27,767 matches
-
scaun, coboară și trage de-un ivăr. Apoi dispare înăuntru și ușa autobuzului se deschide într-un dreptunghi de nimic pur. Doar întuneric. Îndeajuns de lat încât să te poți strecura prin el. În interior simți mirosul ascuțit ca un ac al urinei de șoareci. Mai pune la socoteală și mirosul unei cărți vechi, umede, pe jumătate mâncate de pești. Și mirosul de praf. Și, din întuneric, vocea doamnei Clark spune: — Hai, intrați repede. Sfântul Fără-Mațe ni se va alătura după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
n-are patru acte de identitate cu poză... Ca să te călugărești, spune ea, trebuie să dai un test scris mai greu decât bacul și admiterea laolaltă. Plin de probleme cu istorioare, de pildă: „Câți îngeri pot dansa pe vârful unui ac?”. Toate astea, spune Mama Natură, doar ca să afle: „Dacă nu cumva te cununi cu Hristos din cauza dezamăgirilor amoroase”. Cu părul lung împletit, căzându-i pe spate, Mama Natură spune: — Am picat, desigur. Nu doar testul antidrog... am picat la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să ne scoată de-aici chiar acum. Noi: victimele nevinovate ale acestui dement diabolic, care doarme buștean. N-o să avem ce mânca la micul-dejun în holul de catifea albastră. Toate pungile în care se găsea ficat au fost străpunse cu acul de zece cincisprezece ori. Fiecare a dat câte-o gaură în ele. În holul mare, toate pungile de Mylar s-au dezumflat. Toți am avut aceeași idee. Chiar și cu centrala defectă, cu tot cu frigul, alimentele s-au stricat. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
țepii scufundați în canioanele adânci care-i traversează fața pornind de sub ochi. Ceva trebuie să se întâmple. Ceva groaznic trebuie să se întâmple. Și trosc. O piersică a alunecat și s-a spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de sticlă. O grămadă de așchii albe. Imaginea noastră așa cum eram, grași, nu mai e. Contele Calomniei notează un rând în carnețel și spune: — Douăzeci și unu de becuri bune de rezervă... Sora Justițiară bate cu degetul în ceas și zice: — Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Miranda Cadius și Sekonic L-556R Exponometrul Gossen (model din anii ’70) funcționează astfel: - pe discul de coresponențe se selectează sensibilitatea filmului; - cu senzorul orientat spre subiect, se măsoară lumina reflectată sau cea emisă de sursă; - se stabilește corespondența dintre poziția acului indicator de pe scala gradată și perechea timp de expunere - diafragmă, pentru o expunere corectă. La exponometrul Sekonic L-556R, principiul este asemănător, însă toate setările se fac pe ecranul LCD, unde vom regăsi și informațiile pentru expunerea corectă. Exponometrul Un exponometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
un semnal electric, în funcție de lumina ce cade asupra sa. Ca senzori, se folosesc fotodiode, fotoelemente și fotorezistențe. Fotodiodele și fotorezistențele au nevoie de o sursă externă de energie electrică, de obicei o baterie. Sistemul de afișaj poate fi clasic, cu ac indicator ori cu afișare pe un ecran LCD. Majoritatea aparatelor de fotografiat digitale sau pe film produse în prezent au un exponometru încorporat în aparat, care măsoară lumina ce trece prin obiectiv (TTL), iar indicațiile privind expunerea sunt afișate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
cu un mare eveniment. La nici două săptămâni de la începerea școlii, într-o dimineață de toamnă, clasele a II-a au fost îmbarcate în autocare și au luat drumul Mărășeștiului. În vreme ce mașina înghițea kilometrii dintre orașe, Luana stătea ca pe ace. Încântarea, fericirea supremă că va intra în rândul pionierilor, o făcea să simtă trecerea timpului cu încetineala unui melc. Când autocarul opri, se grăbi să admire mausoleul construit din piatră, monument grandios ridicat întru memoria eroilor neamului. Învățătoarea le vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
operație. Aspectul rece al încăperii, încărcată de aparate necunoscute, masa lungă, plantată în mijlocul camerei și medicii mascați cu măști albe îi înghețară sufletul. I se făcu o injecție în șira spinării, fu întinsă pe masă și apoi înțepată cu un ac în degetele de la picioare. A fost trează pe tot timpul operației. Simțea o apăsare puternică în trup dar nici un fel de durere. Fără nici un avertisment fu săltată pe sus, așezată pe o masă cu roți și dusă în salon. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu ei deoarece plecau undeva cu părinții. A treia zi veni cu alt motiv. A patra, a cincea și a șasea zi nu mai sună deloc. În ziua care urmă, Dan lipsi de acasă până seara. Luana stătu ca pe ace, așteptându-l la poartă. Când îl văzu venind, se repezi spre el și-l întrebă unde a fost. M-a sunat un coleg de clasă și m-a invitat la el. Faptul că Dan n-o privi în ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bună printre colege. Într-o dimineață, se întâlni în stația de tramvai cu două dintre ele și până la fabrică sporovăiră întruna. În fața lor, doi bărbați încadrau o femeie atât de gălăgioasă, că le acoperi discuția. Se agita ca pusă pe ace și gesticula în toate părțile, râzând zgomotos, cu o frenezie matinală nemaiîntâlnită. Se agăța de însoțitorii ei ciupindu-i de braț ori ghiontindu-i cu cotul, gata să-i arunce de pe trotuar. Prima impresie a fetei a fost că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai târzii ore ale serii și probabil că acest document se rătăcise printre celelalte hârtii. Intrată în panică, Luana alergă de la un birou la altul să caute înscrisul care-i dispăruse. Printre maldărul de foi întinse pe mese, ea căuta acul în carul cu fân. În ziua următoare, șefa îi făcu un control inopinat și constată absența acelui document. Înnebunită, Luana apelă la ajutorul colegilor. La ora unu, contabilul-șef îi șopti că Nuța îi făcuse referat și că directorul dispusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care se afla deveni, deodată, străină. Ea însăși se schimbase. Durerea pierise lăsând loc unei stări de luciditate benefică. Se simți plină de forță și energie. Se repezi la frigider și mâncă mult, ca niciodată. Ceva nu era în regulă. Acele ceasornicului se învârteau prea repede, ea era prea dornică să iasă, să plece din casa aceea străină, să facă un anumit lucru. Ce? Ce voia, oare, să facă? Se plimbă pe străzi, așezându-se pe toate băncile din cale. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
convins că numele Anielei ar fi sculat-o și din morți. Acum, dezarmat, sufocat de spaimă, epuizat după o săptămână de eforturi și speranțe deșarte, nu-și mai găsea cuvintele. Îi vedea venele străvezii pe brațele albe, slăbite, străpunse de ace dușmănoase, legate de perfuzii impersonale și reci în menirea lor de-a o ține în viață. Scos din minți, strigă fără să mai gândească: Trezește-te, auzi? Își poruncesc să te trezești! Radu Noia ridică privirea goală, se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fericit dacă erai Îmbrăcat cu haine frumoase, bine hrănit și aveai părinți, se gândea Adam, poate că de-acum Înainte avea să fie și el fericit. Imaginile acelea Îi plăceau, pentru că Îl făceau să se simtă asemenea acelor copii, nu acelor de la orfelinat. Copiii aceia plini de sănătate trebuie că aveau Înfățișarea lui Karl din copilărie, astfel Încât, privindu l pe fereastră cum tre băluia prin curte, și-l imagina patinând pe ghețușul vreunui eleșteu sau la plimbare printr-o pădure de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nici ură și nici poftă de vreun fel, nimic deosebit, doar o absență care-ar fi putut să Însemne toate astea la un loc sau poate că nimic, nimic care să-i spună ceva, iar asta a spe riat-o. Ochii ace luia, gălbui, erau Împăienjeniți de vinișoare roșii, iar dinții Îi erau niște cioturi negricioase. A deschis gura și a urlat un fel de BAAAAAAAAAAAAAAA, ceva ce ei i s-a părut că a ținut un minut Întreg, poate mai mult
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apropiat de el, iar el s-a retras instinctiv. O tânără Îmbrăcată Într-un costum kebaya Îi Întindea ceva, o tavă cu orhidee albe cu contur roșu, fiecare Înfășurată Într-o frunză verde și lucioasă și prinsă cu un mic ac auriu. și-a dat seama că trebuie să ia și el una. La capătul holului o scară largă În spirală, cu rampă aurită, urca la o galerie care Înconjura holul. Dacă ar fi ajuns acolo, avea să urce și de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
stomatologic, la propunerea medicului de a trata măseaua de-a lungul mai multor ședințe ea optă, fără nici o șovăială, pentru o extracție ce o elibera odată pentru totdeauna de suferință. Puțin contrariat, înălțând din umeri, omul luă seringa, înfipse adânc acul în maxilar și cu repeziciune injectă anestezicul. Transpiră abundent în timp ce durerea amorțea, se retrăgea încetul cu încetul din celule, se furișa, se strângea ghem. Plecând, durerea lua cu ea și ceva viu, cald, ceva din ființa ei. Auzi clar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Își ținea mâinile depărtate de trup. Răsufla greu dar părea încântată de postura în care o surprinsese Carmina. Un lucru foarte neplăcut dar absolut necesar din când în când, decretă ea. Observă ceva ieșit de sub învelitoarea de sac, înnădită cu ace, părea a fi un plic albastru, unul dintre plicurile lor, scos cine știe cum din sertare, poate chiar plicul pe care ea refuzase să-l citească, se aplecă apoi renunță să-și mai ducă gestul până la capăt și împinse plicul cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avalanșă, fără a privi cu limpezime în jur? A doua zi, când și-au făcut analizele, a fost prima oară când s-au simțit legați și când o asistentă tânără, guralivă, le-a luat sângele, nimerind de prima oară cu acul seringii vena de la încheietura brațului stâng, extrăgând lichidul roșiatic și depunându-l mai apoi într-un flacon micuț care a fost acoperit mai apoi imediat cu un dop roz. Două sticluțe învecinate, identice, purtând ceva din viața lor, cu etichete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apartamentul Carminei, cu mobilierul sărac strâns la mijloc, acoperit cu folii de plastic și vorbele sale și zgomotul pașilor aveau ecou, profunzime, se trezea cu mintea în cine știe ce loc, în miezul unor trăiri pline și pielea i se furnica de ace fierbinți, înviorătoare, oricum avea impresia că sub granulele de calciu care umpleau pereții ea îngropa ziua aceea îngrozitoare când îl așteptase pe Ovidiu să vină de la examen, măsurând camera dintr-o parte în alta, reproducând din memorie cursurile lui învățate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și la izbucnirile bărbatului ei întreba: hai spune de ce râzi și el îi explica în amănunt pasajul, chiar i-l recita, fără să reușească s-o impresioneze sau s-o emoționeze cu ceva. Ea urmărea mai departe capătul lucios al acului, mâna i se mișca repede, cu precizie, ochelarii îi tot alunecau pe nas. Înțelegi, mă? O întrebă bărbatul și ea replica jignită, da înțeleg, ce mare filozofie e ca să nu înțeleg? Mai târziu, în camera ei, în patul larg, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bun? Iar el cerceta cu răbdare lucrătura, așa miop cum era, se apropia cu ochii la câțiva centimetri de obiectul studiat și rostea: E bună, măi femeie, e foarte bună și continua. Până la urmă ai să orbești tot buchisind cu acul. Dar ea mulțumită, zâmbind, replica: Ei, parcă de aia orbește omul! Ce simplu era să ți se spună: Uite că s-a făcut seară. Și ea să întoarcă privirea către fereastră și să confirme: Da, s-a făcut seară. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era acolo, pe un umeraș, spânzurată pe ușa șifonierului. I s-a părut străină și incomodă ca o salopetă anume confecționată pentru o ocazie. Era parcă mai umană când se dusese la probă și materialul era doar însăilat, prins în ace. Pe piept avea o broderie frumoasă și mare, o pajură cu aripile săltate. Cu siguranță că mamei o să-i placă modelul, a spus în sinea ei Carmina, o să vrea să-l copie. Avea un sistem vechi de a copia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era o surpriză, așeză un fald la perdeaua din bucătărie, se consultă cu ea asupra locului unde trebuia plasat albumul, nu foarte la vedere, spunea Trofin, albumul trebuia depistat cu timpul. Pe urmă insistă să mai pună o pernuță pentru ace în sertarul noptierei. Erau amândoi conștienți că era un fel de joacă, o joacă, dar reușise să-i răvășească, seara așa cum nu se mai întâmplase de foarte mulți ani, au stat de vorbă în pat mult timp, pe urmă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi face foarte bine, îi arată Elei o lăcustă pitită între două fire de iarbă, abdomenul i se mișcă repede deși pare calmă, se crede bine camuflată, Ela se apleacă spre ea, o studiază cu atenție, nu pare a avea ace, nici clești, nu pare a fi periculoasă, Întinde mâna s-o prindă dar, la secundă, lăcusta sare la jumătate de metru depărtare de noi, își încordează picioarele lungi, dindărăt, mai execută un salt acrobatic, încă unul și este înghițită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]