41,563 matches
-
anamnetice, de regresiune și de regăsire a unității persoanei, tehnici de permeabilizare a graniței care separă-unește conștientul și inconștientul, mintea și trupul, intelectul și afectivitatea, capacitățile cognitive și cele emoționale, memoria și imaginația etc. Exercițiile fizice cu care pregătește masa actorilor, însoțite și de comentarii precis-sugestive, sînt, de fapt, tehnici anamnetice, care fac apel la ființa complexă și trează, autentică și vie, a actorului. Pe scenă, în mijlocul actorilor - el, așezat normal pe un scaun; ei, tolăniți în jurul său pe podea - Andrei
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
și afectivitatea, capacitățile cognitive și cele emoționale, memoria și imaginația etc. Exercițiile fizice cu care pregătește masa actorilor, însoțite și de comentarii precis-sugestive, sînt, de fapt, tehnici anamnetice, care fac apel la ființa complexă și trează, autentică și vie, a actorului. Pe scenă, în mijlocul actorilor - el, așezat normal pe un scaun; ei, tolăniți în jurul său pe podea - Andrei Șerban părea un ,învățător" în ambele sensuri ale cuvîntului, inclusiv în acela esoteric; un dascăl care și-a scos elevii la iarbă verde
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
și cele emoționale, memoria și imaginația etc. Exercițiile fizice cu care pregătește masa actorilor, însoțite și de comentarii precis-sugestive, sînt, de fapt, tehnici anamnetice, care fac apel la ființa complexă și trează, autentică și vie, a actorului. Pe scenă, în mijlocul actorilor - el, așezat normal pe un scaun; ei, tolăniți în jurul său pe podea - Andrei Șerban părea un ,învățător" în ambele sensuri ale cuvîntului, inclusiv în acela esoteric; un dascăl care și-a scos elevii la iarbă verde și profită de receptivitatea
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
relaxată pentru a le mai transmite cîte ceva, în cel mai simplu și direct limbaj cu putință; și, în același timp, un inițiat care, la rîndul lui, își inițiază discipolii. Cînd am văzut, în zilele următoare, ce prompt se străduiesc actorii să răspundă sugestiilor lui, mi-am spus că este un îmblînzitor. Iar cînd l-am văzut făcînd exercițiile lui de mișcare, incantații, ritm și coordonare, cu toată trupa, și transformînd o simplă numărare - ,Unu", ,Unu, doi", , Unu, doi, trei", ,Unu
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
cînd l-am văzut făcînd exercițiile lui de mișcare, incantații, ritm și coordonare, cu toată trupa, și transformînd o simplă numărare - ,Unu", ,Unu, doi", , Unu, doi, trei", ,Unu, doi, trei, patru" etc. - într-o melopee magică, iar mișcarea masei de actori într-un spectacol ritual, mi-a trecut fulgerător prin minte cuvîntul cu care Erika și Klaus Mann și-au botezat tatăl: ,Der Zauberer", ,Vrăjitorul".
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
fapt e formulat în felul următor, neconvențional, firește: ,Shot and cut by..." Ceea ce poate însemna și ,împușcat și ciopârțit de...". O altă noțiune îți sare în ochi, aceea de ,guest director". Până acum era doar ,guest star", termen folosit pentru actorii consacrați care apăreau într-un film. Dar inauguratorul concepției de regizor ,invitat" de onoare în acest film este consacratul Quentin Tarantino, care regizează o secvență. În plus, genericul nu suflă o vorbă despre scenariu, și asta pentru că... ajungem la subiectul
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
ai vedea o succesiune filmică de cadre de benzi desenate, neținându-se întotdeauna seama de regulile de bază ale racordurilor. Ei bine, era de așteptat, nici montajul nu e lipsit de eliptism. Ceea ce e obligatoriu de spus și întru lauda actorilor: grosul peliculei s-a filmat cu ecran verde. Cam atât aveau actorii drept decor, restul fiind efecte digitale, pe care Rodriguez le manipulează expert. Ele explică și mizanscena superstilizată. Într-un cuvânt, merită văzut.
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
întotdeauna seama de regulile de bază ale racordurilor. Ei bine, era de așteptat, nici montajul nu e lipsit de eliptism. Ceea ce e obligatoriu de spus și întru lauda actorilor: grosul peliculei s-a filmat cu ecran verde. Cam atât aveau actorii drept decor, restul fiind efecte digitale, pe care Rodriguez le manipulează expert. Ele explică și mizanscena superstilizată. Într-un cuvânt, merită văzut.
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
popasuri emoționante în scene întregi. M-am scăldat la lumina lunii în detalii și în amintiri. Imagini proaspete care au trezit fragmente, chipuri, replici, costume, tăceri. Toate, la fel de proaspete. Fotografii care își poartă propria istorie, care poartă raportul creatorului - regizor, actor, scenograf - cu părți dintr-un întreg, spectacolul, care redefinesc poziționarea mea, ca spectator, față de o secvență sau alta, față de stările mele, de sentimentele mele, de percepția mea de atunci care se trezește imediat la vederea imaginii. Imediat și nealterată. Deodată
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
îi sporesc misterul. M-am întrebat de cîte ori a văzut Mihaela Marin spectacolul cu Portretul lui Dorian Gray, pus pe scena Teatrului Odeon de Dragoș Galgoțiu. Și de unde. Din cîte locuri, din cîte unghiuri. Cîte seri doar pentru un actor sau altul, pentru un costum, o umbră, o prelungire a unui element de decor, pentru vibrațiile stranii ale oglinzilor, strecurată ici, colo, cu o imaginație debordantă, cu voluptatea intrusului-martor-însoțitor, trăitor cu iluzia unicității a ceea ce vede doar el, atunci, în
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
toată pagina. Imagini și mișcări, desprinderi, zboruri, cupluri, mici grupuri, personaje singure analizate, puse sub lupă, desfăcute în alcătuiri esențiale ale unui personaj sau altul. Întregul pe pagina din dreapta, fragmentele, frînturi de ritmuri și alcătuiri, tensiunea lor, a personajului, a actorului, detaliul stării, al costumului, al accesoriului, al machiajului, pe pagina din stînga. O mișcare în dreapta, descompunerea ei, gravă, dramatică, în stînga. Sean Hudson avea dreptate. Spectatorul nu poate vedea ce descoperă într-o fotografie. Și cred că nici regizorul, nici
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
detaliul stării, al costumului, al accesoriului, al machiajului, pe pagina din stînga. O mișcare în dreapta, descompunerea ei, gravă, dramatică, în stînga. Sean Hudson avea dreptate. Spectatorul nu poate vedea ce descoperă într-o fotografie. Și cred că nici regizorul, nici actorii, nici scenograful. Este un travaliu infinit, de laborator spiritual. Albumul acesta are un vibratto special, teatral, un soi de opulență și de consistență cromatică, de greutate a ideii, dar și de imponderabilitate a ei, are un dramatism acut. Este dens
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
a Aviatorului lui Scorsese, cu toate că în cazul de față acest destin mi se pare nemeritat: nominalizat la o mulțime de César-uri, n-a luat premiul pentru cel mai bun film/regizor, ci trei distincții minore pentru sunet, design vestimentar și actor într-un rol secundar.
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
să se ducă, devine redactor la "Gazeta literară" încă de la primul ei număr, și continuă din octombrie 1968 până la pensionare, la România literară. Singura carte originală tipărită, Dincolo și dincoace de rampă (1982), mărturie a interesului ei pentru slujitorii scenei, actori și regizori, conține pagini de evocare a serilor în care a urmărit repetițiile sau spectacolele în care evoluau culmi ale artei teatrale românești. Faptul că îi cunoșteam, - scrie ea - că participam zi de zi, minut cu minut, la elaborarea spectacolului
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
elementul de surpriză, de încântare pe care-l încercam privindu-i, admirându-le talentul, nebănuitele nuanțe, sensibilitatea și vibrația pe care le transmiteau spectatorilor, acelora care nu pot bănui câtă migală, câtă pricepere, câtă osteneală și câtă disciplină sunt necesare actorului". După șapte interviuri cu regizorul de teatru și de film Liviu Ciulei, urmează o serie de microportrete de actori, în care găsește formule sugestive pentru a le sublinia nota personală: Eliza Petrăchescu, cu vocea ei "cu inflexiuni de violoncel"; Maria
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
pe care le transmiteau spectatorilor, acelora care nu pot bănui câtă migală, câtă pricepere, câtă osteneală și câtă disciplină sunt necesare actorului". După șapte interviuri cu regizorul de teatru și de film Liviu Ciulei, urmează o serie de microportrete de actori, în care găsește formule sugestive pentru a le sublinia nota personală: Eliza Petrăchescu, cu vocea ei "cu inflexiuni de violoncel"; Maria Botta, care "juca în transă, ca hipnotizată", care "cânta, dansa, în unele piese, dar grav, frenetic, tragic, și cântecul
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
Maria Botta, care "juca în transă, ca hipnotizată", care "cânta, dansa, în unele piese, dar grav, frenetic, tragic, și cântecul și dansul erau parcă începutul unui sfârșit"; Emil Botta, care în demersul său actoricesc ținea "discret ascunsă poezia"; Mircea Constantinescu, actor de roluri de mici dimensiuni, din fiecare făcând o "compoziție desăvârșită", Marcel Anghelescu ș.a. împătimită de teatru, s-a dus și la Paris, unde a vizionat, între altele, spectacolul Inedite Ionescu la Café Théâtre "Absidiole". Mai bine de cincisprezece ani
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
logică e țicnită, în speță sofistă până la granița cu absurdul. Or, legătura dintre aceasta și cei care ar trebui s-o încorporeze, adică să îi dea literalmente viață, nu e scoasă la iveală într-un mod organic. Efectul? Adio identificare. Actorii nu reușesc să devină personaje, par să recite un text care le e la fel de străin cum le-ar fi "Somnoroase păsărele". Din această cauză, nici umorul nu merge ca uns, dimpotrivă. Nichols se încăpățânează să transmită un mesaj sec și
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
de lipsa unei inițiative existențiale, ale cărei motive autorul nu le formulează explicit. Un blocaj ambiguu dar puternic îi ține pe protagoniștii monologurilor în afara fluxului vieții sociale. Nu sunt niște ratați, dar voluntar inadaptați și blazați, mai mult martori decât actori sociali, iar revolta, atunci când poate fi detectată, se consumă muțește, undeva într-un for interior. "Criza" este oarecum confuză, poate doar o bizară stare mentală. În Be Cool Honey-Bunny vocea narativă se întreabă chiar asupra rostului "povestirii". Rătăcirile lui Picu
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
clipă, nu-ți recunoștea nici un argument și se plîngea, tocmai el, că e victima abuzurilor și lipsei noastre de recunoștință. Cămașa albă cu guler tare și cravata lui de mătase mi s-au părut atunci de împrumut, ca efectele unui actor. Îi deveneam pe rînd și metodic cu toții datori." Datori nu unui șef oarecare, cu vocație de satrap, ci unui bine organizat sistem. Nu e o poveste care să nu se mai fi spus. Un "călău" (mărunt, totuși...) care face pe
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
diferite în atîtea modele pestrițe, ca și viețile noastre, acoperă scena. La picioarele noastre, în fața ochilor noștri, spectatori-numere, pantofi, pași, drumuri, popasuri, pași. Intră Primo Levi. Marian Râlea. ZOHREINU! AMINTEȘTE-}I! Este ceea ce va încerca să facă acest personaj și actorul său o oră și ceva, urmînd, mai mult sau mai puțin, traseul jalonat de întrebările a trei ziariști, două femei și un bărbat. Este ceea ce încearcă să șoptească acest spectacol al lui Măniuțiu în urechea fiecărui spectator-martor. Este încercarea lui
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
ele. Aici, pantofi. Și valsul. Și Primo Levi. Și copacul cenușiu, suspendat deasupra scenei cu vîrful în jos și rădăcinile în sus, devitalizat, aberant, înfricoșător. Și Liliachiul(Petre Panait). Și Corul care se plimbă fantomatic, în strădania discretă a fiecărui actor. Și muzica asta care nu-mi dă pace. Și performanța lui Râlea, în continuarea celei din Iov, îmbogățită, asumată, nuanțată, plutitoare prin Infern. Și muzicanții, cu tristețea lor, cu instrumentele lor. Și spațiul scenografului Valentin Codoiu. O sală unde așteptăm
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
ceva nou în faptul că cei care au fost discriminați vor discrimina la rândul lor? Măcar filmul nu te bombardează cu siropisme, dar happy-endul e inevitabil. Ca să nu mai adaug că, de data aceasta, preferința lui Loach pentru lucrul cu actori neprofesioniști devine o altă piatră de moară care trage și mai în jos lungmetrajul. Uite, al doilea film despre care voi vorbi, Gegen die Wand, tot hiperpremiat, merita să fie deschiderea festivalului, dar, ce să-i faci, emigranții din acest
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
istoria postprivatizare a rafinăriei PETROMIDIA. Numai că între acest interes legitim și comportamentul abject al procuraturii față de omul Dinu Patriciu, care a fost umilit public într-un mod incalificabil, care a fost transformat subit, dintr-o personalitate politică și un actor economic proeminent, într-un fel de Genică Boerică, într-un personaj interlop de cea mai joasă speță, este o distanță incomansurabilă care poate fi măsurată doar prin sfidarea căreia îi este supusă acum întreaga societate românească. Încercarea stalinistă de a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
pază vor fi acreditate (sau nu) de către SRI este un semnal extrem de negativ în ce privește corectitudinea cercetării eventualelor abuzuri. E de la sine înțeles că dacă SRI-ul a aprobat funcționarea unei grupe de acest gen, el nu mai poate fi un actor obiectiv în caz că s-ar decide investigarea eventualelor fapte penale. Serviciile secrete trebuie să devină organisme independente, nu porți larg deschise în direcția infracționalității. Cum de la înființarea sa, în 1990, SRI-ul n-a făcut eforturi de a ieși din logica
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]