33,912 matches
-
tedescă (luată în răspăr de italieni, ca proba de presupus pedantism) va fi obligat să se apropie de patrimoniul filosofiei germane, ca să ia cu adevarat urma bătăilor de aripă metafizica din Luceafărul și tot restul. Arhiva manuscrisa, încredințată postum Bibliotecii Academiei, conține dovezi revelatoare; zeci de pagini de conspecte din Schopenhauer, din Kant, din Hegel, aproape cu un zel de ucenic - și, concomitent, fișe ale unor meditate lecturi moderne, Dilthey, Cassirer, Wölfflin, Simmel, prin care descoperă, cel dintîi la noi, noile
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
as putea să nici nu-mi mai pese de calendar! Să dau, mental, îndărăt filele lui, cu sute, cu mii de zile, să mă întorc la data cînd Călinescu era sărbătorit la împlinirea a 65 de ani. Venise sub cupola Academiei într-un costum albastru lucitor, poate din lustrina. Cînd se aprindeau reflectoarele operatorilor de film, însuși părul lui capătă scînteieri în nuanțe asemănătoare. N-ar fi fost de mirare să-i fi pus Alice Vera, incomparabila, ceva mîna de creion
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
a eroilor lui Mariaș, și totodată cheia stării de spirit a acestei cărți, justificarea faptului că într-o asemenea carte nu poate fi vorba de parodie. Fără îndoială, însă, Oxfordul, așa cum îl descrie scriitorul spaniol, nu e foarte departe de Academia din Lagado a lui Swift, măcar ca potențial de ridicol dacă nu din alt punct de vedere. Fiindcă e un loc unde nimeni nu face, cu adevarat, nimic, unde toți se plictisesc teribil și încearcă disperat să iși justifice lor
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
a oprit, în 1963, la volumul al VI-lea, conținînd literatura populară, muncind, pînă la pierderea fizică a vederii, timp de 30 de ani. Totul părea a fi lăsat de izbeliște cînd, în 1977, Muzeul Literaturii Române a obținut, din partea Academiei, îngăduința de a relua travaliul, publicînd, în 17 ani, alte zece volume. Spuneam că acesta e destinul simbolic al edițiilor critice, la noi, din opera scriitorilor noștri clasici fundamentali. Avem, desigur, si ediții critice încheiate. Dar pot fi citate și
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
în vestită ediție princeps a lui Maiorescu din 1884, a unor poezii și poeme, altele, la fel de durabile, rămînînd în lada de manuscrise, ajunsă a fi cunoscută și valorificata de abia din 1902 încoace, cînd marele critic a depus, la Bibliotecă Academiei, depozitul de manuscrise rămase și conservate grijuliu de la poet. Și, apoi, poetul nu a apucat să-și publice niciodată un volum de versuri, știut fiind faptul că era mereu nemulțumit de forma unei poezii, pe care o refăcea, constant, de
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
o scenografie discretă a Lilianei Cenean, a urmat Costumele, premieră recentă a Teatrului Nottara, după scenariul și în regia lui Dan Puric. Ideea are cîțiva ani și a existat și o eboșa, să-i spunem, prezentată în cadrul Întîlnirilor școlilor și academiilor de teatru de la Tîrgoviște: un fel de parada a costumelor aparținînd scenografilor Irina Solomon și Dragoș Buhagiar. Sigur că aceste costume erau menținute în spațiul teatral, nefiind aduse la rampă, pur și simplu, de manechine fără zîmbet profesionist. Preluînd ideea
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
irelevanta, poate și cu ajutorul cenzurii. Nu sunt numai "necesarele" concesii, dar și o adevarată frenezie în a sublinia orice tangenta cu idealurile comuniste. Selecția e evident partizană, chiar și pentru un necunoscător în literaturile respective. Birgitta Trotzig este membră a Academiei Suedeze din 1993, a debutat în 1951 cu proza, Din viața iubiților, si este în prezent "unul dintre cei mai valoroși autori ai literaturii suedeze contemporane". Antologia tradusă de Gabriela Melinescu (I Rubinhjärta) cuprinde poezii din volumele Imagini (1954), Limitele
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
literaturii de totdeauna: să surprindă și să transcrie "imaginile interzise", ale psihicului profund, pentru că "Limbajul artei este limbajul celeilalte lumi, al lumii adânci, lume în care sentimentele sunt altfel, pline de taină, străine, diferite." (B.T., în discursul de intrare în academia Suedeză). Pentru captarea acestor imagini, scriitorul adopta, în spirit mistic, o atitudine pasivă: "E ca si cum as asculta un vis, atunci sunt produsul faptului de a asculta visul." (B.T., într-un interviu acordat Gabrielei Melinescu în 1976). Dintre poeme, mai putin
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
Cea mai mare parte din viața (s-a născut la 27 august 1930 în comuna Frumușica din județul Botoșani) și-a petrecut-o în biblioteci și edituri, ceea ce înseamnă în muzee ale cărții și în fabrici de cărți. La Bibliotecă Academiei a putut fi văzut decenii la rand - și poate fi văzut și în prezent - aproape zilnic în sala de lectură. Pare o statuie de incinta. Iar la Editură Minerva (unde în 1969 a început să lucreze ca șef al redacției
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
la Dumnezeu "să nu fi avut vreo premoniție tîmpita, în sensul ca să fim primiți în NATO mai întîi cu județele din Transilvania..." Asta apropo de ideea să că vom intra în NATO, județ după județ, folosită într-un foileton din ACADEMIA CAȚAVENCU. În foiletonul din Academia Cațavencu, Grosan vede printre fruntașele aderării per județ la NATO, județul Vaslui. Prins, se pare în propriul său scenariu absurd, Grosan își imaginează un alt scenariu neverosimil, prin care Ungaria ar putea da comenzi NATO
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
avut vreo premoniție tîmpita, în sensul ca să fim primiți în NATO mai întîi cu județele din Transilvania..." Asta apropo de ideea să că vom intra în NATO, județ după județ, folosită într-un foileton din ACADEMIA CAȚAVENCU. În foiletonul din Academia Cațavencu, Grosan vede printre fruntașele aderării per județ la NATO, județul Vaslui. Prins, se pare în propriul său scenariu absurd, Grosan își imaginează un alt scenariu neverosimil, prin care Ungaria ar putea da comenzi NATO, în ipoteza că are de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
Sanda Anghelescu Născut în 1924, Camilian Demetrescu este Diplomat al Academiei de Bellerate din București, dar a urmat și cursuri paralele de medicină și de filosofie. Membru fondator al UAP, participă, între 1950-1969, la diverse expoziții de stat în țară și în străinătate. Pentru o mai mare autonomie, între anii 1964-1969
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
fost și eu botezat, dîndu-mi-se numele bunicului, Constantin, si Paul, numele nasului. Camilian m-am botezat singur, după ce l-am pierdut pe tatăl meu, Camil Demetrescu, mort la 36 de ani. Voiam să retrăiască prin minte, și primele lucrări la Academia de Bellearte le-am semnat cu numele lui. Nu este un pseudonim, ci un pios omagiu pe care i-l aduc de-o viață. Am ramas, asadar legat de Bucegi, dar am copilărit - de la vîrsta tinerii de minte - la Miercurea
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
anii mai mari, ce nume cunoscute azi mai erau? - Păi, era Mircea Eliade, mai mare cu doi ani, Haig Acterian, Grigore Moisil, al cărui tata ne era profesor de istorie - marele numismat Constantin Moisil, academician, întemeietorul Cabinetului de numismatica al Academiei. Ne ținea niște cursuri foarte frumoase... - Dacă am ajuns deja la profesori, căruia dintre ei îi datorați cel mai mult? - Deși eram la uman, cel mai important profesor pentru mine, cel care m-a marcat puternic a fost profesorul de
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
acuarelei lui J.T. Lix făcută după relatarea lui Victor Hugo apărută în Choses Vues după ultima vizită pe care o făcuse muribundului în seara zilei de 17 august 1850. Victor Hugo care îl votase singur pe Balzac, pentru intrarea la Academie, si care fusese respins, ceea ce îl făcuse pe autorul Comediei umane să exclame, aflînd vestea: "Domnilor, eu n-am avut cantitatea, eu am avut calitatea!". Hugo îl văzuse pentru ultima dată, astfel: ...Avea față violeta, aproape neagră, înclinată spre dreapta
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
ceasurile elvețiene după exactitatea cu care ți se închide ușa cinematografului în nas: odată începută proiecția, nimic nu-i mai convinge pe spanioli să deranjeze vizionarea. Publicul spaniol a umplut sala de la "Cajă Espana" și la selecțiile de "practicas" ale Academiei de Teatru și Film din București (cum figură în program), devenită acum U.A.T.C., fapt menționat de "Seminci", revista festivalului, în introducerea interviului cu rectorul Florin Mihăilescu, care a știut să pună degetul pe rană pentru a explica situația
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
pe vremea comunismului s-a umplut de atâta rușine va avea curajul (da, pentru că la mijloc e un curaj al sfidării!) s-o ia de la început cu mișmașurile, minciuna și nesimțirea. Nu mi-ar fi trecut prin minte că președintele Academiei e atât de orbit de patimi încât să nu-i pese nici de onoarea numelui său și nici de regulamentele instituției pe care o conduce! N-a trecut chiar atât de multă vreme de când aula academică era spurcată de prezența
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
care îi cerea Anticristului să scape țara de "huliganii" de la Timișoara, merita cu asupra de măsură un fotoliu de academician! Poate chiar cel destinat lui Ceaușescu însuși! însă nici măcar nu asta ar fi problema: la câtă impostură se bulucește în Academie (auzi: Fănuș Neagu, academician! Și încă: Al. Balaci...), ce mai contează un biet popă colaboraționist... Buba e alta: onorul căzut din senin pe preafericita scăfârlie e încă un episod din primejdioasa operație a împingerii Bisericii Ortodoxe Române în prim-planul
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
mai inflexibil dintre adversarii totalitarismului securist, cel mai necruțător dușman al incompetenței drapate în falduri de dosar secret a fost anihilat! Pentru a duce absurdul pe culmile binemeritate, nu mi-ar rămâne decât să susțin candidatura lui Horia Patapievici la Academie. N-o voi face, desigur. Nu pentru că n-ar merita-o. O merită de pe acum, când abia a depășit opt luștri: inteligența, cultura, talentul, tulburătoarele sale cărți sunt mult peste ceea ce ne oferă în acest moment limfatica piață intelectuală a
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
uns ăntre timp directorul Institutului de Istorie și teorie literară, pentru că are timp disponibil, mai ales după ce activitatea la Dicționarul limbii române aproape se ăncheiase. Afirmă Vianu: "Șunt deci liber și doritor să reiau, ăn alt cadru, colaborarea mea la Academie". Menționez că G. Călinescu era deja membru titular an Academia Republicii Populare Române an vreme ce Tudor Vianu va dobăndi aceeași calitate abia peste trei ani. an răstimp ași pune pe hartie oful: "Actualizănd un proiect mai vechi, te ăntreb
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
pentru că are timp disponibil, mai ales după ce activitatea la Dicționarul limbii române aproape se ăncheiase. Afirmă Vianu: "Șunt deci liber și doritor să reiau, ăn alt cadru, colaborarea mea la Academie". Menționez că G. Călinescu era deja membru titular an Academia Republicii Populare Române an vreme ce Tudor Vianu va dobăndi aceeași calitate abia peste trei ani. an răstimp ași pune pe hartie oful: "Actualizănd un proiect mai vechi, te ăntreb, iubite prietene, dacă n-ar fi nevoie de mine la
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
nevoie de mine la Institutul de istorie literară, pentru lucrări pe care le-aș execută an calitate de colaborator extern, ăn regimul muncii an acord (...) Cred că șunt, astăzi, printre puținii universitari care nu colaborează an nici o formă cu Institutele Academiei, cărora aș dori să le pot deveni util. Cum ămi spun că s-ar putea ăntămpla că oferta mea de lucru să fie primită favorabil, aștept un singur semn de la d-ta ca să pornesc ănsufletit la treabă". (Cf. vol. 14
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
se spune astăzi, din activitatea mea s-ar fi putut tăia câteva cariere academice și universitare". Cum se știe, acest final de raspuns explică dramă tăcută a marelui critic: refuzul de a i se acordă o carieră universitară și laurii Academiei. Arghezi răspunde spiritual: "Enormă ăntrebare! ăntr-adevăr, de ce-oi fi scriind, cum se cheamă? De ce m-am apucat de meseria asta, după ce m-am lăsat de altele, o grămadă, si de ce mă țin că scaiul de ea. Atât timp cât voi mai
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
este, probabil, dar nu-i numai atât. E.I. se internează ăntr-o clinică, băutor deprimat. De-acolo, ai telefonează: aNu mă mai joacă an Germaniaă etc. ăntr-adevăr, tristă speță, artiștii, fie ei și mari bieți bufoni. an ziua alegerii lui la Academie (an vederea căreia făcuse vizitele de rigoare), Ionesco exclama patetic: ăE pentru totdeauna...a (787). Mai poate să scape, dacă va comite vreo infamie, că generalul Pétain, al consolează Cioran. Ionesco:ăMai șanț speranțe, deciă. Doi români cu umor. Profund
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
Ada Brumaru Stagiunile merg odată cu anotimpurile; pentru o lume mică de amatori - să păstrăm vechiul ănteles al cuvântului folosit an "Academiile" la care cântau Mozart și Beethoven odinioară - ritmul lor are o pulsație vitală. A ănceput stagiunea? Viața noastră capătă alte repere... dacă nu cumva ele devin obligații odată cu asumarea unui cât de mic rol an marea aventură a petrecerii timpului
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]