1,023 matches
-
ta de nuiele către o insulă mică, prima bucată de pământ întâlnită în călătoria ta pe ape, în care nu ai beneficiat de prietenul tău abílio, marinarul portughez cu barbă albă, și nici de corabia lui splendidă, cu pânze late, acostezi cu ușurință pe un mal prietenos, ești întâmpinat de câteva veverițe-călugăr, unele chicotesc, altele se roagă solemn, ele ți-o iau în față, fac tumbe, îți arată pe unde să îți îndrepți pașii pe acest nou meleag. nouă deasupra: te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Nu fac decât să mă întorc de pe Muntele Fumuro. Dar, dacă tot sunt aici... În timp ce stătea în fața lui Tadaoki, Hideyoshi bău puțină apă și începu să dea ordine: — Ridicați imediat tabăra și plecați acasă. Apoi, luați toate corăbiile de război acostate la Miyazu, în Tango, și atacați coasta inamică. Lui Hideyoshi îi venise ideea marinei militare în timp ce urca muntele. Planul nu părea să aibă nici o legătură cu ceea ce făcea el în acele momente, dar discrepanțele de acest gen erau, poate, proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clar că Alec Llewellyn nu are cum să meargă cu el, acum când e închis douăzeci și patru de ore pe zi... Drumul de la Pimlico la Portobello mi-a luat peste nouăzeci de minute și era trecut de miezul nopții când am acostat mașina pe o linie dublă, galbenă de lângă ogeacul meu. De ce mi-a luat mai mult de nouăzeci de minute? Din cauza unui ambuteiaj produs la ora 12 noaptea, de parcă am fi fost într-un moment de vârf al traficului. Ceva legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
chiloții mei cu șliț, lăbărțați și cu elasticul slăbit. Să fie vorba de succes? Să fie vorba de bani? Să fie progresul, lumina pe care Martina a revărsat-o asupra mea? În timp ce-mi pierd vremea pe la Blithedale, sunt acostat de mici țâcnite în cantină sau în sala de jocuri. Vin direct la mine, bine închingate în țoale de te apucă năbădăile și-mi propun întâlniri imediate la ele sau la mine. Stau într-un bar și beau o bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce căuta tatăl său pe insula aceea întunecată, și-și dădu seama că gândurile întunecate de la Roma îl însoțiseră pe tot timpul călătoriei. Căpitanul insista că marea se ridica și că navigarea spre Samothracia devenea primejdioasă. — Kabiroi nu vor să acostăm, șopteau marinarii. Germanicus le porunci totuși să încerce. Voia să meargă la sanctuar, să fie inițiat, prin riturile secrete de purificare, în misterele Celor Puternici, să ardă tămâie la picioarele lui Nike, faimoasa statuie sacră a Victoriei înaripate pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lung de trepte cobora în partea laterală a templului până la apele lente ale fluviului; pe treptele de sus se vedeau resturile ultimei revărsări, în colțuri erau grămăjoare de nisip. În jurul edificiului nu se mișca nimic, nici un animal, nici un om. Barca acostă, și începură să urce treptele. În templu puteai intra numai dacă străbăteai un drum larg, printre două șiruri de animale înaripate - sfincși și lei - sculptate în granit. Doi piloni titanici, din pietre ciclopice, netede și perfect îmbinate, încadrau intrarea. Dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-și salveze țara de martiriul pe care l-a îndurat. Insula cu palatul devastat era aproape, la câteva bătăi de vâslă. — După cum vezi, spuse preotul, Antonius nu și-ar fi putut construi încăperile departe de ale ei. — Hai să acostăm și să intrăm în palat, îi rugă Gajus. Nu se poate, răspunse preotul, de mai bine de cinci decenii nu intră nimeni acolo. Augustus a interzis acest lucru, sub pedeapsa cu moartea. Într-o zi, un pescar, care auzise vorbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu o mișcare din ce în ce mai ușoară a vâslelor care abia atingeau apa. În liniștea aceea înghețată terminară manevrele, ancorele alunecară în apă, marinarii aruncară frânghiile și alți marinari le ridicară de jos; tăcută, corabia se opri cu o legănare scurtă și acostă la chei; puntea fu coborâtă în liniște. — Vino, îi spuse Agrippina lui Gajus. Cei doi frați mai mari, cei care, în nesăbuința tinereții lor, nu crezuseră în primejdie, fuseseră trimiși, din precauție, în altă zi și cu o altă corabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bine legată. - Un scriitor devenit asasin? Făcu o strîmbătură dubitativă. - De obicei, e mai curînd invers. Mie mi se pare un tip simpatic. Un motiv În plus ca să-i ceară lui Morineau să scotocească un pic, se gîndi Fersen. Bacul acostă un ceas mai tîrziu, iar Yvonne coborî prima, de cum se puse pasarela. Lucas o urmări din ochi, cu amărăciune. - La dracu’ cu toată prescripția! mîrÎi el printre dinți. Chiar dacă a fost comisă cu patruzeci de ani În urmă, o crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
respirația îmi mirosea a orz. După câteva zile, somnul nu mi-a mai fost așa febril. Am mâncat supa pe care mi-o aducea Re-nefer și i-am strâns degetele în semn de mulțumire. În ziua în care urma să acostăm, soacra mea a venit, mi-a pus degetele pe buze cu un gest ferm și mi-a vorbit pe un ton hotărât, care n-avea nici o legătură cu starea mea de sănătate: - Ne întoarcem pe pământul mamei și al tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uscate, unde fântâna e departe și praful e gros. Benia mi-a strâns mâna și am văzut Egiptul trecând pe dinaintea noastră, verde de smarald, în timp ce soarele scânteia în apă în nenumărate puncte de lumină. Dimineața și la apus, când barca acosta pentru noapte, Menashe și Efraim săreau în apă. Servitorii păzeau să nu vină crocodili sau șerpi, iar bărbatul meu n-a putut rezista invitației de a li se alătura. Și-a dat haina jos și a sărit în apă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Însuși rămânea În mod straniu detașat, nemișcat și neamuzat de materialul familiar. Era o senzație atât de nouă, Încât, la Început, nici nu se Încrezu În dovezile succesului. În pauza de la sfârșitul primului act, se repezi În culise și Îl acostă pe Compton. — Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi. Merge bine? — Dacă merge? Merge, veni replica Încurajatoare. Se aude musca În sală. Și, dacă te luai după primirea făcută la final, celelalte trei acte „merseseră“ la fel de bine. Balestier Își făcu apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
roșească, În timp ce străbătea pe jos străzile Întunecate și reci care ocoleau Green Park. Prostituatele nu-l mai supărau: ceva din expresia Împietrită a trăsăturilor, din hotărârea neclintită a pasului trebuie să le fi comunicat inutilitatea oricărei Încercări de a-l acosta. Coti către Piccadilly. O trăsură Încetini, trecând pe lângă el, și vizitiul Îi aruncă o privire plină de speranță. Să o ia? Nu, voia să meargă pe jos. Avea să meargă pe jos tot drumul până acasă, pe Piccadilly, Knightsbridge, Kensington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Să-ți mai aduc un pahar de sherry? — Nu, mulțumesc. Am nevoie de puțin aer. În practică, Îi mai luă o jumătate de oră până să poată pleca. În timp ce Își făcea loc prin salonul plin și prin hol, se văzu acostat de numeroși prieteni, cu care trebui să schimbe câteva cuvinte de salut și condoleanțe. Trebuia să Își ia la revedere de la cele trei surori Du Maurier, Trixy, Sylvia și May, reînnoind cunoștința cu finul său Guy Millar, acum În vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
două lumi. De am fi fost acei copii inocenți și zburdalnici care să zâmbească nevinovați. Care să fi fost împreună și care să fi avut binecuvântarea îngerilor, să fi vorbit cu ei. Însă eu sunt o sălbăticiune neîmblânzită. După ce îl acostez (mă privește surprins) devine curios să mă cunoască. Este o noapte extraordinară, nu? (La Veneția toate nopțile sunt) Da, am observat și eu ceva deosebit. Dansăm, și uitându-se la mine, văzându-mă în noapte, nu-și mai poate desprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
schimba băutura, iar mersul lor nesupravegheat și lejer ce altceva anunța, decât că bravo, domnule Floyd, conversația cu o persoană spirituală este inimitabilă, iar intuiția unui bărbat genial gâdilă într-un chip plăcut. Pinky era și el în picioare și acosta un perete. Evolua pe lângă pereți, zgîindu-se la globenurile și gravurile pe care era înclinat să le numească pe toate picturi, strîmbîndu-se 226 DANIEL BĂNULESCU dintr-un material îngălbenit și metalic, cu discutabile frunze de laur. Un model care, se observa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
covârșitor, care-mi inundă țeasta cu barbarie, trezindu-mă de-a binelea și aducându-mă pe linia de plutire, În așa-zisa normalitate. Îmi este cu neputință să nu remarc firescul cu care domnul acela, cu părul roșcat, m-a acostat Într una din zilele fierbinți ale lui august. Mă aflam În parc, pe o bancă, moțăind cu o carte În mână la umbra unui arbore pitic, bine ramificat și cu frunza deasă. Chiar dacă era spre după-amiază, zăpușeala devenise de nesuportat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mobilului meu apărea și dispărea precum mareea. Și, desigur, i-am spus lui Momo ce repere să caute, cum să compare criteriile de analiză și câteva zeci de alte lucruri, dar era ca și cum i-ai fi cerut unui skateboarder să acosteze pe o stație spațială. I-am dat instrucțiuni clare lui Guy s-o ajute, dar cât sunt eu plecată, el va fi sigur ocupat cu altceva: să-și ia măsurile la fundul lui ăla osos și machiavelic să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lucru când te dor sânii. O remarcasem la câteva petreceri organizate de firmă - Henley Regatta, o petrecere Îmbibată În apă de ploaie la Cheltenham Gold Cup -, dar o considerasem Încă una dintre acele soții amatoare de golf. Genul care te acostează și-ți vorbesc despre Întreținerea terenului de tenis sau cât de greu e să convingi un băiețel să Încerce apa din piscină. Jill m-a Întrebat despre copil - singura persoană care avea legătură cu serviciul și care a făcut asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
seara În fața emisiunilor de televiziune prin satelit, rezidenții Costei del Sol trăiau Într-o lume În care nu se Întîmpla nimic. Apropiindu-mă de Estrella de Mar, vedeam complexurile rezidențiale Înghesuindu-se umăr lîngă umăr de-a lungul plajei. Viitorul acostase aici, Întinzîndu-se să se odihnească printre pini. Pueblele cu ziduri albe Îmi aminteau de vizita la Arcosanti, avanpostul futurist din deșertul Arizona. Apartamentele cubiste și șirurile de case identice cu pereți comuni erau asemănătoare celor din Arcosanti, cu arhitectura lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din spatele scenei era cufundat în beznă. A pleca de acolo era ca și cum aș fi părăsit centrul lumii pentru a merge la periferia ei. Paul, sprijinit de perete, lângă o găleată în care scutura scrumul țigării cu mișcări rapide, smucite, mă acostă. — Ce zici mătăluță de minunata scenă? zise el, cu sarcasm, deși nu ridică tonul mai mult decât se cuvenea. Ești prietenă cu ea, nu? — Vorbești de Violet? — A fost nebunia dracu’, zise el, de parcă nici n-ar fi auzit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu dăm decât peste uși închise, bandiți pe drumuri și spaima de epidemii! E adevărat că de la sosirea noastră pe pământul Africii, nenorociri și pocinoage se înverșunaseră necontenit asupra noastră. Și asta, încă din clipa când tartana care ne ducea acostase în portul Melilla. Credeam că vom ajunge într-un mic port islamic unde mâini liniștitoare se vor așeza pe umerii noștri ca să șteargă oboseala bătrânilor și lacrimile celor șubrezi. Însă pe chei ne asaltaseră doar întrebări pline de curiozitate gâfâită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de asemenea spre Egiptul de Sus, dacă aveau acolo o reședință. Nenumărate ambarcațiuni s-au încrucișat curând cu noi, ca niște jalnici ciorchini de fugari. Ar fi fost o nesăbuință să merg mai departe înainte de a cunoaște întinderea răului. Am acostat așadar la malul dispre răsărit, într-un loc pustiu, hotărâți să stăm acolo cât va fi nevoie, luându-ne hrana din mărfurile transportate și schimbând locul în fiecare noapte pentru a-i deruta pe eventualii jefuitori. De cinci-șase ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să mai treacă prin cartierul popular Bab Zuwaila, preferând să ajungă la citadelă pe străzi mai puțin viermuitoare. Aceste vești ne fură aduse de un tânăr negustor bogat și instruit care, fugind din capitală împreună cu familia în barca sa particulară, acostă vreme de câteva ceasuri alături de noi înainte de a-și continua drumul. Din capul locului prinse drag de mine, se interesă de țara mea și de călătoriile pe care le făcusem în ultima vreme, iar întrebările lui erau mai pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
portul el-Kussair, la Marea Roșie, având cu noi burdufuri pline cu apă, căci de la Nil până pe coastă nu dai nici măcar de un izvor. Am avut nevoie de o săptămână încheiată spre a ajunge la Yanbuh, port în Arabia Deșertică, unde am acostat o dată cu apariția lunii noi din rabih-thani, când sezonul anual al pelerinajelor se apropia de sfârșit; șase zile mai târziu, eram la Djeddah. În portul acela ocolit de belșug, puține lucruri meritau să fie văzute. Majoritatea locuințelor sunt căsuțe din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]