14,708 matches
-
făcătorii de timp. Partea a doua a calendarului e zisă "sciințifică." Vorbește, din tratate și cu note de subsol, despre colinde, dă exemple, pe zone și datini. Mergînd pîn' la romani și pînă la Homer. Un regal etimologic, cu trimiteri adînci în mitologie, cu ceea ce știința noastră de azi numește literature review, urmărirea exhaustivă a temei în scrierile specialiștilor de toate neamurile, cu ipoteze îndrăznețe, ca derivarea colindei (corindă, horindă) din horă, de citit cu aplecare și cu încîntare. În același
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
P. Hasdeu "este unul dintre cei dintâi critici care fac distincția clară între textul poetic (drama) și reprezentarea lui scenică (teatrul)." Față de dramele istorice din vremea sa, B. P. Hasdeu manifestă o atenție sporită, o exigență de istoric, argumentând: Pe lângă adânca cunoștință a artei dramatice în genere și pe lângă un mare fond înnăscut de gust și de imaginațiune, pe lângă ceea ce se cere de la tot autorul dramatic, mai trebuie studiul epocii dramatizate din toate punturile de vedere." Asupra creației lirice a lui
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
Angelo Mitchievici Filmul lui Pavel Lungin are particularitățile marii arte cinematografice, care asemeni spectacolului de teatru adevărat te smulge din adormire, din ceea ce credeai că știi și îți dăruiește o limpezime adîncă. Ostrovul este un film construit în jurul unui personaj memorabil, Părintele Anatoli (Piotr Mamonov), un călugăr sucit face parte din ceea ce rușii numesc yurodivi, nebuni întru Cristos, în general călugări pelerini care nu cerșesc o clipă și care răspund adesea cu
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
pe pustie, să cotcodăcească și să-l cheme precum cloșca puii. Exorcismul fetei amiralului Tihonov, fostul tovarăș de arme sculat din morți este impresionat, una dintre întîlnirile dostoievskiene între sfinți și scelerați, în toate lucește nebunia și ruga cea mai adîncă, sfiala serafimilor și versatilitatea demonului. Rîsul neliniștitor al fetei se preschimbă în teroare și lacrimile spală rana proaspătă cusută pe viu. Regizorul a reușit să creeze impresia de dinamism cu o intrigă aproape convențională, cu o serie restrînsă de evenimente
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
să spună), iar creatorii basmului cult european sînt O. Perault și C. Anderson (?!). Și așa mai departe, pînă la nefericita mochetieră, din ograda romantismului românesc. Iaca izvorul perlelor școlare, universitare... De nu s-ar uita imediat, ar scîrțîi pînă la adînci bătrîneți în cultura generală. Decît să știi, așa pocite, nume de scriitori și de opere, mai bine să nu le știi deloc! Citind referatul, îți spui că furnizorul și cumpărătorul de asemenea marfă se joacă de-a tăntălăul și gogomanul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
corecturi, semnalate de autorii ediției, mai multe ca în oricare din paginile caietelor, în căutarea expresiei celei mai exacte. Tensiunea teribilă a multora din relatările asupra cărora se oprește, uluirea sinceră determinată de aventurile incredibile în care este implicat, amărăciunea adîncă și resemnarea ironică, de extracție caragialiană, voioșia îngrozită cu care consemnează dialoguri și evenimente, sînt justificate în plan teoretic printr-o formulă la care revine adesea, acel "nimic nu e incompatibil în spațiul dunărean", care îngăduie întîlniri și conversații, scene
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
căruia numai cel de-al doilea război mondial i-a pus capăt. Când, tot în anii premergători conflictului, reputatul filosof de origine baltă Hermann von Keyserling a vizitat România - gurul se afla în posesia darului special de a intui firea adâncă, ascunsul caracter și, de aici, destinul unui popor - proaspăt dejugat a admis că destinul poporului nostru este de a duce mai departe faima și flamura Bizanțului, privilegiu părăsit de maica Rosia, devenită U.R.S.S. în privința Bucureștilor a făcut curioasa observație
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
se machia încet înaintea oglinzii, aruncându-mi câte o privire în timp ce vorbea - eu o vedeam în oglinda înaltă, dreptunghiulară, - înăuntru nu mai era nimeni, numai noi, pentru moment... Pe fața ei, straturile de vaselină se îngroșau, apăreau, se săpau rânduri adânci, - tenul devenea tot mai blafard sub metamorfoza aceasta... Până la plecare mai rămăsese aproape un sfert de ceas, socotind după mersul trenului... Am condus-o pe culise până în clipa despărțirii, - n-aveam s-o mai văd niciodată, - mă gândeam, lăsam în
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
G. Călinescu - printre alții - este satirizat cu mare vervă. Se poate vorbi de o adevărată performanță artistică, întrucât G. Călinescu însuși nici nu apare în episodul respectiv. Memorialistul râde întâi de pretinsul bazin cu arteziene al lui Călinescu-Ioanide - "un șanț adânc, cimentat, plin cu apă" -, iar după aceea reconstituie comedia agitației care se produce în casa scriitorului când cineva îi sună la ușă: "lătrăturile furibunde ale unui cățel isteric", pașii târșâiți ai unei doamne, vocea "de gen incert, între bărbat și
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
Cu toate acestea pictura lui Tonitza nu a încetat să fie o problemă pentru critică. Dacă în opera mai tuturor artiștilor există ezitări, incongruențe, rupturi în unitatea, mai mult ideal postulată, a operei, pictura lui a deconcertat printr-o mai adâncă contradicție care ar putea fi formulată drept aceea dintre adevărul vieții și artificiul artei. Arta lui Tonitza pornește din exigențe etico-sociale, dintr-o participare profundă și patetică la spectacolul suferințelor umane. Dominantă la începuturile artei sale, această orientare va stărui
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
din criza suprapunerii unei conștiințe peste fluența narațiunii orale. Autenticitatea și talentul, mentalitar vorbind, sunt apariții târzii, semne de aculturație, purtătoare - în primă instanță - de anxietate. Povestitorul nu mai e povestaș, ci profesionist al relatării. De aici ia proporții criza adâncă a cărții lui Suceavă, pe care, încântat de impresionanta recuzită de măști, cititorul nu o remarcă până aproape de final. Atunci când bunicul - depozitar de fantasme familiale - moare, se instaurează imediat concluziile Mirunei. Ele și numai ele. Cu totul naive, fără legătură
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
epistolară, între studentă și profesor. A cincea pereche, o Fecioară și un bărbat din Gemeni își trăiește iubirea în cursul unei croaziere pe Mediterana. Iar cea de-a șasea, între Minotaur și Balanța, stă sub stăpânirea unei uitări tot mai adânci și a vrăjilor tot mai numeroase. Dar care este cea de-a șaptea poveste la Milorad Pavio? Ea există, dar splendid ascunsă ... în mantia de stele. Adică în maniera lui E.A. Poe din Scrisoarea furată. Unde se poate așeza mai
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
enigmă la vedere dacă nu în titlu? Și cititorul să accepte jocul lui Pavio și să caute mantia de stele a împăratului Henrik (ea există la Baamberg și se poate și vedea, via internet, este o minunăție de-un albastru adânc, nocturn). Va fi fascinat, constatând că Milorad Pavio l-a lăsat pe el, cititorul, să-i găsească și să-i scrie cea de-a șaptea poveste de dragoste a romanului său! Ce încredere și prețuire mai mare poate aștepta un
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
pentru partid. Afirmă Mihaela Cristea: "Din anii '70 începe să-și dea seama că speranțele tinereții sale revoluționare au căpătat alte coordonate și a intrat în disidența literară românească". Replica Magdei Ursache: "Greșit. Nina Cassian și-a exprimat constant convingerea adîncă și fierbinte în doctrină. Pentru că n-a mai fost atît de Ťactivăť ca-n timpurile bune Dej, idealul comunist (și umanist a la fois) fiind Ťîntinatť de Ceaușescu, a ales America. Jurnalele sale, cu găuri negre de memorie și de
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
de simplu, în fond tulburător de uman: " Draga mea, noi ne rugăm, să te rogi și tu, să mergi la doctor, să folosești neapărat medicamente, uite cum folosesc și eu (și în acel moment am văzut cum scoate din buzunarul adînc al reverendei un pumn de pastile de diferite culori) și poate, poate, Dumnezeu va face o minune". Slujind, în literă și duh evanghelic, nevoile omului de rînd, N.Steinhardt nu șovăia a se ridica totodată,dîrz, împotriva convențiilor ce trădează
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
intime. Că viața unui om se poate reduce la frămîntările sale interioare, minim tangente la realitatea exterioară - Russo este în literatura română cel dintîi care o demonstrează, pornind de la propriul exemplu. Tot în pagini franceze, fără să-și renege iubirea adîncă față de provincia natală, Russo încearcă să-și examineze propria țară cu ochi obiectiv; reușește doar pe jumătate, fiindcă el o privește tot doar cu ochii sufletului; imaginea Moldovei propusă de el nu s-a mai modificat în deceniile următoare. Pe
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
piele și prin gură. Încetul cu încetul, vigoarea aceasta de mistuit picat din cer a început să-i neliniștească pe observatori. Nu-ți trebuia prea mult fler ca să simți că emoția pe care o transmitea Dan Puric era mult mai adîncă decît cea pe care o răspîndea prin joc pantomimic. Iar efectul era pe măsură. Actorul devenise misionar. Saltimbancul se metamorfozase în propovăduitor. Mogîldeața crescuse neașteptat de mult, atingînd dimensiunile mărturisitorului, iar contorsionările ritmate ale trupului său bine antrenat se sublimaseră
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
portretele corifeilor artei românești, ce împodobesc pereții, au venit mulți dintre cei care au adus glorie țării, nu numai în muzica ușoară (mă refer la marele actor Marin Moraru), pășind pe un virtual covor roșu, întins de noi, cu respect adânc, în fața valorii și realizărilor dumnealor. Marina Voica a reușit, și de această dată, o performanță extraordinară, reușind să reunească bună parte din legenda muzicii ușoare românești. Sigur, așa cum preciza Margareta Pâslaru cu fină observație, și în cazul Marinei Voica și
?nt?lnirea titanilor by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84024_a_85349]
-
văd, mic domn Goe, cu halba de sirop cu apă minerală în față, absorbind ca un burete ultimul cuvințel al discuțiilor, adeseori pline de echivocuri și aluzii sexuale, între maturi. Ciudat, nu-mi aduc aminte din acele nesfârșite ore de adâncă încântare nici un cuvânt explicit urât, nici o înjurătură. S-or fi abținut maturii datorită prezenței mele? Ori chiar nu se înjura în felul și la intensitatea de astăzi? N-aș putea spune. Băutura și băutorii m-au fascinat dintotdeauna. N-am
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
a rămas. Trecerea pragurilor, depășirea identității curente și a convențiilor au reprezentat pentru mine surse de admirație. M-au atras mereu cei care n-aveau nici o reținere să se "dea în spectacol", să-și asume propriul temperament până în cele mai adânci profunzimi. Exclud din această listă bețiile soldate cu violențe și căderi în vulgaritate. M-au interesat indivizii care, prin beție, reușeau să scoată la suprafață un al doilea eu - sinele mai expresiv, mai exuberant. Nu făceam, evident, nici o legătură între
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
un al doilea eu - sinele mai expresiv, mai exuberant. Nu făceam, evident, nici o legătură între banala, desacralizata libație de bodegă și practicile magice ale lumii străvechi. Dar, inconștient, intuiam că transformarea produsă în individ prin băutură ținea de-un secret adânc. Nu se putea ca metamorfoza să nu fie un fel de alchimie a propriei minți și a propriului trup. Reacția chimică provocată de alcool rămâne și azi pentru mine o formă de a sonda limitele, de a arăta cât de
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
și nu numai în această privință. Îmbrăcat întotdeauna cu cămașă albă și haină neagră - când era cald, haina era înlocuită de o jiletcă, neagră și ea, prinsă la spate în copci metalice -, cu trăsăturile feței severe, brăzdate de câteva dâre adânci, era un om de-o delicatețe infinită. Vorbea rar, iar privirea părea să urmărească peisaje accesibile numai lui, dintr-o lume neștiută. Am avut un șoc... cultural când, pe la cincisprezece ani, am văzut o fotografie de bătrânețe a lui William
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
nu verifice dac-ai făcut ceea ce-ți sugerase. L-am văzut, desigur, bând și în restaurante, în "bufete" și în grădini. Dar nicăieri ca atunci când bea în singurătate nu citeam în gesturile și-n expresia feței sale cât de adâncă putea fi suferința unui om. Atunci, cutele deveneau și mai adânci, aerul de marțială, invincibilă solemnitate se transforma într-o mască îndărătul căreia nu dispărea doar omul, ci întreaga lui ființă. Era o stranie contragere a personalității, un fel de
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
văzut, desigur, bând și în restaurante, în "bufete" și în grădini. Dar nicăieri ca atunci când bea în singurătate nu citeam în gesturile și-n expresia feței sale cât de adâncă putea fi suferința unui om. Atunci, cutele deveneau și mai adânci, aerul de marțială, invincibilă solemnitate se transforma într-o mască îndărătul căreia nu dispărea doar omul, ci întreaga lui ființă. Era o stranie contragere a personalității, un fel de rigidizare a trăsăturilor care, paradoxal, îl făceau mai uman și mai
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
bios și razele emise doar logosul e harta sufletului. doar iluzia acelei puteri e necesar întâmplătoare și căutam tot mai adânc motive în armonia cuvintelor - fantomatici să ne regăsim efectul, răspândind în fond nimicul. Poate, chiar poate... Gândul poate chiar adânci căutarea și coperta i-o schimb până unde nu pot ajunge și ceea ce este vechi devine și sfânt și-n paradisul astral ciungul își părăsește roata, zâmbind a răzbunare din rărunchi ca un trișor genial cu iz de aparență - cu
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]