2,199 matches
-
pentru că poartă pecetea absurdității. Demersul este unul iconoclast. Contrastele sunt cele care pun în evidență tragismul reflectat de lirica acestui poet. Lumea este lipsită de valori, de idealuri, de sacralitate (aceasta din urmă înțeleasă în accepțiunea tradițională, imagine arhetipală a absolutului devenită acum "paradis în destrămare"). Constrângerile, mizeria proiectate și în universul poetic conduc la imagini stranii, uneori grotești, care ies din tiparele "poeziei cuminți". Într-un astfel de context, afirmarea libertății capătă aspectul nebuniei (""Nebunilor" - un răcnet aruncat/ lovit de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
stă lume aceasta este cel pus de Piaza-Rea, "se cațără pe draperia ceții Piaza-Rea". Giulgiul învăluia lumea luându-i dreptul la existență, totul e neclar, e incertitudine, nimic nu mai are siguranța adevărului. Dacă interbelicii erau încă niște căutătorii ai absolutului pe care-l intuiau, pe care îl considerau imposibil de atins, dar menit să provoace căutări perpetue, Tonegaru e mai aproape de închiderea bacoviană într-un univers claustrant, cu deosebirea că de data aceasta nu se mai percepe angoasa, ci o
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și inimă. Undeva vor fi neapărat nasul, gura,/ n-are niciun sens să omit ochii - două semne de întrebare,/ aici în colț o să-mi pictez gândurile -/ o claie informă de rufe murdare". E o distanțare de poezia solemnă, a căutării absolutului, a marilor adevăruri, omul nereușind decât să se exprime pe sine, "Pieptul - o oglindă cu poleiul zgârâiat,/ va lăsa să se vadă interiorul/ (cu totul neinteresant, în definitiv)". Toate marile motive sunt afirmate și negate, rând pe rând, e o
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Destinul unei publicații: R.F.R., Editura Minerva, București, 1983. Balotă, Nicolae, Umanități (eseuri), Editura Eminescu, București, 1973. Barbu, Eugen, O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent. Poezia română contemporană, Editura Eminescu, București, 1975. Bălu, Ion, Nostalgia absolutului, București, Editura Eminescu, 1981. Bârgău, Vasile, Generația '80. Precursori & urmași, Editura Călăuza, Deva, 1999. Brezulescu, Ana-Maria, Mihăilă, Ileana, Nișcov, Viorica, Șchiopu, Michaela, Ștefănescu, Cornelia, Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (1919 - 1944), volumul I, București, Editura Saeculum
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
adverbe, adjectivele cunosc categoria gramaticală a gradelor de comparație, care, în latină, se realiza sintetic, prin adăugarea unor sufixe la forma de pozitiv, -ior sau -ius la comparativ (de la altus "înalt", altior sau altius) și -issimus sau -erimus la superlativ absolut (altissimus, -a, -um "foarte înalt", pulcherimus, -a, -um "foarte frumos"). În latina populară tîrzie, au devenit însă frecvente unele construcții paralele cu adverbe, mult mai expresive, care au fost preluate și continuate de limbile romanice. Adverbul de cantitate cu care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alto it. più alto, fr. plus haut prov. mai aut sau pu aut. Superlativul relativ se realizează prin articularea formei de comparativ, în limba română cu articolul demonstrativ-adjectival, iar în celelalte limbi romanice cu articolul hotărît. Pentru a reda superlativul absolut, limbile romanice recurg la mai multe adverbe: rom. foarte înalt (< lat. forte, neutrul, cu valoare adverbială, al lui fortis "tare, puternic"), it. molto alto (< lat. multus), fr. très haut (< lat. trans), prov. forço aut (< lat. fortis), sp. muy alto (< lat.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
puternic"), it. molto alto (< lat. multus), fr. très haut (< lat. trans), prov. forço aut (< lat. fortis), sp. muy alto (< lat. multus), pg. muito alto (< lat. multus). Pe lîngă aceste mijloace, limbile romanice recurg la numeroase altele pentru a realiza superlativul absolut, deseori cu prevalarea unor efecte stilistice. Unele dintre limbile romanice occidentale (italiana, spaniola și portugheza) au preluat prin limbile lor literare forma sintetică de superlativ absolut din latina clasică, uzînd de sufixul -is(s)imo, -is(s)ima în paralel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
beautiful, the most beautiful), în vreme ce neerlandeza realizează superlativul relativ cu neest, numai atunci cînd adjectivul se termină în pronunție cu [st]: het meest verbaast "cel mai uimit". Pentru limba germană, principiul analitic nu este operant în realizarea comparativului, doar superlativul absolut recurgînd, ca în toate limbile germanice, la un adverb: sehr gut (cf. engl. very nice). Un număr de adjective germanice cu frecvență mare au comparația neregulată, uzînd de umlaut ori de supletivism. Fenomenul denumit umlaut, care presupune schimbarea timbrului unei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
forme flexionare (în română, unde s-au reintrodus consoanele originare la formele iotacizate: eu văd, după lat. vedo, eu vin, după lat. venio etc.80). În italiană, spaniolă și portugheză, influența latinei a produs introducerea sufixului -issimus pentru formarea superlativului absolut la adjective. Sufixul a ajuns și în franceză și română, dar aici nu este caracteristic. S-au preluat din latină și numeroase sufixe (rom. -iza, it. -izzare, fr. -iser, sp., pg. -izar), pseudosufixe (rom. -fer, it., sp., pg. -fero, fr.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sacre). În primul rând, tânărul autor își mărturisește ambiția de a găsi o cale de a ajunge la cunoașterea totală. Respingând teoria dublului adevăr (unul specific științelor și altul teologiei), Cantemir chiar crede că omul are posibilitatea de a atinge absolutul în materie de cunoaștere. De a găsi, altfel spus, acea metodă universală care să-i deslușească accesul la Adevărul suprem. Tentativa temerară a principelui nu era singulară într-o epocă a căutărilor febrile, în care filosofia, ca sistem de cunoaștere
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
s-o aperi de moarte,/ din trupul de care avuseși parte.// Păzește-ți vocea, păzește-o de corbi,/ de trup n-ai nevoie, te lasă...,/ Homer gândea prin ochii lui orbi,/ gândea prin noaptea lui, nebuloasă...” Așadar, aceeași tentație a absolutului, a ceea ce s-ar putea salva din neant. Se poate spune că în poezia aromână în dialect C. este cel mai consecvent pe tărâmul reflecției existențiale, chiar și atunci când reînvie stampe străbune din neuitata Macedonie. Dialogând cu lumea lui de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
al politicului își dă propriile legi (Rousseau), își creează propria suveranitate (Hobbes). Libertate totală tocmai fiindcă e drastic limitată, stabilindu-și ca orizont lumea naturalelor pentru a se proteja de instituțiile supranaturalului, de ceea ce, în acestea din urmă, folosea prestigiul absolutului pentru hegemonie mundană, război religios, călăuzire autoritară a conștiințelor. Libertate drastic limitată pentru că dimensiunea supranaturală a omului a fost astfel pierdută din vedere, nemaiaflîndu-și loc în spectacolul public al politicului, al societății și în cel al cunoașterii, pentru că proiectul uman
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fost astfel pierdută din vedere, nemaiaflîndu-și loc în spectacolul public al politicului, al societății și în cel al cunoașterii, pentru că proiectul uman în întregul lui a fost absorbit în planul socialului și al istoriei. Schematic spus, modernitatea a reacționat împotriva Absolutului instrumentat ca putere mundană prin statuarea nivelului mundan ca orizont absolut. Dar totalitarismele secolului XX au fost dovada radicală dacă mai era nevoie de dovadă a faptului că instituirea istoriei și a socialului ca orizont absolut conduce la desființarea omului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ca singur, acoperitor, sieși suficient domeniu al realului (Abia dacă mai e nevoie să spunem că fundamentalismele religioase actuale vizează și ele perfecțiunea în istorie, că ele nu sînt decît variante religioase de secularism.) Recunoscîndu-și incompetența în legiferarea raportului cu absolutul, asumîndu-și imperfecțiunea constitutivă, indefinit amendabilă, societățile democratice apără libertatea de conștiință și, ca un corolar, libertatea religioasă. Ele încearcă să asigure și să gestioneze condițiile de posibilitate ale libertății individului. Legea laică garantează, mai mult sau mai puțin, siguranța și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
nu este decît figură orientativă spre adevărul eliberator perceput de cea dintîi. Or, faptul de a rămîne, în materie de credință, de cunoaștere spirituală, la treapta conceptului riscă să producă idolatrie, spune abrupt Grigore de Nyssa 1, să pună un Absolut limitat de însăși formularea lui. De la Sfîntul Pavel la Grigore de Nyssa și la întreaga teologie negativă sau apofatică a Orientului și a Occidentului creștin, formularea divinului e solicitată pînă la limitele ei, e folosită pentru a trimite spre ceea ce
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
scenă propria depășire, mobilizează intelectul spre Tăcerea infinit plină de sensuri a lui Dumnezeu. Rămînînd la nivelul conceptului și al formulării, nici un discurs (teologic sau altul) nu va putea armoniza pînă la capăt, nu va putea împăca mulțumitor mai multe absoluturi. Cînd acest prag, cînd această perplexitate au fost atinse, diversitatea religioasă își poate da eventualul beneficiu metafizic. Atunci, discursul de tip sedentar al religiei cel care imobilizează revelația într-un sistem, care o reduce la un absolut obiectivat în formulare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Cum poate fi păstrată conștiința unei transcendențe efectiv transcendente, mobilizatoare? O primă linie de răspuns ar privi deosebirea dintre obiectivările de tip ecran (sau idol) și obiectivările transparente ale transcendenței. Schematic spus, primele își subsumează persoana umană și se substituie absolutului, limitîndu le pe amîndouă. Celelalte își recunosc caracterul relativ, își pun în scenă propria depășire, se comportă ca vector spre ținta absolută. Acestea din urmă rămîn oriunde și oricînd un suport prețios în efortul persoanei de a-și realiza verticala
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în drum spre o perfecțiune colectivă. întemeiate pe recunoașterea propriei, indefinitei amendabilități, societățile liberale sînt figura unui mers accidentat, dar funcțional, pe orizontala timpului. E o trăsătură care, bine interpretată, interzice sacralizarea socialului și a istoriei, elimină obiectivarea sociomorfică a absolutului, menține distanța dintre imanent și transcendent. Ascunsă în adîncul fiecărui suflet, prezența transcendenței e lăsată mai evident ca oricînd în grija persoanei umane ; se manifestă public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei, ireductibilă la instituții autoritariste sau la proiecte colective. și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în ciuda retoricii religioase, regimurile fundamentaliste, precum cel actual din Iran, interzic orice expresie publică a transcendenței. Spre deosebire de societățile premoderne, ele își pun în scenă nu depășirea, ci ideologia brutală a propriei perfecțiuni. Spre deosebire de societățile liberale, ele nu se întemeiază pe absolutul persoanei umane, ci pe reducerea ei la simplu material de lucru în cadrul unui proiect de putere. în modernitatea tîrzie, imaginea plotiniană a itineranței celui singur spre Cel singur nu mai este o figură de destin excepțională. Ea a devenit o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
lor individual. Cum poate fi semnificată în imaginarul public prezența transcendenței veritabile? Cum poate fi pus în evidență caracterul ei suprem obiectiv, obligatoriu, absolut, de vreme ce omul tîrziu modern s-a obișnuit să refuze ori să pună în cauză transcendențele obiectivate, absolutul instituționalizat? Jocul dintre obiectivitatea transcendenței și libertatea umană devine, în aceste condiții, o temă-cheie de interogație. Obișnuită să i se asigure libertățile sociale, privindu-le ca pe un bun de la sine înțeles, persoana poate citi, zi de zi, în ele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de limitare la alta. în schimb, orientată spre dincolo de sine, înțeleasă ca libertate funcțională, libertatea de alegere își extinde imens cîmpul de aplicabilitate. Ea se exercită atunci asupra domeniului lui mai mult sau mai puțin, completat însă cu polul lui absolut. Ea devine instrumentul necesar, dar nu suficient de acces spre realul total, spre domeniul mutabilității împreună cu Principiul lui imutabil. Pentru Platon, alegerea filozofică se face între adeziunea la un adevăr particular sau parțial (acesta sau acela, după cum este pe moment
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Qadmon al Cabalei, al-Ins‡n al-k‡mil în ezoterismul musulman, Vaiïv‡nara în hinduism, Wang, Regele, în taoism constituie nucleul principial al întregii manifestări sau creații tocmai fiindcă depinde de un Altul și trimite la El, tocmai fiindcă e manifestarea absolutului, cel care dă existenței universale realitatea ei relativă. în varianta lui exemplară, Omul universal este Relația ca persoană, Mediatorul în care totalitatea lumii e raportată la Principiu. Numindu-l pe acest mediator Om, doctrinele spirituale îl așază pe omul concret
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
chip totalitar poate lua religia atunci cînd spiritul ei se rezumă să răspundă nevoilor terestre ale colectivității. Simone Weil vorbea despre facultățile naturale ale ființei omenești care nu au dreptul să participe direct la viața propriu-zis spirituală, fiindcă ar reduce absolutul la propria lor condiție, adică la un absolut de nivel inferior, fabricat de ele, fals, înșelător. în măsura în care e asumată de conștiință, condiția diferențiată a omului modern poate sprijini efortul de a gîndi consecvent, responsabil față de societate, distanța comunicantă dintre absolut
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ei se rezumă să răspundă nevoilor terestre ale colectivității. Simone Weil vorbea despre facultățile naturale ale ființei omenești care nu au dreptul să participe direct la viața propriu-zis spirituală, fiindcă ar reduce absolutul la propria lor condiție, adică la un absolut de nivel inferior, fabricat de ele, fals, înșelător. în măsura în care e asumată de conștiință, condiția diferențiată a omului modern poate sprijini efortul de a gîndi consecvent, responsabil față de societate, distanța comunicantă dintre absolut și lume. Aceeași condiție diferențiată poate da suport
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
absolutul la propria lor condiție, adică la un absolut de nivel inferior, fabricat de ele, fals, înșelător. în măsura în care e asumată de conștiință, condiția diferențiată a omului modern poate sprijini efortul de a gîndi consecvent, responsabil față de societate, distanța comunicantă dintre absolut și lume. Aceeași condiție diferențiată poate da suport pentru a percepe tensiunea dintre cei doi poli, pentru a resimți interior atracția polului infinit depărtat, pentru a privi distanța ca distanță mobilizatoare. Fundamentalismul : refuz sau exacerbare a secularizării? E adevărat că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]