159,822 matches
-
V (1846 p.+1924 p.), numai de Publicistică, domeniu în care D. Vatamaniuc este expert, un specialist inegalabil. Sunt reluate astfel integral, dar în miniatură, volumele IX-XIII din monumentala ediție academică. Pentru a nu se repeta față de volumul III din actuala ediție Eminescu, unde exista o selecție din publicistică, D. Vatamaniuc este nevoit să sară articolele culese anterior și să menționeze aceste omisiuni din volumele IV-V - ceea ce dă un aspect ciudat ediției. Mai mult, pentru ca editarea lui Eminescu să fie
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
ortografice (mai ales în sensul actualizării) și cu adăugiri "scandaloase, introducând în sumar cele două povești licențioase. A făcut și alte completări: poezia Oltenii în Iași, plus cinci scrisori. Cu un aparat critic îmbogățit, cu adaosurile impuse, chiar împotriva pudibonderiei, actuala ediție academică Ion Creangă este una excepțională. Nec plus ultra. Ediția I. L. Caragiale este și ea, ca și ediția Creangă, rodul perfecționării celei mai bune ediții anterioare: ediția critică Zarifopol-Cioculescu. Rezultatul se datorează triumviratului Stancu Ilin, Nicolae Bârna și Constantin
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
transpus pe muzică versurile lui Eminescu n-am aflat nici până acum. Toate încercările mele de a face rost de un disc sau de o casetă cu acea romanță au eșuat. C.B.: Sunt mulți traducători de literatură română la ora actuală în Rusia? Care ar fi procentul de basarabeni și ruși între aceștia? Există vreo societate a traducătorilor din limba română? A.S.: Din câte știu eu - am verificat special și pe Internet - literatura română nu se traduce acum în Rusia. Cauza
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
cuvinte și forme românești, a căror circulație am verificat-o cu ajutorul său. Avînd de la început o sonoritate voit comică, conținînd o combinație fonică onomatopeică, expresivă, numele însuși al motorului de căutare Google evocă limbajul copiilor. Termenul e supus în româna actuală juvenilă unor modificări prin joc de cuvinte: de la autohtonizarea Goguleee, dintr-o parodie recentă, pînă la transcrierea fonetică gugăl (aceasta apare de obicei ca gugal, din cauza absenței semnelor diacritice, ca de obicei refăcute în citatele reproduse mai jos): "am căutat
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
autoritatea sa, manifestul și activitatea din anii de început ai grupării - gloria va mai face un popas de o zi. Prietenii săi iluștri - Lovinescu, Blaga și Vianu - vor pune încă o vorbă bună pentru el, pe lângă oamenii influenți ai momentului (actual!). Ambasadorul e, din off, personajul care pozează alături de modelele studenției sale - Cornel Ungureanu. Discipolii lui Victor Iancu, printre care și I. Negoițescu, G. I. Tohăneanu sau Eugen Todoran, își amintesc, fără aureola roză, a vremii care idealizează totul, de un
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
faptul de a plasa acțiunea într-o mahala de oraș modern, lîngă o gură de canalizare prin care se varsă gunoaiele urbane și sub dominația unor imense panouri publicitare, ci dorința de a face contemporan textul introducînd o zgomotoasă muzică actuală și spectaculoase numere de rapp. Atunci am înțeles: modernitatea nu interesează decît dacă teatrul o produce el însuși și nu o recuperează din domenii vecine. Modernitatea de împrumut nu e decît o expresie a panicii de a nu fi modern
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
Dacă această teamă e legitimă, ea reclamă răspunsuri proprii și nu grefe rapide. Nu semnele exterioare, ci experiența modernității contează. De aceea, mai degrabă decît în Woyzzeck, în Disco pigs, piesă de Enda Walsh, Ostermeier face din teatru o aventură actuală. Aici doi tineri, frate și soră incestuoși, se consumă într-un adevărat delir de alcool și dezmăț cotidian pentru a-și ascunde pudic sentimentele. Afectivitatea se camuflează în contextul unui exces vital fără protecție, nici siguranță. Ca și în Chipul
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
ce-i privește pe politicienii noștri, ar putea profita, ideal vorbind, crede pe drept cuvânt Mircea Martin, nu doar cultura ci și politica. "Chiar să nu se înțeleagă, se întreabă M.M., măcar la nivel înalt că, mai ales în împrejurările actuale, argumentul nostru cel mai puternic rămâne cultura?" Din păcate nu prea sunt semne că, la vreun nivel politic sau la altul, s-ar înțelege lucrul acesta și ceea ce se face oficial pentru cultură este aleatoriu și de cele mai multe ori formal
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
s-o spun - în tragica eventualitate a dispariției sale, însuși Mihai I-ul va fi dat urgent la reșapat, și un Năstase mai cărunt la tâmple nu se va sfii să-i înalțe osanale. Cât de mult le pasă politrucilor actuali de istoria adevărată se vede din incredibila batjocorire a mormântului unui veritabil erou al neamului, Lucian Blaga. După ce a fost călcat în picioare de comuniști, urmașii direcți ai acestora nu-i mai acordă nici măcar pacea odihnei veșnice. La gardul cimitirului
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
apare, desigur, și la vocativ: "panaramă ești tu, losere" (fanclub.ro); "eu le știu mai bine decât tine, losere" (autoshow.ro); "Loserilor! vă punem noi cu botul pe labe. cu tot cu arbitru și poliție !" (fcsteaua.ro). Dintre ciudățeniile lingvistice ale folosirii actuale a cuvîntului loser, merită să fie menționate folosirea aberantă cu articol feminin - "Shakira este o loser pe lângă Britney" (fanclub.ro), sau prezența în aceeași frază a pluralului englezesc și a celui românesc adaptat: "losers am fost, loseri rămânem" fanclub.ro
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
pragul mileniului III, au depășit rareori sfera oportunismului, pentru a surmonta un impas al receptării și a lua în seamă partea cea mai însemnată a operei argheziene. Oricum am întoarce-o însă, nu putem evita formularea adevăratei probleme a momentului actual al posterității argheziene: traversează opera argheziană o criză prelungită a receptării, trece personalitatea proteicului scriitor printr-un con de umbră? Cu toată tristețea răspunsului, trebuie să spun: da. Arghezi, ca și Sadoveanu, se află într-o depresiune evidentă a interesului
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
numai el este azi produsul acelor adevărate pepiniere de cadre (nu doar jurnalistice) cum erau socotite, în epocă, redacțiile "Scânteii", "Scânteii tineretului" (cu anexa SLAST), "Flacării", "Vieții studențești"? Nu de acolo au descins în presa postdecembristă atâția dintre faimoșii noștri actuali formatori de opinie, cenzori neînduplecați ai moravurilor politice și de orice fel, anticomuniști intratabili și vehemenți, căutători fără odihnă de pete în biografiile altora și niciodată în ale lor? Singur C. Stănescu își pune însă problema provenienței din acea zonă
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
poate cumva să simtă, în noua eră, cu adevărat "gustul libertății". Neconcesiv cu sine, autorul Accentelor se va simți îndemnat " și îndreptățit moralmente " să fie la fel și cu alții. Și este neconcesiv mai ales cu acele personaje ale lumii actuale care s-au "revizuit" prea repede și prea fără limite după decembrie 1989, atât de repede și atât de fără limite încât nu se poate să nu fi fost la mijloc, i se pare criticului, și "o însemnată doză de
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
primul la ultimul rând". Sadoveanu ar fi sabotat deci regimul comunist oferindu-i un subprodus literar. Teoria mi se pare fragilă. Văd altfel lucrurile decât C. Stănescu și atunci când el pune semnul egalității, la un moment dat, între revizuirile critice actuale și "reconsiderările" din deceniul șase. Acelea erau inițiate de sus și materializau o directivă ideologică, pe când revizuirile de acum, dincolo de furia distructivă a unora, dincolo de exagerările "acuzatorilor maniacali", decurg din logica internă a dezvoltării literare și dintr-o obligație normală
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
sensul. Mioara Avram cunoștea la fel de bine limba veche (teza ei de doctorat, Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjuncționale în limba română, a rămas un studiu de referință, mereu citat), variantele regionale și mai ales registrele stilistice, normele și abaterile limbii actuale. Articolele sale (doar o mică parte cuprinse în volumul Probleme ale exprimării corecte, 1987) surprind mereu ceva interesant în dinamica limbii române, fixează și etichetează cu precizie o situație, o tendință, o caracteristică. Avea cu adevărat mulțumirea de a construi
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
secole, au rămas paragrafe în cărțile de citire pentru uzul puținilor școlari ce mai arată interes istoriei patriei, doctrinei în general. în linii mari se știe că de la anticii elini colonizați pe țărmul Euxin ne-a revenit cuvântul chiverniseală, cu actuala prezență în cibernetică, de la invadatorii goți verbul a cutropi și poate substantivul hoț, de la slavi verbul a iubi " iubește-mă că te tai! " de la inițial oneștii otomani ciubucul, bacșișul, șpaga. Cea mică, deoarece aceea mare, enormă se numește inginerie financiară
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
târî umili la picioare în urma expulzării brutale din palatul de fildeș năstăsiot. În aceste condiții, premierul se poate aștepta la reacții nu tocmai gingașe din partea adevăratului boss. Drept urmare, e probabil că Năstase îi va rechema în funcții de comandă pe actualii sacrificați. Precedentul Vanghelie arată că nu demnitatea și fermitatea sunt calitățile de căpetenie ale politrucilor însetați de putere. Viitorul congres al partidului va fi prilejul perfect pentru rejucarea scenei din Piața Endependenți. Evident, asta ar însemna definitiva compromitere a partidului
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
Rodica Zafiu Gramaticile actuale și manualele școlare indică destul de clar regulile de formare a genitiv-dativului unor nume de persoana feminine: cele cu finală -a, se spune, au o flexiune asemănătoare cu cea a numelor comune (Maria " Mariei, că familia - familiei), în vreme ce numele cu terminații
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
numelor comune (Maria " Mariei, că familia - familiei), în vreme ce numele cu terminații atipice (diferite de a) primesc articolul lui antepus, după modelul numelor masculine (e corect să spunem "lui Mimi", exact ca "lui Dan"). Și totuși, observăm că în stilul cult actual se manifestă (sporadic) o anume tendința de evitare a articolului masculin lui în flexiunea femininelor. Într-un titlu recent găsim, de pildă: "Umbră Iris-ei Murdoch..." (Observator cultural, 207, 2004, 11). Prin simpla raportare la recomandările gramaticilor, forma Iris-ei ar părea
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
spune: S-a înrădăcinat abuzul că lui să se pună și înaintea altor cuvinte că: lui tata, lui mama, lui popa etc., ba chiar și înaintea femininelor: lui Zoe etc., forme care trebuie evitate". Iar Iorgu Iordan, în Limba română actuala (1948), admite pe lui antepus pentru nume atipice (Cati, Fofo, Mimi), dar consideră că extinderea să la numele terminate în -a (lui Corina, lui Maria) se datoreaza "străinilor" din interiorul țării, sau măcar influenței lor, fiind oricum mai frecventă printre
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
străinilor și ardelenilor li se adaugă alte categorii umane: formele menționate caracterizează "vorbirea oamenilor semiculți" (...), "în special pe a femeilor, aproape indiferent de cultură". În fine, Mioara Avram, în Gramatică pentru toți (ed. a II-a, 1997) exprimă sentimentul lingvistic actual, afirmînd că "variantele cu articol enclitic par nefirești: Zizi-ei". Cele citate sînt numai cîteva dintre modificările descrierilor și normelor din gramatici; la acestea merită însă adăugate și preferințele scriitorilor. Cu siguranta finalele atipice nu sînt la fel de ușor de adaptat flexiunii
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
Mini... îi păru mai elegantă" (Fecioarele despletite); exemplele similare sînt numeroase: "familia lui Nory" (Rădăcini) etc. Formele în -ei par marcate de o elegantă ușor desueta, specifică limbii scrise, nicidecum condamnabila, dar nici de propus că normă. De fapt, scriitorul actual se simte prins între două opțiuni deopotrivă de antipatice: un lui încă perceput că masculin, situat aproape de limita greșelii și a formelor inculte, " și un "ei care sună artificial și pedant. Că și în alte cazuri, îi mai rămîne o
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
infirmitățile noastre, lui îi datorăm, în schimb, faptul că avem totuși o existență națională, o fizionomie. Aportul acesta nu ni-l aduce însă generația de la "48 " el datează de la întîiele izvoare ale istoriei românești: cronicarii au fost adevărații creatori. România actuală, de origine obscură, traco-romano-slavo-barbară, își datorește existența și apartenența ei actual europeană grație unei erori fecunde devenită, în slujba instinctului de conservare, o idee fixă: e ideea originii noastre latine. Fără iluzia aceasta, am fi rămas poate un trib incoerent
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
o existență națională, o fizionomie. Aportul acesta nu ni-l aduce însă generația de la "48 " el datează de la întîiele izvoare ale istoriei românești: cronicarii au fost adevărații creatori. România actuală, de origine obscură, traco-romano-slavo-barbară, își datorește existența și apartenența ei actual europeană grație unei erori fecunde devenită, în slujba instinctului de conservare, o idee fixă: e ideea originii noastre latine. Fără iluzia aceasta, am fi rămas poate un trib incoerent și balcanic. Istoria românilor, politică și culturală, nu-i decît istoria
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
1948 și omorul din 1954 vine să facă mea culpa și să-l proclame erou și martir al proletariatului? Stalin a murit în primăvara anului 1953. Pătrășcanu a fost asasinat cu un an mai tîrziu, în primăvara anului 1954, de către actuala echipă de guvernare. Ei n-au fost staliniști? Ipocrizia este demnă de Tartuffe". Viclenia: "Horia Lovinescu a scris o nuvelă unde pictează menajul prim al lui Petru Dumitriu cu scriitoarea Henriette Yvonne Stahl, o vampă-hoașcă cu 20 ani mai în
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]