933 matches
-
promis, nu mai este nevoie să se ia În calcul varietatea de situații - unele imposibil de schimbat - Întâlnite la fața locului. În loc ca realitatea să contrazică o temă de cercetare universitară simplă, era mai ușor să se aplice forțat o abstracțiune teoretică terenurilor (și vieților) oamenilor. Dată fiind varietatea naturală din Anzi, această strategie a fost o mișcare aproape fatală. Rareori s-au Întrebat specialiștii agricoli, așa cum a făcut rusul S.P. Fridolin cu mult Înainte de revoluție, dacă nu cumva abordează greșit
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În privința fundamentelor ordinii sociale. Mai târziu, conotația devine puternic peiorativă: pentru Napoleon, mai ales, „ideologii” ă adversari Înverșunați ai politicii sale ă sunt aceia care, precum doctorul Cabanis sau contele de Volney, Întorc spatele realității pentru a se refugia În abstracțiuni și În metafizică și pentru a vehicula astfel o propagandă insidioasă, alcătuită din „speculații inutile” și „deșarte subtilități”. Cum se poate explica atunci atașamentul față de niște concepții, dacă nu false, cel puțin discutabile? Homo ideologicus dă oare ascultare unor impulsuri
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Între chestiunea construcției identitare și cea a judecății practice. Pentru a ști cum trebuie să acționez, trebuie să știu cine sunt. Cu alte cuvinte, trebuie să recunosc legăturile comunitare care mă constituie. Un eu „liber” de apartenențe este o pură abstracțiune. Trebuie să insistăm aici asupra consecințelor, foarte periculoase din punctul nostru de vedere, ale acestei concepții asupra subiectului. Într-adevăr, cum să ajungem la o obiectivitate autentică În materie de judecată morală? La fel, cum să scăpăm de relativismul cognitiv
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aparenta transparență a limbajului victorian (adică: limpezime, directețe, refuz al misterului, obsesie a comunicării imediate și eficiență a mesajului) pentru a construi veritabile edificii ambigue ideologic și echivoce moral. Abia din această perspectivă Înțelegem funcția artistului, abia acceptând ocolul prin abstracțiunea și artificialitatea frumuseții putem continua, acceptând că, da, artistul e artist doar În măsura În care e și critic! Un critic al... cui? Al imaginarului? Al realului? Al amândurora? Din nou, Wilde reușește să deruteze: „Forma cea mai Înaltă, ca și forma cea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a suveranității sale, poate să-și dea orice nume va voi. Aceasta o practică toate statele moderne, exemplele sunt numeroase, și nimeni nu le-a contestat acest drept, după cum sunt sigur că nu se va contesta nici nouă. (Aplauze.) Dar, abstracțiune făcând de dreptul în sine, la noi mai sunt și alte considerațiuni pentru cari schimbarea numelui nu trebuie să provoace neîncrederi sau temeri. Prima considerațiune este, precum am zis, că titlul de Rege al României nu este decât continuarea aceleiași
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
au ales cu ghionții ridiculizărilor noastre. Alții - despre care credem că ar trebui să intre în joc - își ascund refuzul în spatele celebrei „politica e o târfă”. Este. Cu ce nu mă împac însă rămâne ideea că politica ar fi o abstracțiune, o târfă în sine și de la sine. Nu este. Politica e ceea ce sunt oamenii care o practică, o slujesc sau se slujesc de ea. În vreme ce „oamenii de bine” continuă să stea pe tușă, „ăilalți” își văd de ale lor: premierul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
și de la universități la aeroporturi, caracterul democratic ori nedemocratic al unei instituții e dat de oamenii care o populează. Nu instituția în sine are o mentalitate; mentalitatea este a oamenilor care sunt instituția cu pricina. Fără oameni, instituția e o abstracțiune. Și o abstracțiune nu poate fi nici democratică, nici nedemocratică. Dezastrului financiar și administrativ al Uniunii Scriitorilor - niciodată înfruntat cu metode adecvate - i-a pus capac ceea ce ar trebui să fie un dezastru moral. Numai că suntem Levant, adică o
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
la aeroporturi, caracterul democratic ori nedemocratic al unei instituții e dat de oamenii care o populează. Nu instituția în sine are o mentalitate; mentalitatea este a oamenilor care sunt instituția cu pricina. Fără oameni, instituția e o abstracțiune. Și o abstracțiune nu poate fi nici democratică, nici nedemocratică. Dezastrului financiar și administrativ al Uniunii Scriitorilor - niciodată înfruntat cu metode adecvate - i-a pus capac ceea ce ar trebui să fie un dezastru moral. Numai că suntem Levant, adică o umanitate șarmantă al
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]