1,220 matches
-
și cea a neliniștii supranaturale, pe de altă parte. Se pare că asistăm aici la o nesfârșită exploatare a cuvintelor lui Nietzsche: "Marile probleme se întâlnesc în stradă". Există în condiția umană - e un loc comun al tuturor literaturilor - o absurditate fundamentală și în același timp o implacabilă măreție. Amândouă coincid, cum e și firesc. Amândouă sunt întruchipate, să o mai spunem o dată, în divorțul ridicol care desparte necumpătatele noastre elanuri sufletești de bucuriile pieritoare ale trupului. Absurdul stă în faptul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sunt întruchipate, să o mai spunem o dată, în divorțul ridicol care desparte necumpătatele noastre elanuri sufletești de bucuriile pieritoare ale trupului. Absurdul stă în faptul că sufletul acestui trup îl depășește atât de nemărginit. Cel ce vrea să reprezinte această absurditate va trebui să-i dea viață printr-un joc de contraste paralele. Astfel, Kafka exprimă tragedia prin cotidian și absurdul prin logică. Un actor dă cu atât mai multă forță tragică unui personaj, cu cât se ferește să-l exagereze
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Discurs, §9, p. 308) ideea de a avea două specimene ale unui singur tip de lucru (A¹ și A²) este complet indiscernabilă. Teoria substituției înseamnă deci că A² este reprezentarea lui A¹ și vice versa, ceea ce ne introduce într-o absurditate. Dacă A¹ și A² sunt indiscernabili înseamnă că reprezentarea lui A¹ este A¹, ceea ce este reprezentat este schimbat cu reprezentarea sa. Teoria substituției arată, astfel, modul de funcționare a reprezentării la nivel ideal, dar nu poate oferi o definiție noțiunii
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în conștiință al celor întâmplate, imaginarul fiind mai consistent decât realitatea. Protagonistul, febril, cu vocația introspecției, caută semnificații de adâncime gesturilor cotidiene, își explorează universul închis până la limita unde se confundă cu himera, forțează tainele cu un acut sentiment al absurdității lumii și cu o permanentă intuiție a primejdiei. Asociat frecvent cu Marcel Proust și Franz Kafka - apropiere pe care o respinge cu argumentul că nu e interesat de social precum cel dintâi și nici nu are propensiunea spre alegorie a
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
Partidul Comunist Francez, un partid totalitar? Dar, se va spune, nu-i absurd să-i asimilăm pe comuniștii care n-au ajuns la putere - de exemplu PCF* - cu partidele-stat* comuniste și cu crimele comise de acestea contra umanității? și această absurditate nu-i oare dovada că au existat „niște” comunisme, și nu, „un” comunism, de-a lungul secolului XX? Nimeni nu contestă că PCF a fost foarte activ în mișcarea socială, în timpul Frontului Popular*, dar și în apărarea salariaților, în special
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Alexandre Wat cu Secolul meu - e reflecție asupra fascinației violenței și dominației comunismului asupra spiritelor -, filosoful Leszek Kolakowski (Istoria marxismului) contribuie și ei la o critică a comunismului deosebit de consistentă. Literatura nu rămâne nici ea mai prejos: Tadeusz Konwicki descrie absurditatea unui sistem care nu oferă oamenilor decât un viitor prefabricat și normalizat (Mica Apocalipsă, 1978). Absurditatea și umorul sunt specialitatea lui Slawomir Mrozek, care parodiază scrisorile cuprinzând denunțuri. Acest autor poate fi comparat cu Eugène Ionesco, care denunță ravagiile totalitarismului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Leszek Kolakowski (Istoria marxismului) contribuie și ei la o critică a comunismului deosebit de consistentă. Literatura nu rămâne nici ea mai prejos: Tadeusz Konwicki descrie absurditatea unui sistem care nu oferă oamenilor decât un viitor prefabricat și normalizat (Mica Apocalipsă, 1978). Absurditatea și umorul sunt specialitatea lui Slawomir Mrozek, care parodiază scrisorile cuprinzând denunțuri. Acest autor poate fi comparat cu Eugène Ionesco, care denunță ravagiile totalitarismului în Rinocerii (1958) - o parabolă în care el atacă atât nazismul, cât și comunismul; de altfel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu urmarea distrugerii universale. Preponderența acestor trei elemente noi în politica internațională contemporană nu numai că a făcut extrem de dificilă păstrarea păcii lumii, dar a și sporit riscurile caracteristice războiului până în punctul în care războiul nuclear total a devenit o absurditate autodistructivă. De când, în această conjunctură mondială, SUA dețin o poziție de putere predominantă și deci de responsabilitate în primul rând, cunoașterea forțelor care modelează politica internațională și a factorilor care-i determină cursul a devenit pentru americani mai mult decât
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-și fi găsit echivalentul în multitudinea noii recolte de reforme 29. Cu toate acestea, în politica internă, „metoda cauzei unice” a avut o importanță teoretică și practică mai curând limitată, deoarece, cu excepția perioadelor de isterie colectivă, experiența personală directă relevă absurditatea abordării, iar presiunile din partea intereselor afectate îi opresc pe șarlatani să fie considerați salvatori. Pe de altă parte, utopismul internaționalist nu are un contact direct cu scena internațională. Dacă este suficient de generică, teoria sa poate rătăci pe tot globul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o putere care nu-i mai poate răni sau continuă să nu se teamă de una care pe zi ce trece devine mai puternică 2. Un critic din secolul al XVIII-lea al balanței de putere a încercat să demonstreze absurditatea calculelor contemporane, întrebând care dintre următorii doi conducători este mai puternic: unul care posedă trei kilograme de putere militară, patru de talent decizional, cinci de zel și două de ambiție sau unul care deține douăsprezece kilograme de forță armată, dar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că hrănea iluzia capacității de modificare a realității. Denunțarea tuturor curentelor raționaliste ale științei politice a derivat deci din percepția greșită că „toate abordările științifice” răspândeau, cu necesitate, falsa promisiune de a elimina egoismul uman. Refuzul său de a susține absurditatea unor raționalisme, în special a celor de tip liberal-legalist, pe care le-a descoperit în marea dezbatere, l-a făcut să nu vadă posibilitatea creării unui raționalism alternativ, derivat din premisa permanenței asociabilității. Un asemenea raționalism nu numai că ar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fapt, dar au apărut în urma hotărârii de a privatiza plajele. Turiștii, în marea lor majoritate, își dispută cu înverșunare metrii pătrați rămași disponibili între linia apei și linia șezlongurilor frumos aliniate, dar inutile. Nimeni nu pare a fi indignat de absurditatea unei astfel de situații. Pe apă bubuie ski-jeturile, în ciuda tarifului care-l depășește pe cel de la Saint-Tropez: 80-100 lei ora (aproape 30 de euro pentru 10 minute). Tot pe plajă poți găsi conserve, sticle de plastic și cutii de bere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
manifestare milenară și cu efecte benefice, 2) comunicarea în interiorul aceluiași spațiu lingvistic și cultural este întotdeauna parțială, în sensul că are un anumit procent de pierderi sau de incertitudini, încît a urmări absolutul în cadrul comunicării interculturale prin traduceri este o absurditate. Deși prin trăsăturile de bază traducerea este legată în mod esențial de cercetarea care privește lingvistica generală și comunicarea interculturală, ea trebuie avută în vedere și de a n a l i z a d i s c u r
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
români din 4 - 9 iunie 1994: „a promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de cea română este, din punct de vedere strict lingvistic, o greșeală naivă, ori o fraudă științifică; din punct de vedere istoric și practic, o absurditate și o utopie; și, din punct de vedere politic, e o anulare a identității etnice și culturale a unui popor și, deci, un act de genocid etnico-cultural“ <footnote Eugen Coșeriu, Latinitatea orientală, în „Limba română“, Chișinău, 1995, nr. 3, p.
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
pot fi contestate, că „a promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greșeală naivă, ori o fraudă științifică; din punct de vedere istoric și practic, e o absurditate și o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identității etnice și culturale a unui popor și, deci, un act de genocid etnico-cultural“ <footnote În volumul Limba română este patria mea. Studii, comunicări, documente, Fundația Culturală „Grai
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
cărți, iar reflecția noastră păstra amprenta lecturilor specializate, deși nu era lipsită de aportul istoriilor proprii de viață, el își întemeia preponderent reflecția pe o experiență ieșită din comun, individuală și colectivă, pe care încerca s-o înțeleagă, dincolo de tragedie, absurditate și injustiție, prin recursul la rațiune. După cea trăit la Sofia până la trei ani, Jean-Jacques Askenasy a locuit cu părinții în Franța până la vârsta de nouă ani, pentru a se stabili apoi cu toții în România, unde el avea să rămână
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
și n-o regret! Dovadă e faptul că, În 1990, aflat oarecum Într-o situație simetrică cu cea din primăvara müncheneză a lui ’72, la Paris am ales Încă o dată „Întoarcerea” - aproape singurul Între mulți, mulți scriitori emigranți, fugiți de „absurditatea În absurditate” a dictaturii halucinante a „micului om” urmărit, care părea - până Într-un anumit ceas! - urmărit de un noroc și de o carieră politică extraordinară! 3 ...Aș spune, pentru a glumi puțin, că pentru exil, ca pentru orice altă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o regret! Dovadă e faptul că, În 1990, aflat oarecum Într-o situație simetrică cu cea din primăvara müncheneză a lui ’72, la Paris am ales Încă o dată „Întoarcerea” - aproape singurul Între mulți, mulți scriitori emigranți, fugiți de „absurditatea În absurditate” a dictaturii halucinante a „micului om” urmărit, care părea - până Într-un anumit ceas! - urmărit de un noroc și de o carieră politică extraordinară! 3 ...Aș spune, pentru a glumi puțin, că pentru exil, ca pentru orice altă aventură existențială
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ochi de bun-simț! -, un fel de maximă economicitate a energiei pentru a atinge, pentru a „sparge misterul” unei idei Încă neîncercate de o altă minte, o idee, o stare, o viziune, o soluție a unei probleme celebre prin insolvabilitatea sau „absurditatea” sa. Am comparat uneori această „concentrare nefirească”, „maniacală”, această „extraordinară economicitate a mijloacelor”, care de fapt Îi separă de muritorii de rând de „ceilalți”, care nu sunt „altfel” decât pentru că sunt apți de această concentrare pe durată lungă - ca o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe care se sprijină edificiul teoremelor, sunt „simple afirmații”, care nu pot fi demonstrate. „Trebuie să mă credeți pe cuvânt când afirm, Împreună cu Euclid, că: la o dreaptă dată se poate duce o singură paralelă”; pe această „minciună”, pe această „absurditate”, ca și pe celelalte patru axiome euclidiene, se poate ridica Întreg edificiul geometriei plane. Riemann și Lobacevski au demonstrat ulterior că se poate duce o infinitate de drepte, dar... nu contează! „Vă rog să mă credeți pe cuvânt, spunea deșiratul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
schisme, cea de la anul 1000, care a văzut nașterea Bisericii de răsărit, numită ortodoxă, și cea a secolului al XVI-lea - Reforma. Dar... să fie oare adevărat: ne aflăm În plină resurecție a unui nou Ev Mediu religios, În toată „absurditatea” sa? Iată, teoria marilor cicluri istorice e mai puțin hazardată decât le părea unora, cădem Încă o dată Într-o mare „Formă” a istoriei, „formă” În sensul aristotelic al cuvântului, tipare esențiale ale omului și ale mediului În care se mișcă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pun la dispoziție. Și, jucând astfel, evident, eu cobor În mentalitate, din treaptă În treaptă și mă aflu cum „eram”, de exemplu, și când am Îndrăznit să atac tema și personajul Don Juan, În plină medievalitate. Când rigoarea, rigiditatea și absurditatea instituțiilor și a celor puternici se amestecau, alternau cu o voioșie și libertate a spiritului și a moravurilor fără seamăn. Când, printre „altele”, a fost redescoperită natura - Natura! - prin vocea suavă a Sfântului Francisc din Assisi, care se minuna, Încă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
arta, creația umană se efectuează doar Într-o stare de beție, de beatitudine, o formă a supraexaltării simțurilor, dar și a conștiinței!Ă Ne-am rătăcit puțin În „oțioasa” problemă a morții, deoarece am vrut, tocmai, să o comparăm, În „absurditatea, În nefirescul ei”‚ cu cea amintită mai sus, a „sensului vieții”; concept, ca și alte câteva la fel de „enorme, diletante”, pe care filozofia contemporană nu și-l mai pune și ne lasă pe noi, bieți scribi - dar și pe unii oameni
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pus la dispoziție poliția secretă franceză despre planurile unui obscur emigrant român, pe nume Haiducu, care ar fi avut, după spusele sale, sarcina, din partea securității române, de a-i anihila pe cei doi crânceni demascatori În Franța ai abuzurilor și absurdității regimului ceaușist, Paul Goma și Virgil Tănase, a acceptat propunerea franceză de a juca o farsă regimului ceaușist - adică de a se da dispărut pentru un timp, sugerând faptul de a fi fost Într’ adevăr victima mașinațiunilor comuniste românești. Astfel
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
necunoscut, de eșec, dar și de abrutizare În fața unui cortegiu atât de monoton de suferință și ruină fizică! Sau polițistul care se plânge de vreme, ploi și vânt, de Întuneric și de inși disperați care-l confundă nu rareori cu absurditatea unui sistem social! Sau preotul nemulțumit de anonimatul În care i se scufundă prestigiul, omul de stat, onest, văzându-se confundat cu atâția impostori și escroci, plugarul de vreme - el, care de secole Înfruntă riscurile cele mai directe, mai grave
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]