1,110 matches
-
poate constitui pivot sintactic pentru coordonare. 42 În limba dyirbal nu există marcă de coordonare ("și"). 43 Reamintim că aceste limbi au morfologie de tip absolutiv−ergativ, cu excepția pronumelor de persoanele 1 și 2, care au morfologie de tip nominativ−acuzativ. 44 M. A. K. Halliday, "Notes on Transitivity and Theme in English", partea I, Journal of Linguistics, 3, p. 37−81. 45 J. M. Anderson, "Ergative and Nominative in English", Journal of Linguistics, 4, p. 1−32. 46 S. J.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cazurile locale și cazurile nonlocale nu e riguroasă. 60 Vezi Stan (2005: 146). 61 Lingvist rus din secolul al XIX-lea. 62 Conform acestei distincții (Anderson 1971: 3), nominativul latinesc, specializat pentru marcarea subiectului, este un caz pur sintactic, pe când acuzativul apare în ambele ipostaze: sintactic (Romam videre 'a vedea Roma') și local (Romam ire 'a merge la Roma'). 63 T. Givón, "Typology and Functional Domain", Studies in Language, 5, p. 163−183, apud Palmer (2007 [1994]: 174). 64 M. Shibatani
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Ergative in Language Change: The Australian Case", în: S. Wurm și D. Layscock (eds.), Pacific Linguistic Studies in Honour of Arthur Capell, Pacific Linguistic Series, p. 757−781.), PP, KP (Bittner 1994), NP în genitiv (Bok-Bennema 1991), echivalent abstract al acuzativului (Murasugi 1991). 20 H. Ura, "Case", în: M. Baltin și C. Collins (eds.), The Handbook of Contemporary Syntactic Theory, Oxford, Blackwell, p. 334−373. 21 M. Bittner, Case, Scope, and Binding, Dordrecht, Kluwer. 22 R. Jakobson, "Beitrag zur allegemeinen Kasuslehre
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
GLSA, Amherst, Mass, p. 195−209, apud Alexiadou (2001: 167). 36 A. Majan, "The Ergativity Parameter: Have-Be Alternations", Proceedings of NELS, 8, p. 12−21, apud Alexiadou (2001: 167). 37 Morfologia de caz absolutiv maschează nominativul (legitimat de T) și acuzativul structural (legitimat de v), vezi supra, 3.2.3. 38 S. Bejar, D. Massam, "Multiple Case Cheking", Syntax, 2, p. 65−79. 39 J. D. Bobaljik, "Nominally Absolutive is Not Absolutely Nominative", în: E. Duncan, D. Farkas, P. Spaelti (eds
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
95. 50 A. Blinkenberg, Le problème de la transitivité en français moderne. Essai syntactico-sémantique, Copenhaga, Ejnar Munksgaard. 51 Tranzitivitatea reprezintă, din punct de vedere sintactic, o posibilitate combinatorie virtuală a verbelor de a realiza o relație directă cu un nume în acuzativ; nu este obligatorie prezența acuzativului în context, ci capacitatea construcției verbale de a se construi cu un acuzativ. Tranzitivitatea este o caracteristică pe care numai contextul o evidențiază; în construcțiile pasive sau reflexiv-pasive ocurența auxiliarului este imposibilă; invers, prezența auxiliarului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
problème de la transitivité en français moderne. Essai syntactico-sémantique, Copenhaga, Ejnar Munksgaard. 51 Tranzitivitatea reprezintă, din punct de vedere sintactic, o posibilitate combinatorie virtuală a verbelor de a realiza o relație directă cu un nume în acuzativ; nu este obligatorie prezența acuzativului în context, ci capacitatea construcției verbale de a se construi cu un acuzativ. Tranzitivitatea este o caracteristică pe care numai contextul o evidențiază; în construcțiile pasive sau reflexiv-pasive ocurența auxiliarului este imposibilă; invers, prezența auxiliarului exclude ocurența în același context
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
reprezintă, din punct de vedere sintactic, o posibilitate combinatorie virtuală a verbelor de a realiza o relație directă cu un nume în acuzativ; nu este obligatorie prezența acuzativului în context, ci capacitatea construcției verbale de a se construi cu un acuzativ. Tranzitivitatea este o caracteristică pe care numai contextul o evidențiază; în construcțiile pasive sau reflexiv-pasive ocurența auxiliarului este imposibilă; invers, prezența auxiliarului exclude ocurența în același context a indicelui pasiv sau reflexiv-pasiv. 52 O construcție tranzitivă este o construcție care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
obiectului. 53 Tranzitivitatea este o proprietate care emană din "complexul predicativ". Obiectul este mai puțin o marcă a saturării și mai mult un semn al expansiunii predicatului; adesea, același verb admite mai multe obiecte a căror natură este profund diferită (acuzativul dublu). Tranzitivitatea nu este o caracteristică imediată a lexemului verbal, ci rezultatul diverselor operații care modifică predicatul pentru a-l face conform cu o situație precisă. Tranzitivele nu au în mod necesar marca de acuzativ. 54 A. Cooreman, B. Fox, T.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a căror natură este profund diferită (acuzativul dublu). Tranzitivitatea nu este o caracteristică imediată a lexemului verbal, ci rezultatul diverselor operații care modifică predicatul pentru a-l face conform cu o situație precisă. Tranzitivele nu au în mod necesar marca de acuzativ. 54 A. Cooreman, B. Fox, T. Givón, "The discourse definition of ergativity", Studies in Language, 8, p. 1−34. 55 T. Tsunoda, "Split Case-Marking in Verb-Types and Tense/Aspect/Mood", Linguistics, 19, p. 389−438, apud Desclés (1998: 164). 56
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
in Linguistic Theory, New York, Holt, Rinehart, and Winston, 1−88. 50 Stan (2005: 171) arată că termenii Agent și Pacient sunt vechi: gramaticii modiști au utilizat lat. agens cu referire la subiect (nominativ), iar lat. patiens, cu referire la obiect (acuzativ); distincția derivă din vechea opoziție stabilită de greci între "activitate" și "pasivitate". 51 J. S. Gruber, Studies in Lexical Relations, teză de doctorat, MIT, Cambridge, MA. 52 La Fillmore Obiectivul apare și sub numele de Ergativ (Pană Dindelegan 1972a: 56
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
duce la păscut”, are un nume în anexiune și, respectiv, un pronume sufix. În cel de-al treilea exemplu, acelasi participiu are valoare verbală, fiind urmat de acelasi pronume personal de persoana I precedat de această data de particulă de acuzativ. De regulă apare verbul, la un mod personal (17 ocurente) sau la imperativ („Păstorește poporul tău” - Mih 7,14; Ps 28,9). Isaia 40,11 dezvolta o amplă comparație a lui Dumnezeu cu un pastor: „Precum pastorul își paste turmă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
căsătorit, indicând-o pe Iunia cu un nume feminin (lat. Iunia). Este posibil ca să fie vorba de doi bărbați (Iunias din lat. Iunianus). Întrebarea este aceasta: cine este de fapt Iunia, femeie sau bărbat? Textul grec propus de Nestle-Aland conține acuzativul Iounia/n (Iouniàn), un nume propriu prescurtat, recunoscut de la accentul tipic pe ultima silabă. El derivă probabil din Iunianus, nume destul de răspândit la Roma în acea perioadă. Forma Iounian nu revine în niciun alt text în afară de Rom 16. Iounian, accentuat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
relație binară se cere cuvântului al doilea să fie la genitiv, iar primul cuvânt e substantiv, și nu verb). E bine să se rețină că în îmbinările spală rufele și spălatul rufelor conținutul relațional e același. Forma relațională „recțiune cazuală Acuzativ a verbului" îmbracă și alte conținuturi, ca în doarme ziua, unde substantivul arată când se petrece acțiunea. Când spunem așteaptă seara, conținutul relației nu e clar, de aceea spunem că forma ei este echivocă sau ambiguă. În propoziția Întoarce ochii
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ochii deschiși se încadrează în tipul de relație de subordonare, unde ochii este R, iar deschiși este S. Analiza demonstrează că S este cuvântul subordonat: el se supune unei cerințe a lui R, aceea de a fi la plural masculin acuzativ, ca și R. Spre deosebire de îmbinarea întoarce ochii, în ochii deschiși termenul R cere de la S însușiri morfologice pe care le are el însuși (și R este la plural masculin acuzativ), pe când întoarce, care cere acuzativul, nu este el însuși la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a lui R, aceea de a fi la plural masculin acuzativ, ca și R. Spre deosebire de îmbinarea întoarce ochii, în ochii deschiși termenul R cere de la S însușiri morfologice pe care le are el însuși (și R este la plural masculin acuzativ), pe când întoarce, care cere acuzativul, nu este el însuși la acuzativ. Forma relației de subordonare dintre ochii și deschiși se caracterizează prin acord, adică „potrivire”; acordul cerut de ochii este „plural masculin acuzativ”. Relația de subordonare în care nu există
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a fi la plural masculin acuzativ, ca și R. Spre deosebire de îmbinarea întoarce ochii, în ochii deschiși termenul R cere de la S însușiri morfologice pe care le are el însuși (și R este la plural masculin acuzativ), pe când întoarce, care cere acuzativul, nu este el însuși la acuzativ. Forma relației de subordonare dintre ochii și deschiși se caracterizează prin acord, adică „potrivire”; acordul cerut de ochii este „plural masculin acuzativ”. Relația de subordonare în care nu există nici recțiune, nici acord (fiindcă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ca și R. Spre deosebire de îmbinarea întoarce ochii, în ochii deschiși termenul R cere de la S însușiri morfologice pe care le are el însuși (și R este la plural masculin acuzativ), pe când întoarce, care cere acuzativul, nu este el însuși la acuzativ. Forma relației de subordonare dintre ochii și deschiși se caracterizează prin acord, adică „potrivire”; acordul cerut de ochii este „plural masculin acuzativ”. Relația de subordonare în care nu există nici recțiune, nici acord (fiindcă nu sunt condiții pentru existența lor
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
însuși (și R este la plural masculin acuzativ), pe când întoarce, care cere acuzativul, nu este el însuși la acuzativ. Forma relației de subordonare dintre ochii și deschiși se caracterizează prin acord, adică „potrivire”; acordul cerut de ochii este „plural masculin acuzativ”. Relația de subordonare în care nu există nici recțiune, nici acord (fiindcă nu sunt condiții pentru existența lor) se numește „relație de subordonare prin aderență” (adică „alipire”) sau, mai simplu, „subordonare cu aderență”. Când regentul este un substantiv, numeral sau
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Ele nu depind unul de altul, fiindcă nici unul nu-l lămurește pe celălalt, dar se află în raport cu al treilea cuvânt (ochii). Asemănarea sintactică dintre deschiși și mari se asociază cu asemănări morfologice : ambele sunt adjective, ambele sunt la plural masculin acuzativ. Legătura sintactică dintre deschiși și mari se numește relație de coordonare, iar termenii ei sunt cuvântul coordonat 1, adică deschiși și cuvântul coordonat 2, adică mari. „Coordonarea cu acord este o specie de relație de coordonare”. Desigur, nu vom face
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
alte părți de vorbire devenite, prin conversiune, adjective (numeral, interjecție, verb la supin): Un glas s-a-nălțat amar. Venit-au zece din război. L-a făcut scârța - scârța. Pe băiat îl crezusem de însurat. b) substantive sau substitute ale acestora în acuzativ fără prepoziție sau cu o prepoziție sau o locuțiune prepozițională specializate pentru această funcție sintactică, de tipul drept, în chip de, în calitate de sau cu o prepoziție oarecare, de tipul fără, dintre, ca, printre etc. sau în genitiv fără prepoziție sau
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
trebuia.) iii. prin substantiv cu prepoziție, subordonarea realizându-se prin aderență(Un avion cu viteză sporită, ar acoperi distanța numai în jumătate din timpul calculat inițial.) Atributul circumstanțial este izolat prin intonație și pauză, marcată în scris prin virgulă. ,, Unele acuzative cu prepoziție considerate de unii specialiști atribute circumstanțiale sunt după părerea noastră circumstanțiale propriu-zise, pentru că se subordonează nu mai regentului de tip verbal, nu și celui de tip nominal. În această situație se află în grădină din florile le prefer
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Eminescu, o. I 42. Domnu ... se plimbă încet, cu mâinile la spate, singur și trist. Sadoveanu, o. III 50.” Substantivul sau pronumele desemnând obiectul a cărui stare se exprimă prin numele predicativ circumstanțial poate sta în nominativ [= subiect] sau în acuzativ [= complement direct]. Subiect: Și cumătra Ioana o asculta evlavioasă. Mă culcam trist în casa pustie. Complement direct: Legumele le mâncam fierte [crude etc.] L-am lăsat [l am găsit] viu [rănit, mort]. Numele predicativ circumstanțial exprimat printr-un adjectiv stă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
verbal, câtă vreme toate celelalte au un singur termen regent”. În ceea ce privește părțile de vorbire prin care se exprimă elementul predicativ suplimentar, V. Hodiș arată că atunci când această funcție este concretizată într-un substantiv, substantivul respectiv poate sta nu numai în acuzativ (nearticulat sau articulat; precedat sau neprecedat de o prepoziție), ci și în genitiv fără prepoziție sau cu o prepoziție care cere acest caz. Autorul citat avansează și ideea că elementul predicativ suplimentar se poate exprima prin interjecții (exemplu: l-a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
al propoziției”. În manualele de gramatică uzuală a limbii latine, acest fenomen este considerat ca o determinare adverbială exprimată printr-un adjectiv ca atare(nu prin schimbarea categoriei gramaticale). În limba română, atributul predicativ stă fie în nominativ, fie în acuzativ obiect direct - ca și în latină: Când ochii tăi încă mari se uită dulci și galeși mă pierd. De n-ați spune cu dreptate,să vă vedem măritate. Sub raportul lexico-morfologic, atributul predicativ poate fi - ca și adverbul: a) simplu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
izbândă că au luat Cornița. Aici umbre de noroade le vezi ocârmuite de umbra unor pravile călcate, siluite. Toți ciulinii pe cărare fug, cuprinși de panică. A venit ca responsabil de secție. Când gerunziul atributiv care determină un regent în acuzativ obiect direct este urmat de compliniri, el își pierde accentul predicativ, deoarece complinirile îi atenuează valoarea adverbial și-i accentuează pe cea atributivă: Venea din ochi lăcrimând pe câmpi alergând. În analiza școlară, gerunziul nu trebuie analizat decât sau ca
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]