1,416 matches
-
cadrul ei este narativ. (Segmentele narative sînt marcate cu bold; pentru un studiu detaliat, vezi Adam 1992: 68-70 și 165-167). T84 LUPUL ȘI MIELUL Dreptatea celui tare mai strașnică s-arată, Cum veți vedea îndată. Un Mielușel venise să se-adape În crîng, în limpezimea unei ape, Cînd se trezi de-odată că se răstea la el Un Lup lihnit cu poftă de măcel: "Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie? Obraznicule, stai că-ți dau eu ție!"... "Dojenele Măriei Tale
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cu poftă de măcel: "Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie? Obraznicule, stai că-ți dau eu ție!"... "Dojenele Măriei Tale nedrepte-s și mă dor nespus. Cum aș putea să-ți tulbur apa mai în sus, cînd eu m-adăp cu zece stînjeni mai la vale?..." "Ba o tulburi!" zise el, pornit. Iar acum un an m-ai și bîrfit. "Măria Ta, fii bun și ține seama că nici nu mă născusem! Eu încă sug la mama..." " Atunci a fost
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de IATĂ și PE SCURT. Pn Ω [o] = Evaluarea finală dialogată. 3.3 Eterogenitatea compozițională a unei fabule de La Fontaine (5) LUPUL ȘI MIELUL Dreptatea celui tare mai strașnică s-arată, cum veți vedea îndată. Un Mielușel veni să se adape în crîng, din limpezimea unei ape; cînd, alungat de foame, cu ochii după pradă, un lup cumplit s-a întâmplat să-l vadă și s-a răstit la el, plin de mînie: Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie?... Obraznicule
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
trai ca ăsta. Ce prostie! Nu-i prostie deloc; nu avem altă cale. Ascultați, zise coțofana, am să vă dau un sfat. Așezați-vă toți grămadă și stați așa ghemuiți în iarbă. Când o să treacă turma de oi să se adape la râu, voi să săriți toți dintr-o dată în fața lor și să-mi povestiți și mie apoi ce s-a întâmplat. Abia atunci o să vedeți care dintre noi a avut dreptate. Zis și făcut. Iepurii au ascultat de sfatul coțofanei
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
îngrijorată, Irineu afirmă: „Își atribuie loruși titlul de desăvârșiți, convinși că nimeni nu poate ajunge la înălțimea gnozei lor, nici măcar Pavel sau Petru sau oricare alt apostol. Ei cunosc mai mult decât toți ceilalți oameni; sunt singurii care s‑au adăpat din măreția cunoașterii Puterii inexprimabile. Ei se află în înălțime, deasupra oricărei puteri. Astfel, își îngăduie orice, în mod liber și fără cea mai mică teamă” (I, 13, 6). Faima proastă a creștinilor în fața păgânilor se datorează ereticilor, așa‑zișilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unui frate, pe nume Teofil, preocupat de nouissimae res. Hipolit îi scrie (1, 1‑2): Întrucât ți‑ai exprimat dorința, iubite frate Teofil, să fii lămurit cu precizie asupra subiectelor pe care ni le‑ai propus, am socotit înțelept ca, adăpându‑ne din belșug, ca dintr‑un izvor sfânt, din Scripturile dumnezeiești, să‑ți punem sub ochi rodul cercetărilor, pentru ca să te bucuri nu numai adunând aceste [lucruri] în auz, ci, examinând faptele înseși, să poți slăvi întru toate pe Dumnezeu. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sfârșit, Daniel compară Imperiul lui Alexandru cu un leopard, deoarece grecii „au spirit pătrunzător și gândire foarte inventivă, dar au o asprime a inimii. [Leopardul] este un animal în haină pătată, abil în a face rău oamenilor și a se adăpa cu sângele lor” (IV, 3, 6). Aceste detalii, mai mult sau mai puțin „anecdotice”, completează tabloul abia schițat în De Christo... Desigur, Hipolit acordă o atenție cu totul deosebită ultimului mare imperiu. Așa cum am spus, Roma va domina lumea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prin „necuvânt”, prin „necreat” și, ca „Iărâmă”, firește, înspre un generos „ospăț al minții”. Cu-atât este mai merituoasă recunoașterea, sinceră și nedisimulată, cel mai frumos dar, ca o prosternare în fața unui prinț al poeziei românești. Bucuria de a se adăpa la fântâna dătătoare de miresme a poeticului nichitian a avut un prim imbold pentru Mihail GĂOățanu: de a pătrunde “înlăuntrul fenomenelor, mereu înlăuntrul fenomenelor”, pentru ca “<sinele> să încerce din <sine> Vă iasă”, ca o “nezburată aripă”. și cum viața (o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
alta una a "substanțelor" folosite pentru neutralizarea victimei. Nota lui Pițu consemnează "fixarea", simplitatea și franchețea oglindindu-se în chiar stilul consemnării, printr-o contracțiune a motivelor romanului galant. Trimiterea poate să-ți apară poate insolentă, Cititorule, dacă ai fost adăpat doar la izvoarele cunoașterii culturii hexagonale hiper-pudice din spațiul bahluvio-repedian, unde romanul curtean (de care se aude câte ceva, prin așchii desprinse de autorii de antologii) este cool (sau poate măcar "chic") iar Elpi este doar un sinistru porno-sexisto-(homo)-nespălatmisogin
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
neaveniți (cei fără pedigriu interesant), conflictele larvare erau aprinse cu mare meșteșug... Cât despre Pițu, am impresia că el prea luase în serios porunca sus-citată numai că în felul lui. Și de aici o dublă defazare: față de universitari (care se adăpau din ulcioarele culturii occidentale spoindu-le cu "motive naționale") și față de lumea artistică, față de folclornicii care încheiaseră pactul cu diavolul roșu adus de ocupația sovietică (ajurat cu bentițe tricolore apoi, precum cravatele pionierilor). El intuise înaintea lui Claude Karnoouh că
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cei dornici să cunoască viața spirituală a ținutului nostru, care a dat oameni de seamă în toate domeniile: poezie, proză, teatru, folclor, pictură, sculptură etc. Cercetători ai Filialei Academiei din Iași au și trecut pe la noi, spre a cunoaște Fondul, adăpându-se de la izvoarele bogate ale acestuia. Îmi închipui că lucrați cu același zel dintotdeauna. De altfel, arta autentică nu cunoaște vârstă. Dl. Orac mi-a vorbit în termeni foarte elogioși despre Dv. și că sunteți orientat cu fața spre orașul
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
același cuvânt al lui Dumnezeu. Omul va vorbi cu Dumnezeu folosindu-se de însuși cuvântul Său, iar dialogul va fi realizat prin cuvinte divine pentru că „precum se coboară ploaia și zăpada din cer și nu se mai întoarce până nu adapă pământul și-l face de răsare și rodește și dă sămânță semănătorului și pâine spre mâncare, așa va fi cuvântul meu care iese din gura mea; el nu se întoarce către mine fără să dea rod, ci el face voia
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
preaslăvit”(Ioan 7, 39). Dacă s ar considera cuvintele de instituire dreptEpicleză, atunci ar însemna o dispunere de Duhul Sfânt prin Hristos,pe când Hristos este primit prin Duhul Sfânt ca putere a înfierii:„Acela Mă va preamări” (Ioan 16, 14); „Adăpați de Duhul noi bem pe Hristos”<footnote Sfântul Atanasie cel Mare, loc. cit. footnote> ca gustare teandrică de înfiere în Hristos și a lui Dum-nezeu ca „Tată”<footnote Joseph Moingt, „Montre-nous le Père. La question de Dieu en christologie”,în
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lui Dumnezeu și a sfinților Săi în viața viitoare, miluind acum, vor fi miluiți atunci, ascultând acum glasurile săracilor, vor fi ascultați și lăudați la Judecată, oferind hrană celor sărmani, se vor veseli de bunătățile cele nestricăcioase ale Împărăției veșnice, adăpând pe cei însetați, vor primi Apa cea vie, îmbrăcând pe cel gol, vor dobândi veșmântul nemuririi, găzduind pe cei străini, vor primi găzduire în Împărăția lui Dumnezeu, vizitând acum pe cei întemnițați, vor scăpa atunci de temnicerii cei groaznici ai
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
vine de la sine. Are darul ființării, împlinindu-și facerea în orizontul înțelegerii. Iar ceea ce se face este o zidire de imagini, arhitectura însuflețită de visul creșterii. Astfel încât, pe de altă parte, " Frunziș imaginar/ elixir din care nicicând/ nu s-a adăpat/ conjurația nisipului". Să fie atât de străină imaginația spirituală de materia în care ea visează? Aparent, niciun raport de conaturalitate între frunzișul imaginar și nisipul sterp. Distanța nu e însă aici ruptură, falie în sânul naturii. E o distanță care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe specialist să fie bun specialist? Desigur că nu! Mai mult, aș spune că, în vremurile noastre, idealul erudiției s-ar putea realiza tocmai prin această fericită îmbinare. Înțeleg prin erudit un specialist excelent într-un domeniu oarecare ce se adapă însă, fără saț, din toate domeniile culturii cu valori autentice. Dar curricula formale moderne, cel puțin în ultimul veac, au produs aproape numai experți - cu competențe predefinite și abilități standardizate - care, în nevoia lor de a-și umple vidul noetic
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este cel al mielului care apare încă din primul secol. Pentru moment, să reți‑ nem doar că asemenea peștelui, mielul este în același timp simbolul lui Cris‑ tos, al creștinului în general și mai ales al apostolilor. Mieii care se adăpau la pâraie, îi simboliza pe creștinii care beau apa vie a învățăturii evanghelice: atunci când erau doi, se desemna Biserica evreilor și Biserica neamurilor. Ca simbol principal al lui Cristos, mielul a înlocuit multă vreme imagi‑ nea directă a lui Cristos
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Așa se și explică toponimul Rediu, întâlnit frecvent în Moldova, Basarabia sau Bucovina. Et.: ap. rediu “pădure mică, huceag” d. ucr. redĭ. STANIȘTE, teren arabil situat în sudul localității Motocești. Cu siguranță, altădată aici se afla locul unde vitele se adăpau și se odihneau în timpul amiezii. Există numeroase nume de locuri Staniște în toate provinciile românești. Et.: ap. staniște « ocol, staul, loc de odihnă, sălaș pentru vite și oi » d. slv. stanište. TARNIȚA, platou din localitatea Dumbrava. Pe aici era cândva
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
plătea consumația păgubitul confrate Ponor. O poveste similară am trăit cu mai mulți amici, ascultînd trista poveste a domnului Limbric ("Ultimul viking", p. 214), culmea de amărît și de generos în a ne oferi un vin strașnic. Deși omul ne adăpa cu generozitate, noi tot găseam ceva de rîs, ca proștii. În primul rînd domnul Limbric era mult mai cult decît noi toți la un loc. Știa istoria mai bine decît oricine și ne demonstra că Limbrich-ii lui populau pădurile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și-i extenuează pe bărbați în munci grele. Locuitorii îi imploră pe zei și aceștia hotărăsc să creeze un uriaș, în stare să-1 înfrunte pe Ghilgameș. Acest semisălbatic, care primește numele de Enkidu, trăiește în pace cu fiarele; toți se adapă la același izvor. Ghilgameș află de existența lui, la început în vis și apoi din spusele unui vânător care îl zărise. El trimite o curtezană care să-1 seducă prin farmecele sale și să-1 aducă la Uruk. Așa cum prevăzuseră zeii, cei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să-mi spună despre ce mai vorbesc oamenii de când eu stau pe bară. Un om care scrie, în urma contactelor cu lumea din afara lui, suferă mai mult decât ceilalți oameni și are nevoie de cineva, un angajat competent care să-l adape cu informații, care să participe în lume în locul lui. Cum fac părinții cu copii lor sau proprietarii de câini. Cum copilul gătit pentru școală, îmbăiat, dezinfectat e o metonimie a părintelui. Copil care participă în societate în locul lui. Ea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la platformă. A tras căruța pe una dintre laturi și a descărcat-o. Apoi s-a suit, a împrăștiat, a egalizat stratul de gunoi, a bătut bine-bine cu furca întreaga cantitate descărcată, așa cum se cere. A oprit la fântână, a adăpat iepele și a plecat spre casă. Moș Danilov îl aștepta sub vișinul umbros, pe scăunelul de vânătoare. Tata a tras căruța lângă grămada de gunoi, le-a dat iepelor să ronțăie ceva și s-a apropiat de bătrân. Văsălie, ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lampă de petrol. Prin urmare, nici grăjdulețul lui nu avea curent. Seara, înainte de a ne culca, mama aprindea o lumânare pe care o introdusese într-o cană spartă umplută cu țărână pe care o găsise tata lângă gardul reparat. După ce adăpa iepele și le umplea ieslea cu iarbă cosită de pe câmp, tata se așeza lângă noi, aflați în jurul lumânării aprinse care-și pâlpâia flăcăruia în "garsoniera" iepelor, cu o adiere bolnăvicioasă, gata-gata să-și dea duhul. Adevărul e că se vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zadar!" (Omar Khayyam) Ajunși acasă, mama ne-a încălzit apa să ne spălăm pentru a înlătura toată mizeria depusă pe noi la câmp, în timp ce tata a descărcat ultima căruță de ciocălăi și i-a dus-o lui moș Danilov. A adăpat iepele, le-a umplut ieslea de coceni cu frunze lungi, proaspete și moi, apoi, mulțumindu-i proprietarului pentru ajutorul acordat, s-a întors acasă. Am luat cina împreună, după care noi, "echipa de încărcători", învinși de oboseală, "... am adormit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spre care semenii se vor îndrepta cu speranța de a-și potoli setea, setea aceea ce nu cere neapărat apă. Setea de adevăr și-o vor potoli doar de la cel dotat cu umilință. Iar cel dotat cu umilință îi va adăpa pe însetați așezat fiind pe scaunul primit înara sfântă a lui SHIVA! El va fi un înțelept! SHRI SHIVA este Cel care acordă binecuvântări. Dacă vom fi umili, dacă vom fi pe placul lui SHRI SHIVA, zeul ne va dărui
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]