220,173 matches
-
așa cum au pentru scriitori mesele de lucru (Eulenberg le-a pus cândva, în Siluete literare, să facă destăinuiri fascinante) sau șevaletele pentru pictori, acestea convocate la dialog, în felul său, și de Val Gheorghiu în Viețile după Vasari. Periplul de acum prin Iașii de ieri și de azi, adaugă o nouă secvență, una susceptibilă să dezvăluie sensuri și să aprofundeze cunoașterea unui spațiu cultural. Pictorul pare a-i atribui o însemnătate specială, din moment ce expoziția din Cupola ieșeană a avut o "replică
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
nouri s-a fost deschis o poartă, prin care trece albă, regina nopții moartă"... N-a deschis volumul, îl știa aproape întreg pe dinafară și versurile i-au venit în minte - acele dintre atâtea - ca o obsesie bruscă, căci repetă acum: "părea că... poartă... albă... moartă..." Totodată prin ea dibuiesc apoi se întunecă, dispar, revin sunete. Străina caută să prindă echivalența muzicală a vorbelor, n-o crede posibilă, nu admite cumulul poeziei cu muzica: muzică pe cuvinte... Cuvinte pentru muzică! exclamă
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
protocronism pentru înalta sa prestație ideologică, își pune cumva cenușă-n cap? Nici vorbă! D-sa trece la contraatac în numele unei postideologii rapid recondiționate din materialele uzuale ale național-comunismului ceaușist al cărui herald a fost. Partitura pe care o execută acum e naționalistă pe de-a-ntregul. Comunismul se citește doar în subtext. "Metodologia" critică e, în bună datină totalitară, falsul. Falsul în diverse chei. Iată falsul prin simulare, nîndoios tartuffian în deplîngerea represiunii comuniste, la un mod pe care propagandistul M.
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
Marina Constantinescu Nu am ascultat niciodată integral opera Pescuitorii de perle de Georges Bizet. Nici nu știu dacă a fost montată la noi pînă acum. Cunosc cîteva arii de pe vremea cînd nu-mi deslipeam urechea de pe Radio România Cultural. Într-un fel m-am mirat aflînd că regizorul Mihai Măniuțiu, invitat la Opera Națională din București, a ales să pună în scenă această partitură, nici
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
cu un aport esențial de teatralitate și de impact vizual de Mihai Măniuțiu. Nu am mai fost de ceva vreme la operă din pricina prăfuielii, a unui soi de imobilism estetic prezent în diferite spectacole. Ceea ce am văzut și am regăsit acum, într-o seară de duminică, m-a bucurat însă cu adevărat. Deși am ajuns cu minute bune înainte de începerea reprezentației, esplanada era plină. Oameni eleganți, parfumați și surîzători intrau în foaier. Alții stăteau încă la coadă pentru a mai prinde
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
ridicarea cortinei are un impact considerabil. Acolo, noi, spectatorii așezați pe scenă, pe gradene, tot ca într-un fel de amfiteatru, vedeam o sală plină cu mirese, pe locurile pe care le ocupă de obicei aceia care vin la teatru. Acum, în amfiteatru stau parcă multe statuete, colorate puternic, viu. Un merit indiscutabil al scenografelor Iuliana Vîlsan și Adriana Urmuzescu. Ideea dublului, una din temele obsedante ale lui Mihai Măniuțiu (Richard al III-lea, Omor în catedrală și Caligula alcătuiesc o
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
la față ca aceea pe care am făcut-o nu e un lucru tocmai simplu. Nici tehnic, nici, aș zice, psihologic. De ce era ea necesară și ce scopuri urmăream, am arătat într-un editorial anterior. Aș vrea să mă refer acum la dificultățile unei atare schimbări. Cele de natură tehnică țin de rutina care se instalează vrînd-nevrînd, în punerea în pagină, cum se spune, a revistei. Computerul ușurează mult munca tehnoredactorilor, dar este el însuși o sculă pretențioasă, care nu se
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
fugarul Corlaciu, pe când răufăcătoarea în țară - între care furtul unor fețe de masă de la restaurantul Casei Scriitorilor. În esență, zicea Eugen Barbu: "Le știam pe toate acestea, și câte și mai câte altele, dar închideam ochii, fiindcă erai cu noi. Acum, că ne-ai părăsit, ele se adună grămadă, mizerabile, și te trag la fund!" Și, desigur, a fi cu noi șterge orice pată, mai eficient decât cel mai nou detergent. Dl. Sever Meșca, de pildă, fusese un bun, ce zic
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
aceeași demnitate de vice-președinte de partid, în compania marei femei politice Mitzura și cu o treaptă mai sus de eminenții politologi Dolănescu și Irina Loghin, apți a-i îndoctrina pe români. Așa a crezut în incalculabila-i generozitate, dl. Vadim. Acum, că s-a descotorosit de aceste salamandre, de cum au dezertat, dumnealui se simte nou născut, convins că o aurorală epocă i se deschide înainte, mai cu seamă după ce dna Sanda Țăranu i s-a alăturat cu arme și umbrelă. Când
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
partidul condus de dl. Năstase îi feșteleau vitrina (NATO, U.E. , și nu numai...) anumite prezențe imuabile, de altfel, cu pozitive state de serviciu în regimul trecut? Specialiști de strictă performanță, de neînlocuit pe când le dădea freza în sprâncene, ei sunt acum, albiți în bune, cu siguranță și mai necesari în domeniul gingaș al perspectivei. Și nu doar în aceasta. Nu presupusesem noi, cu trista noastră inexperiență într-ale politicii, că, încet dar sigur, aceste personaje date în vileag, precum public devine
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
care nu se termină nicăieri, o polcă pe furate, după titlul admirabilului roman al pe nedrept uitatului Mihai Celarianu. Jenați de puținătatea opoziției parlamentare, șefii Puterii se lamentau de a nu avea mai mulți adversari în Camere - și uite că acum, în buza lunii martie, un singur vot mai lipsește P.S.D.-ului spre a deține o majoritate. Un singur vot. Campion al voturilor norocoase, al năucitoarelor surprize, al fulgerătoarelor decizii, Dl. Corneliu Vadim Tudor ar putea fi acela, dând naibii un
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
momentul istoric exclud ipoteza. Am mai spus că textul este impregnat de spiritul isihast, care însemna o recâștigare a sufletului originar al bisericii ortodoxe. Neagoe trăiește cu ardoare toate frământările unui suflet profund credincios, apăsat de păcatul nevredniciei sale: Că acum eu intraiu în pomenirea morții, că cu totul mă îmbrăcai în grijă, în tristăciuni și în frică, cugetînd cum voi să mă întîmpin cu judecata ta cea înfricoșată și sufletul mieu cel ticălos cum va trece prin vămile cele nefățarnice
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
dăruit cu har scriitoricesc, să fie tatăl și fiul îndurerat, să fie creștinul care-și caută mântuirea sufletului? Sau toate acestea la un loc? Voievodul din Învățături... este de fapt omul total, omul perfect, omul arhetipal, "modelul" ascuns pe care acum, când trecem într-o altă vârstă a culturii noastre, trebuie să ne străduim să nu-l mai ucidem încă o dată.
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Pavel Șușară După ce, inițial, a absolvit Facultatea de Filosofie, Mirela Dimcea a devenit eleva lui Vasile Grigore, iar de mai bine de trei ani este o prezență constantă și discretă a sălilor de expoziții. Acum se găsește la cea de-a doua sa personală, deschisă cu puțină vreme în urmă în minuscula galerie de la Hanul cu Tei. Prima observație care se poate face, pornind de la lucrări, este aceea că Mirela Dimcea, deși se află abia
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
propriu-zise ale pictoriței, în ceea ce privește tipul ei de sensibilitate și gîndirea plastică aplicată, lucrurile sînt destul de evidente. Preocupată în particular de problemele stricte ale limbajului, de capacitatea culorii de a purta și de a transmite informații, Mirela Dimcea a traversat, pînă acum, două etape importante: prima dintre ele, prezentă prevalent în cadrul expoziției sale anterioare, cea de la Muzeul Literaturii din 1999, privește relația directă dintre limbaj și un anumit pretext formal, în speță chipul uman redus la o schemă aproape abstractă, iar cea
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
a se ridica, de la amorf și de la nonexistență, la structură și la semnificație. Preocupată vizibil de acest potențial ascuns al culorii și al limbajului, pictorița care a rezistat cu atîta fermitate în fața efectelor din pictura lui Vasile Grigore se lasă acum sedusă, dar nu prin vreo influență directă, ci printr-o cercetare pe cont propriu, de arhitecturile cromatice din categoria celor acreditate de Teodor Moraru și de spiritul analitic, de lectura sub microscop, pe care Florin Ciubotaru le-a impus în
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
La urma urmei, regîndirea fenomenului din chiar spațiul său de referință și reconstrucția acestuia cu propriile lui instrumente constituie adevăratul pariu al oricărei creații artistice. Și Mirela Dimcea tocmai acest lucru încearcă să-l facă. Iar dacă ea nu revoluționează acum din temelii pictura românească, dacă nu-și transformă acțiunea artistică într-un adevărat carnagiu, în mod cert, asemenea multor tineri din generația ei, o revoluție de catifea tot face, adică îi analizează lucid posibilitățile și îi reconfirmă vitalitatea.
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
toți au reflexul de a se feri - de a nu deschide attachment-urile e-mail decît după ce au fost filtrate" (unitbv.ro); "deschiderea attachment-ului duce la propagarea virusului" (umfcv.ro). în mod previzibil, se întîlnește des și sintagma fișier atașat: "Să vedem acum ce faceți dacă primiți un mesaj cu un fișier atașat" (timp.ebony.ro); "Articolele pot fi trimise și prin e-mail, sub formă de fișier atașat" (cantacuzino.ro). în schimb, ataș e foarte rar: Nu deschideți un ataș dacă nu-l
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
pentru un tratament. Îl cunoștea doar după nume, numai după câteva poezii publicate. Tânăra Veronica, cu toate că era căsătorită, avea două fetițe, Își respectă soțul, simțea că Îi lipsește o atmosferă veselă și o iubire ideală Învăluită În mister. Ea trăiește acum primii fiori ai dragostei și se comportă ca orice fată la vârsta ei. „Galopul biografiilor - cum zice Tia Șerbănescu - nu modifică vârstele organismului oricât le-ar brusca”. Legile firii nu țin cont de conveniențele sociale. Veronica se afla la prima
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
N. Iorga a comparat-o cu „o eroină antică”, iar Duiliu Zamfirescu o considera „poeta unui cult”. Volumul ce cuprinde corespondența dintre M. Eminescu și Veronica Micle și poartă titlul „Dulcea mea doamnă/ Eminul meu iubit”, cuprinde numeroase scrisori până acum necunoscute. Volumul acesta prezintă o spectaculoasă redimensionare a figurii Veronicăi Micle. Ni se dezvăluie o femeie superioară, inteligentă, cultivată, care l-a iubit și Înțeles pe Eminescu. Referindu-se la puternică personalitate a Veronicăi Micle, George Munteanu spune: „Veronica dispune
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
acel gata care să le transforme soarta să-i apropie sau să-i îndepărteze să le iasă în față și amintindu-le chicotul să se dea la o parte. Semne, indicii au fost. Si ce dacă nu erau clare. Poate acum trei ani sau marțea trecută o frunză le-a zburat de pe un umăr pe altul? A fost și ceva pierdut care se înălța. Cine știe dacă nu mingea prin tufișurile copilăriei? Au fost clanțele de pe la uși și butoanele soneriilor pe
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
am văzut. Am avut ceva colorat pe mine cu siguranță câțiva oameni m-au zărit. Poate în ziua respectivă am găsit un lucru pierdut mai devreme. Poate am pierdut ce-am găsit mai târziu. Sentimente și impresii m-au cuprins. Acum totul e precum punctele puse în paranteze. Pe undeva m-am strecurat undeva m-am ascuns - Chiar nu-i grea arta de-a dispărea din ochi. îmi tot bat capul poate ceva prin crengile lui adormite de-atâția ani se
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
lor expoziție comună. Cu vreo doi ani în urmă ei au mai expus împreună la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, iar acestă experiență a pus în valoare cîteva lucruri care scoteau proiectul din categoria previzibilă a unui eveniment de familie. Acum, ca și atunci, dar acum într-o mai mare măsură pentru că și expoziția a fost mult mai amplă, iar partitura fiecăruia mult mai bine precizată, s-a putut observa că ideea comuniunii artistice exprimă o atitudine culturală, este o încercare
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
doi ani în urmă ei au mai expus împreună la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, iar acestă experiență a pus în valoare cîteva lucruri care scoteau proiectul din categoria previzibilă a unui eveniment de familie. Acum, ca și atunci, dar acum într-o mai mare măsură pentru că și expoziția a fost mult mai amplă, iar partitura fiecăruia mult mai bine precizată, s-a putut observa că ideea comuniunii artistice exprimă o atitudine culturală, este o încercare de exprimare a părții prin
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării, pe sonoritatea materiei, pe muzica ritmurilor și pe majestuozitatea arhitecturii. Dacă, în mod absolut, Maitec poate fi socotit
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]