerate scenice. SCRIERI: Elevii utemiști
MANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287979_a_289308]
-
aserțiuni filosofice. Poemele au o structură dialogică: se deschid cu maximele expuse de profesor, urmează interpretarea în registru parodic și se încheie cu adevărurile expuse ex cathedra de către profesor. Umorul fin vine din manevrarea ingenioasă a acestui scenariu care opune absolutul prozaismului cotidian: „Progresul este intrarea în absolut / a valorilor morale, prin repetiție, însă, / valorile se înjumătățesc”; Profesorul tăia cu cuțitul bucata / din farfurie, șervetul îi stătea strâmb, / am vrut să i-l îndrept”. Genericul profesor are păreri despre toate stările
MARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
se deschid cu maximele expuse de profesor, urmează interpretarea în registru parodic și se încheie cu adevărurile expuse ex cathedra de către profesor. Umorul fin vine din manevrarea ingenioasă a acestui scenariu care opune absolutul prozaismului cotidian: „Progresul este intrarea în absolut / a valorilor morale, prin repetiție, însă, / valorile se înjumătățesc”; Profesorul tăia cu cuțitul bucata / din farfurie, șervetul îi stătea strâmb, / am vrut să i-l îndrept”. Genericul profesor are păreri despre toate stările lumii, vorbește despre război, plictis, banalitate, libertate
MARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
grăbiți. Cu articole, studii, cronici, reportaje și interviuri, M. a colaborat la „Revista vremii”, „Gândirea”, „Revista universitară”, „Viața literară”, „Cuvântul”, „Vremea”. O parte dintre aceste texte, cărora li se adaugă și câteva conferințe, sunt reunite în singurul său volum, Directiva absolutului (1933). Cu un orgoliu aproape paranoic, autorul își revendică profund convins întâietatea unor afirmații în domeniul estetic, în acela sociologic sau sub orizont metafizic. Se considera, cu teribilismu-i obișnuit, un căutător de esențe. Mișcându-se cu dezinvoltură în climatul rarefiat
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
sarcasm sau de-a dreptul în batjocură. Sunt reprize de ilaritate oarecum neașteptate la acest spirit tulburat, aflat într-o tensiune continuă, dar și într-un fragil echilibru la întretăierea dintre puseul genialoid și iminenta prăbușire în întuneric. SCRIERI: Directiva absolutului, București, 1933. Repere bibliografice: Nicolae Roșu, „Directiva absolutului”, CRE, 1933, 2035; Constantin Noica, Între suflet și spirit, II, îngr. Marin Diaconu, București, 1996, 186-188; Micu, „Gândirea”, 72-73, passim; Mircea Eliade, Memorii, I, îngr. și pref. Mircea Handoca, București, 1991, 116-118
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
reprize de ilaritate oarecum neașteptate la acest spirit tulburat, aflat într-o tensiune continuă, dar și într-un fragil echilibru la întretăierea dintre puseul genialoid și iminenta prăbușire în întuneric. SCRIERI: Directiva absolutului, București, 1933. Repere bibliografice: Nicolae Roșu, „Directiva absolutului”, CRE, 1933, 2035; Constantin Noica, Între suflet și spirit, II, îngr. Marin Diaconu, București, 1996, 186-188; Micu, „Gândirea”, 72-73, passim; Mircea Eliade, Memorii, I, îngr. și pref. Mircea Handoca, București, 1991, 116-118, 239-240; Arșavir Acterian, Jurnalul unui pseudo-filosof, București, 1992
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
dialectica hegeliană, ci complementare, elemente care se unesc într-o sinteză, alcătuind o „triadă” ce asigură armonia universului. Din această filosofie eclectică au ieșit liniile esențiale ale gândirii lui H.-R. - cultul rațiunii care domină „materia” și haosul, aspirația spre absolut și spiritualitate -, cu efecte considerabile mai ales în poezia sa. Sinteza fenomenelor complementare, din natură și din viața socială, în care a crezut de la început, a generat și convingerea în necesitatea îmbinării permanente a tradiției și a inovației și, de
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
uneori obositor, demonstrația cărții, după cum exprimarea elegant-metaforică, excesivă, inadecvată, produce un efect contrar celui scontat. În Trenul albastru, perspectiva vieții este înscrisă într-un registru grav, tragic uneori. Se simte freamătul unor trăiri îndrăznețe, câțiva tineri propunându-și, mirobolant, atingerea absolutului, dar fiind condamnați în cele din urmă la o existență limitată de invizibile bariere sociale. Cu atât mai mult vor funcționa astfel de convenții în spațiul vătuit al mediului provincial. Accentul nu mai cade pe amorțeala locului unde nu se
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
este frumos și sfânt. Trăind într-o lume în care temeiurile etice s-au clătinat, oamenii caută în mod fervent salvarea prin sacru. Nu există, de fapt, mai mulți protagoniști la scriitorul basarabean, ci unul singur, aflat mereu în căutarea absolutului. Religiozitatea la D. ține de primitivitatea sufletului țărănesc, de arhetipalitatea lui, precum și de antiintelectualismul programatic al stilului. Nu e vorba de un misticism profund, rezultat din căutarea absolutului și din provocarea unor stări sufletești abisale, ci de o aplicare a
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
mulți protagoniști la scriitorul basarabean, ci unul singur, aflat mereu în căutarea absolutului. Religiozitatea la D. ține de primitivitatea sufletului țărănesc, de arhetipalitatea lui, precum și de antiintelectualismul programatic al stilului. Nu e vorba de un misticism profund, rezultat din căutarea absolutului și din provocarea unor stări sufletești abisale, ci de o aplicare a preceptelor biblice și de propunere a unor soluții creștine pentru lumea modernă, care a uitat de Dumnezeu. Prin urmare, evocarea istorică în Biserica Albă (1988) e axată pe
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]