1,314 matches
-
Tinerii români absolvenți de medicină care renunță la un salariu prost și la condițiile de lucru mizere din țară, pentru a lucra în Germania pe bani mai mulți și o poziție socială corespunzătoare s-a putea lovi de o concurență acerbă din partea altor tineri imigranți educați, după ce Berlinul a anunțat că va aproba o lege prin care vor fi recunoscute diplomele acordate de instituțiile de învățământ străine. Aceast nou act normativ anunțat de cabinetul premierului Angela Merkel va facilita accesul imigranților
Concurenţă pentru românii educaţi care vor să muncească în Germania: Berlinul va recunoaşte diplomele acordate de instituţiile străine () [Corola-journal/Journalistic/26897_a_28222]
-
vorba aici. Canonul lui Bloom era estetic și istoric, ireductibil la epocile sau curentele însumate. I. Simuț recunoaște un canon-curent neomodernist și altul postmodernist. Știe că în ultimul caz termenul canon ajunge impropriu, dar bătălia canonică la noi a fost acerbă mai ales dinspre frontul doar presupus anticanonic. El constată absurditatea războiului dintre "canoane" și firescul coexistenței pașnice, care este, cum știm, iluzoriu în disputa creației de valori, îndeosebi a celor artistice. Altfel canonul modernist și "canonul" postmodernist ar mai fi
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
cu găleata Poți să te tângui Poți să te mânii Tot mai adâncu-i Ochiul fântânii Pe cât versifici te bate gândul să fii în rândul celor prolifici. Apuci un verb când vezi ce plinu-i, și-ncepi să-l chinui tot mai acerb. Și strângi cuvinte mai cu asprime, în ritmuri, rime, să stea cuminte. Da-ncearcă numa și dă-le drumul... Pleava și fumul! Praful și spuma! n Ademeniri cerești, și nu știi răspunde: mai ești? nu mai ești? până când? până unde
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
și oricum parțială, cu o alură experimentală, de o concepție pe care n-a asimilat-o niciodată. în ochii noștri, Pandrea, una din victimele de marcă ale tiranicului regim ce i-a mutilat și scurtat viața, apare drept un critic acerb al acestuia, un critic cu atît mai demn de crezare cu cît s-a văzut prins în vălmășagul evenimentelor, cu cît, fără a fi fost, așa cum l-a apreciat în pripă cineva, "gînditorul marxist de extremă stîngă", a avut o
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
trebuia să dispară și suferința poporului exploatat." Întrucât Căldură mare sau Lanțul slăbiciunilor nu ilustrează convingător ,suferința poporului exploatat", se valorifică pe larg, ca sursă de citate, broșura 1907 din primăvară până în toamnă. Interpretarea operei lui Caragiale ca o critică ,acerbă" a capitalismului va face carieră. Într-o monografie scrisă de Ion Roman și publicată în 1964, încă va persistă ideea că scriitorul a criticat ,moravurile unei societăți rău alcătuite" și că din cauza aceasta ,a trebuit să suporte grave sancțiuni morale
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
vor lua decizii privind viața scriitorilor, condițiile de trai dar și privind probleme ale cărții și revistelor; în anii aceștia se va înființa editura Uniunii Scriitorilor, Cartea Românească (mă voi mândri cu aceasta deoarece s-a făcut după o luptă acerbă: am fost șeful comisiei biroului pentru înființarea unei edituri a Uniunii și m-am opus punctului de vedere susținut de un secretar al C.C. și de ministrul culturii, ce îi era în subordine, de a forma o editură numai pentru
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
secretar al C.C. și de ministrul culturii, ce îi era în subordine, de a forma o editură numai pentru scriitorii contemporani, după model sovietic. Deși era membru supleant al C.C., m-am opus acestui proiect" etc. etc.). Chiar o "luptă acerbă"?! Au fost și răniți?! Trecerea de la persoana a treia la persoana întîi se petrece în carte de numeroase ori, maniacal, Nicolae Breban neavând măcar tactul de a-și ascunde plăcerea vicioasă de a vorbi despre sine. Eforturile scriitorului de a
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
facil, favorizat de politica lui Nicolae Ceaușescu de alungare de pe scena vieții publice a generației de scriitori anterioare, prea strâns legate de amintirea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. N-a fost vorba de o "luptă", și cu atât mai puțin de una "acerbă", ci de folosirea promptă a unor uși deschise și, bineînțeles, de inevitabila intrare în tot felul de dispute - nesângeroase - cu vechea generație. Era încurajator, fără îndoială, ca la douăzeci-treizeci de ani să ți se publice cărți în serie, să câștigi
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
Poate că romanul ar merita să fie însoțit la o nouă ediție de acest text, ca un util ghid de lectură). Ștefan Mironescu e un idealist și se recunoaște ca atare. Simpatizant al liberalilor, e, în același timp, un critic acerb al politicii lui Brătianu. În 1916 e grav bolnav de plămâni (și se va sfârși la scurtă vreme), dar cu o mare dorință de afirmare intelectuală, din ce în ce mai diminuată. Căsătorit cu mult mai tânăra Sophie, are mare pasiune pentru fiica lor
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
abisalitate" nu poate scuza asta. La cronicile literare propriu-zise au fost, în general vorbind, reacții mai mult bune și foarte bune, decât rele. Ca să încep cu acestea din urmă, în topul meu personal, locul întâi e disputat de doi concurenți acerbi: Cezar Paul-Bădescu (care, după o cronică negativă la o carte făcută de el pe marginea "cazului" Eminescu, a scris despre mine că îmi fac publicitate pe mormântul lui Valeriu Cristea) și Răzvan Voncu (care, în urma observației mele că cronicile lui
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
disproporționate acuze. Adevărul este că în 1914-1915 Gala Galaction era mai modern în expresia lingvistică și mai îndrăzneț în adoptarea neologismului decât E. Lovinescu. Pe acest teren criticul a pierdut bătălia, dar tocmai de aceea pare să fi păstrat mai acerbă antipatia, care se alimenta din zone obscure. Dacă "iluziunea puristă" nu mai persistă în 1928, când apare al șaselea volum din ediția definitivă de Critice, cu tabloul sintetic al revizuirilor, de ce mai este păstrat articolul despre Gala Galaction cu aceeași
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
este vocea din exil a lui Vasile Posteucă, din revista Drum, ce apare de la 1 septembrie 1963 la 6 decembrie 1972 (mult după moartea întemeietorului). O rubrică intitulată Iconar, colaborări ale bucovinenilor din exil ș...ț, tonul vehement și naționalismul acerb, dedicarea unor numere întregi scriitorilor bucovineni - toate acestea legitimează o asemenea situare a revistei din S.U.A."(p.66) Analizând, asemenea unui detectiv, toate "probele" adunate la dosar, Mircea A. Diaconu spulberă poncifele referitoare la motivele apariției unei asemenea mișcări, afirmând
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
mai vechea pasiune și îndelunga cercetare în domeniu. Eseul debutează cu un capitol "biografic", intitulat Telefonul lui Stalin, în care sunt reconstituite momentele dramatice din existența lui Bulgakov. Supus încă de la începutul anilor '20 ai secolului trecut unor critici proletcultiste acerbe (pentru Ouăle fatale sau Diavoliada), după seria de anulări ale pieselor Zilele Turbinilor, Fuga și Insula purpurie, Mihail Bulgakov atinge în 1929 cel mai negru an al vieții sale, anul "catastrofei" personale, intrând din acel moment într-un con de
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
iar traducerea - girată de autor - nu e decât o variantă, la fel de licită, a originalului. Pentru că, de vreme ce publicul i-a citit deja cărțile traduse și de vreme ce Codrescu (ca brand și constructor de brand ) vrea să publice în română (și o face acerb), recuperând astfel hiatul, e limpede că nici o listă nu mai are cum să-l omită. Miracol și catastrofă ne apropie discret de o lume cu care întâi ne seduce: America mobílă și echilibrată din viața (și mintea) unui poet, înainte de
Sine qua non-ul occidental by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10803_a_12128]
-
fidel slujitor etc...” (p.38) După cum am văzut, „Le Constitutionnel” ceruse introducerea cenzurii împotriva adepților „artei pentru artă”. Gautier face același lucru împotriva artei, dar și a presei angajate politic, uneori compromise de demagogie și de spirit clientelar. O luptă acerbă ce va marca secolul al XIXlea și în care Théophile Gautier se implică mereu. Dar dincolo de rivalitățile de moment, trebuie să-i recunoaștem acestui scriitor preocuparea asiduă pentru perfecțiunea formală, pentru sensul profund acordat ideii de artă, ceea ce i-a
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
și de mare va fi acea "libertate" se va vedea foarte curând. Pentru toate partidele politice, inclusiv P.N.}., se impunea curățirea terenului de foștii lideri de opinie, de marile personalități, calificate fără nici o distincție ca "profasciste". Se pornește acum o acerbă "vânătoare de vrăjitoare", cum își intitulează în mod inspirat Ana Selejan primul capitol al cărții. Ea ajunge la concluzii bine întemeiate că "demascările, demolările erau considerate condiții sine qua non ale progresului cultural". Aceasta presupunea - continuă autoarea - "epurări" în presă
Literatura română și comunismul by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10332_a_11657]
-
excelență, ideologică. Acum, se afirmă zgomotos și amenințător, notează Ana Selejan, destructiv în privința literaturii române clasice și mai ales a celei interbelice: Ion Vitner, Nicolae Moraru, Sorin Toma, Ov. S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Mihail Novicov ș.a. Autoarea cărții urmărește polemica acerbă dintre "cele două tabere", de o parte, Dreptatea, de alta, Scânteia, dintre Corneliu Coposu și Zaharia Stancu. Pozițiile opuse cunoscute, independența artistului vs. angajarea lui politică sunt ireconciliabile. Din acest moment apare termenul (sintagma) de criză a culturii românești, care
Literatura română și comunismul by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10332_a_11657]
-
dar pentru asta nu e de ajuns să scrii pe gustul publicului, trebuie să ai și noroc). Așa sunt ei, bărbații, dacă nu e rentabil... Doar eu și încă puțini alții, cu simțul gratuității mai dezvoltat sau, dimpotrivă, cu dorința acerbă de-a scoate bani din piatră seacă, mai încercăm să ne facem de lucru în ograda asta ocupată, dominată din ce în ce mai mult de femei. Tu spui, femeile citesc, tot ele și scriu, bărbații citesc ziarele care se împart gratuit la ieșirea
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
definibil ca studiu de personaj. Complexitatea domnișoarei se reliefează minimalist, mai mult prin tăceri, priviri, gesturi decît prin vorbe. Se confruntă zilnic cu abuzul - și pînă la acest film aproape uitasem cîte forme poate îmbrăca el - căruia îi aplică rezistența (acerbă) prin fotografie. E singură împotriva tuturor și fiecare are cîte o intenție proprie pentru a o utiliza, nimeni n-o ia în serios ca persoană/ individualitate/ creier&inimă. Violența izbucnește o singură dată, frust și extrem de puțin vizibilă (dar golul
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
instanță, temperamentul său artistic este mărturia unei explozii neîntrerupte. Fără legături explicite cu lumea exterioară, cu realitatea episodică și cu formele constituite ale acesteia, pictorița își plasează viziunile într-un spațiu nedeterminat și deplin eliberat de coordonate mecanice. Lupta ei acerbă și toate eforturile privirii sînt deplasate undeva în cîmpul vag și imponderabil al unei lumi eterice. În acest neant cu o infinită capacitate de absorbție se constituie, asemenea deflagrațiilor galactice, suitele de imagini turbionare, proiecțiile unei sensibilități ultragiate, și se
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
un analist "exasperant de just" ca Ion Pop. Un critic "înarmat ca un hoplit", precum Mircea Iorgulescu, și un practicant al "criticii de bine" ca Iulian Boldea. Un comentator cu "predispoziție gentilă", ca Mircea A. Diaconu, dar și un polemist acerb ca Mircea Mihăieș, prilejuindu-i criticului una dintre formulările sale norocoase: "cei scăpați sunt doar cei cărora nu le-a venit încă rândul". Un capitol aparte, și mai suculent, al acestei lumi în mișcare, infra- și metaliterare, îl constituie ardelenii
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
sa Danubio (1986), tradusă și în limba română de Adrian Niculescu în 1996 sub titlul Danubius. Pentru această carte i se acordă premiul Bagutta, iar în 1997 premiul Strega pentru romanul Microcosmi. I s-au mai decernat premiile Chiara, Giuseppe Acerbi, Premiul special pentru eseistică. Amintim câteva titluri din acest ultim domeniu: L'anello di Clarisse, Utopia e disincanto, Alfabeti. Magris a fost senator în Parlamentul Italiei între anii 1994 și 1996. Alla cieca, romanul publicat în 2005, tradus atent și
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
ceea ce ne conferă un caracter eclectic, plin de simultaneități care, în formatele mari culturale, reprezintă succesiuni. Fapt e că decadentismul nu s-a impus, conceptual, nici în ochii dreptei, nici în ochii avatarurilor bolșevismului, ca să nu mai vorbim de critica acerbă dezvoltată de autohtoniști (la noi, spre pildă, iorghiștii) sau de cercurile intelectuale îngrijorate de soarta umanității, cu vârf romanesc de lance în Thomas Mann, iar eseistic în Declinul Occidentului de Oswald Spengler. Poziția autorului se definește prudent, în etape, dar
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
privește, am 45 de volume apărute în 23 de limbi. Dacă ar fi să număr cronicile apărute, cele mai multe au fost în Germania, Norvegia, Spania; dacă ar fi să număr premiile, în Italia, după prima carte tradusă am primit trei premii: Acerbi, Camaiore și Premiul orașului Aquilla. Habar n-am cum mi-au fost primite cărțile în țări ca Albania, China sau Coreea de Sud, dar cred că Franța este singura țară în care n-am avut succes. Cauzele pot fi numeroase, de la faptul
„Sper că voi ajunge să devin din nou numai scriitor“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/5944_a_7269]
-
legat de fete era faptul că cele de care se simțea Richard atras erau aproape invariabil mari pasionate de muzică*, și că Walter, fiind cel mai vechi și cel mai mare fan al lui Richard, se găsea într-o competiție acerbă cu ele. Fete care altminteri ar fi putut să se arate prietenoase cu cel mai bun prieten al iubitului lor, sau cel puțin tolerante, găseau de cuviință să fie reci cu Walter, pentru că fanii adevărați simt întotdeauna nevoia să fie
Jonathan Franzen - Libertate () [Corola-journal/Journalistic/5372_a_6697]