16,963 matches
-
Practicing New Historicism e rodul unui effort bizar: de a arăta că noul istorism, categoric întruchipat de Greenblatt, refuza sinteze și analize în egală măsură. În urmă cu cîțiva ani, autorii au descoperit întîmplător un anunț referitor la un post academic în Statele Unite, pentru care se cerea drept calificare "specializare în domeniul noului istorism". Surpriză! Cînd a devenit noul istorism un domeniu? Poate fi cu adevărat un domeniu? I se pot desluși temeliile teoretice, presupozițiile și aspirațiile, un set de concepte
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
Orchestra Națională Radio și un grup de muzicieni din Italia. Nu de linia Unu, care alunecă pe circuite intercontinentale, dar talente cu un potențial de artă și informație capabil să construiască o totalitate de expresii convingătoare. Dirijorul Riccardo Capasso (susținere academică, elevată, compatibilă și cu... Arenele din Verona, cei patru soliști tradiționali: soprană - Michaela Sburlatti, alto - Vitalba Mosca, tenor - Alessandro Maffucci, bas Duccio dal Monte. Resping - din principiu - tentația melomanului instruit de C.D.-uri și casete video: a compara înseamnă, până la
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
reclamă criticul pe măsură. Unul, în secolul abia încheiat, ar fi G. Călinescu. Atât de distanțat de mediocrii superiori, de criticii narcisiaci comentând cărțile confraților, din care nu mai rămase nimic, totul reducându-se la o profitabilă și ternă perseverență academică... Ceilalți, profund dăruiți scrisului, ca autorul monumentalei Istorii a literaturii române, au darul de a reînvia figuri ilustre, demult duse, punându-le în mișcare sub ochii noștri prin forța talentului lor fascinant. Năluci venerate de urmași, cum e singuratecul Mateiu
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
Viena. Parisul nu intra în calcul decît ca, evident, un loc sigur al rătăcirii și al perdiției. în pofida acestui fapt, Münchenul nu este pentru Camil Ressu decît un oraș de tranzit și locul în care va descoperi, în chiar mediul academic pe care se străduiește să-l frecventeze, mirajul Parisului. Odată ajuns la Paris, se înscrie, evident, la Academia Julian și frecventează vreme de șapte ani atelierul lui Jean Paul Laurens unde îi are colegi pe J.A. Steriadi, E. Stoenescu
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
sau mai puțin direct, el îi adăuga și oleacă de propagandă socialistă, culeasă de prin broșurile care circulau prin aceste medii sau chiar direct de pe la diverși militanți de serviciu. În timpul îndelungatei sale șederi la Paris, în afara contactului inevitabil cu mediul academic, în general, și cu profesorul Laurens, prețuit profund și sincer, Camil Ressu ia contact în mod firesc atît cu pictura stocată în muzee și colecții, cît și cu mișcarea artistică vie, de dincoace și de dincolo de Sena; diversă, cosmopolită și
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
volum, axat ilustrativ pe practica psihanalitică. Însumând împreună aproape 1300 de pagini, ne putem simți, într-o primă instanță - de vizualizare la raft - asigurați în presupoziția că traducerea lor (a 13-a în lume) semnifică un import substanțial de seriozitate academică. Acest ultim volum este structurat în 10 mari capitole de aplicate amănunțiri: Istorii ale bolii și rapoartele terapiilor, Transfer și relație, Contratransferul, Rezistența, Interpretarea viselor, De la interviu la terapie, Reguli, Mijloace, căi, obiective, Teoria specială a bolilor și desfășurări tipice
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
în parohii (sec. XVIII-XIX), sau fragmentele din teze de doctorat cu puncte, subpuncte, subsub și încă, prezentate cu supratitlul eseuri, nu dau ghes cititorului generic de reviste culturale, sînt destinate unui număr restrîns de specialiști sau unei comisii de acreditare academică. (George Ivașcu obișnuia să spună, în fața unor asemenea texte, "să ne gîndim și la Cititor", iar cînd era obligat, din diferite motive, să le publice, îi oferea consolator Cititorului, pentru contrapondere, cîteva specii publicistice vii - interviu, memorialistică, polemici, anchete...) * În
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
textelor cu componentă documentară reală, adică jurnalele. De ce am pus între ghilimele "stilul"? Pentru că acesta este argumentul principal al criticii cînd vine vorba de Drieu. Este un soi de scuză, de găselniță eseistică, un "și totuși are stil" la nivel academic... în Bărbatul copleșit de femei nu găsim doar stil, ci o operă compactă, excelentă din orice perspectivă am privi. M-a surprins resuscitarea unui anumit tip de dialog libertin (tradițional; un reper ar fi Crébillon fils) într-un context a
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
secol se integrează și românii în procesul de creație cultă, de creație voluntară. Și îl citează, ca exemplu edificator, pe Blaga. Constată însă, nu cu surprindere, că "cel mai personal dintre creatorii români de azi face elogiul (în știutul discurs academic din 1937 n.m.) a tot ce e impersonal, anonim, anistoric în sufletul românesc, adică satului românesc "Satul nostru, spune Blaga, a avut tăria să se păstreze "boicotînd" istoria. În jurul lui se făcea de către alții, străini de neamul nostru, istorie: satul
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
Al. Cistelecan le face cititorilor săi o surpriză de proporții: a doua sa carte - după culegerea de eseuri critice Poezie și livresc din 1987 - este un studiu sistematic și doct, strict întemeiat teoretic, cu tot aparatul critic cerut de regulile academice ale unei teze de doctorat. El e dedicat, pe deasupra, unui scriitor de frecventarea asiduă a căruia criticul atras de mișcarea literelor actuale era greu de bănuit - adică unui "tradiționalist" precum Ion Pillat. Obligațiile universitare (căci Celălalt Pillat, volumul de 360
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
la cimitirul Bellu, a sfântului adus cu escortă de onoare germană. Arhimandritul a deschis racla și-a aflat totul cum a fost. A urmat apoi o slujbă de mulțumită până la 10 seara."" * Pour la bonne bouche, am păstrat o anecdotă "academică" notată cu delicii de simpaticul autor al jurnalului. Fiindcă n-a mai rămas loc să reproduc tot pasajul o rezum: La Academie, izbucnește o controversă filologică - de ce să se spună pălăria în cap și nu pe cap, de ce stau în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
este: "Va trebui să tragem acum toate învățămintele!" Toate învățămintele din ce? Cu un parlament populat în proporție de douăzeci și cinci la sută de haidamacii lui Vadim Tudor ce mai e de evaluat? E ca și cum ai ține conferințe de înalt nivel academic în fața unui surd, mut și orb, ori ți-ai face griji pentru pulsul mărit al sângelui unui cadavru. Nu știu, în clipa când scriu aceste rânduri, dacă Ion Iliescu a înfrânt sau nu pe "iluminatul" pe care tot el (împreună cu
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
neplăcere la ideea relativității în timp a valorii. Preferam s-o cred absolută. Astăzi înțeleg că Lovinescu avea dreptate. Schimbarea codului - estetic, etic, religios etc. - afectează valoarea, deseori ireversibil, și, o dată excluse din canon, operele pot deveni obiect de studiu academic, dar nu mai sînt citite din plăcere. în schimb, țesătura de opinii, aprecieri, polemici din jurul operelor vechi își păstrează uneori o miraculoasă actualitate. Altfel spus, contextul operelor se dovedește mai puțin sensibil la variațiile de timp și de mentalitate decît
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
veți vedea... Suntem provinciali și le spunem bucureștenilor superficiali, îngâmfați, vedete mediatice, foiletoniști. Suntem bucureșteni și ne uităm de sus la provinciali, sunt cam anacronici, îi citim doar în revistele noastre, ale lor nu au tiraj și nici audiență, sunt academici cu morgă. Nu contează atât ce scriem cât mai ales unde publicăm, cine e șeful revistei, din a cui grupare face parte. Publicăm și la reviste "indezirabile", dar numai în cazul în care nu mai avem unde scrie, când colaborarea
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
are capacitatea de a se înmulți". A califica un autor ca prolific (formulare cu tradiție, admisă tacit în uz de multă vreme) ar fi așadar, potrivit DEX-ului, o eroare. Nu toate dicționarele sînt atît de restrictive; în Micul dicționar academic (MDA, 2003), ramificarea semantică e mai bogată: alături de înțelesurile "(despre ființe:) care se înmulțesc ușor și repede" (cu sinonimele puios, plodicios, plodos etc., amuzante prin contrastul registrelor), "din care rezultă mulți copii", "rodnic", apar și "care creează mult și ușor
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
iulie atmosfera sufocant dictatorială, infiltrarea vieții cotidiene de către Securitate și sentimentul că lucrurile sînt ireversibile l-au împins să "fugă", să "rămînă" în America De fapt, comunismul era foarte fragil, dar noi nu ne dădeam seama"). Acum, eliberat de constrîngerile academice, Matei Călinescu poate reveni la vocația sa inițială: "Nu mai vreau să scriu cu note de subsol, cu referințe. Tocmai pentru că în perioada americană am scris în felul acesta, am ajuns să detest acest tip de scriitură. Acum m-am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
radio... În ceea ce privește statutul problematic al femeii în societatea falocratică, literatura românească pare să fi pierdut startul. Nu i-a rămas decât să proiecteze această abordare fie asupra comunităților tradiționale marginale (rrome, din zona rurală sau de mahala), fie asupra celei academice. Din a doua categorie face parte prezentul roman. Ștefania Mihalache este o tânără de 26 de ani, absolventă a literelor brașovene și masterandă în studii de gen și cultură la Universitatea Central-Europeană din Budapesta. Romanul ei de debut, Est-falia, este
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
găseam în Pulsul lui Pan, romanul Ioanei Baetica, numai că, dacă acolo subiectul era superficial tratat, expediat prin retorică, Ștefania Mihalache nu se instalează nici ea propriu-zis în tema alterității, ci avem mai degrabă conceptualizarea ei. Situată într-un cadru academic, temporara criză de identitate a masterandei în feminism, problema integrării și a socializării în mediul multicultural pierd destul de repede aderența la real. Călare pe conceptele postmodernității ca o Quijotă balcanică, Ștefania nu trăiește un conflict pe bune (poate doar în
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
se schimbă. Stilul dobîndește valențe științifice, este înțesat de citate din cărțile, articolele, conferințele și cursurile profesorului și chiar de referințe critice referitoare la ideile și opera lui Ioan Petru Culianu. Urmînd traseul existenței lui Culianu, Ted Anton amestecă referințele academice cu amintirile celor care l-au cunoscut . Rezultatul este un foarte nuanțat portret al savantului, realizat prin alăturarea mai multor modalități de abordare: analiza operei, felul în care au fost primite cărțile și studiile sale de către critici și prieteni, modul
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
și atâtea imagini cu totul noi"), de Gheorghe Grigurcu ("stilistic, Gabriel Chifu operează o conjuncție între suprarealism și expresionism, extrăgând din cel dintâi libertatea halucinantă a asociațiilor, din cel de al doilea suflu cosmic"), autorul a întrunit și acordul criticii academice, prin Eugen Simion, care i-a lăudat inteligența, cultura literară și puterea de fabulație. Mai precis în determinări, Nicolae Manolescu, numind în G. C. pe poetul extazelor și al caligrafiilor, îl recomanda drept "un poet bun, cursiv, cu plinătate a
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
ce este posibil după cum o auzise. La același lucru se gândea și Săndica. De ce să mai rămână în Dobrogea când putea să plece la ea acasă? Acum nu-i mai era teamă sau rușine că nu și-a luat titlul academic. Putea să meargă foarte bine la Dorobanțu la I.A.S. ca inginer, chiar dacă nu cunoștea pe nimeni. Nici aici nu a cunoscut pe nimeni când a venit în urmă cu un an și ceva. Când s-a dus să-și
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
adune, cu destulă dificultate, după cum mărturisește, "declarațiile" cîtorva intelectuali de prestigiu (printre care Magda Cârneci, Andrei Codrescu, Andreea Deciu, Ion Bogdan Lefter, Silviu Lupașcu, H.-R. Patapievici ș.a.m.d.) care au călătorit în străinătate, s-au familiarizat cu mediile academice de acolo, au parcurs experiența adaptării la altă cultură și mai cu seamă la altă civilizație, pe scurt sînt, cel puțin teoretic, în măsură să clatine multe din prejudecățile și stereotipiile autohtone (ale "stîngozaurilor valahi", după formula inspirată a lui
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
însă că numai făcînd această distincție putem duce mai departe tradiția muncii intelectuale și a criticii literare. Dacă facem distincția între participarea în activitățile culturale, pe de-o parte și examinarea evoluției culturale, pe de alta, studiile literare ca disciplină academică pot avea o bază științifică (și știu că în tradiția Anglo-Saxonă accepția acestui cuvînt trimite imediat la științele naturale). Totuși cred că, în sociologie și în psihologie, azi e general acceptată ideea că aceste discipline se pretează la munca științifică
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
să-ți închipui că, în contrast cu tot ceea ce se întîmplă în jur de nouă ani încoace, doar literatura mai poate funcționa după principii feudale". Miturile iscate în jurul unor autori, mituri care nu sînt defel construcții inofensive, favorizînd mănoase cariere universitare și academice, înțeleg a se apăra prin argumentul fățarnic că ar fi amenințate cu "demolarea". De parcă revizuirea ar fi echivalentul "demolării", termen catastrofic, preluat din lexiconul comunist. A revizui tabla de valori nu înseamnă însă a distruge nici o valoare autentică, ci a
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
avea în noaptea nunții, de inițiator sexual al tânărului mire. Demonstrația este extrem de convingătoare, pentru că ea intră în sistemul de relații specific comunității tradiționale și are marele merit de a trece peste inhibițiile de natură tematică, morală, ce caracterizează lucrările academice. Nicolae Constantinescu - Etnologia și folclorul relațiilor de rudenie; ediție revăzută; București, Univers - col. "Excellens"; 2000. 248p. El este din neamul meu" în condițiile în care traducerile lucrărilor clasice ale antropologiei sunt puține, despre studiile lui Arnold van Gennep apărute în
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]