102,424 matches
-
după cum vă spuneam! Mă rog, zarnacadele din astea se pot găsi la tot omul. Dar văd că am început să răspund la propria mea anchetă. „Cartea care v-a fascinat copilăria”, de acum cîțiva ani! Ar mai fi multe de adăugat. Oricum, o să mai revin. Dar de ce am început cu Aventurile lui Tom Sawyer scrisoarea? Orice cititor are cîte un cuplu celebru ce-l fascinează, îl urmărește întreaga viață, pe care caută, cred, să-l imite, luîndu-și-l drept model! Romeo și
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
Jurnalului ? Un răspuns net pare riscant, e de ghicit doar un interes permanent pentru etapele de tranziție, cum a fost aceea, încărcată de consecințe, sub semnul acceptării sale în cercul colaboratorilor revistei „Azi“, echivalent cu pătrunderea în lumea literară, unde adaugă noi prietenii altora bine consolidate (Paul Păun,în primul rând,frate al unei colege de școală, iar, prin el, Gherasim Luca). Este intervalul de după absolvirea Institutului „Pompilian“, al primilor pași în amfiteatrul Facultății de Drept. Au loc firești modificări de
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
versuri pe cari le-am scris până acum și pe cele viitoare“. Sunt copiate, catalogate și salvate de la uitare versuri de pe când autoarea avea doar 8-10 ani (Patria, Iubirea), evident neîndemânatice, școlărești, dar de o spontaneitate promițătoare. Imediat li se adaugă un grupaj mai consistent, lesne de așezat în timp datorită strofelor care întruniseră sufragiile lui Arghezi (14 ani). Repertoriul tematic crește de la an la an și se dezvăluie la o simplă parcurgere a titlurilor: Ghiocelul, Vis, Lângă cer, Printre pașii
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
în ideea artei ca muncă, se încadra în filozofia politică liberală a lui Tudor Vianu 1). ( Afirmația că numai socialismului îi este proprie prețuirea muncii este o simplă lozincă a „socialismului real”). Într-acestea, preocuparea pentru soarta muncitorului industrial modern adaugă o notă democratică specifică filozofiei sociale a lui Vianu. El a descris în mod adecvat alienarea muncitorului modern ca „o ființă al cărei centru de viață nu coincide cu centrul interesului său”. Ideea înrudirii dintre artă și muncă i-a
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
Valeriu Rusu își deschide ampla prefață cu precizarea că nu va întreprinde o analiză a poemei ca fond de idei și realizare estetică. Demersul introductiv insistă pe probleme de istorie și istoria culturii contextuale scrierii lui Ion Budai-Deleanu. Se mai adaugă o descripție a conținutului, sistematizată pe “cântece”, conform structurii date, utilă pentru inițierea cititorului francez. În respectul rezervei poetului de a-și fi numit opera “poemă” și nu epopee, prefațatorul o consideră ca atare și nu preia clișeul încetățenit și
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
noiembrie 1942 Sebastian notează în Jurnal: „M-a străbătut o clipă gândul că într-o noapte - o noapte ca asta - am putea fi toți măcelăriți în casele noastre”. Frica, singurătatea și lipsa de încredere în oameni (în masele de oameni) adaugă pe chipul lui Sebastian, cel pe care ne propuneam să-l „reconstruim” cu piesele date, o umbră de durere. Dacă ar fi adevărat că pe chipurile oamenilor lasă urme toate gândurile, sentimentele și faptele lor, chipurile multor evrei din acei
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
1 leu”. Adică dacă e să-i aduc și eu ceva bolnavului, care stă cu cartea de rugăciuni a lui Dinu Pillat pe noptiera albă, scorojită de vopsea la colțuri, atunci să-i aduc biscuiți simpli, și Dumnezeu zic scolasticii, adaug, e simplu, nu se poate descompune, divide, termina, deci din ăia cu făină, apă și sare. Destul, prea destul pentru a fi iubit de steliști vechi sau noi, de a-i păstra manuscrisele sau a mai încerca o dată, poate trece
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
sanatoriul Otopeni. De o apreciere meritată beneficiază și o altă carte a Corneliei Ștefănescu: Destinul unei întâlniri. Marcel Proust și românii. Spuneam că Teodor Vârgolici abordează și studiul mai amplu, ca Evoluția noțiunii de roman în literatura română. Trebuie să adaug seria de articole despre Sainte-Beuve și unii critici interbeliici: Tudor Vianu, G. Călinescu, Vladimir Streinu. De obicei „cuminte”, istoricul nostru literar știe să fie și polemic, precum în articolul Panait Istrati și „Cruciada românismului”, demostrând că textele publicate de autorul
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
vorba de Piotr Stepanovici din Demonii. „Ai impresia la un moment dat că limba lui are o conformație specială, neobișnuit de lungă și subțire, foarte roșie, cu vîrful extrem de ascuțit și într-o continuă mișcare automată.” Ca să nu trișez, voi adăuga că aici, în cazul lui Piotr Stepanovici, limba e descrisă nu în funcția ei digestivă, ci fonetică. Dar cu ocazia asta noi o putem privi și din punctul nostru de vedere, nu? * Culinare. Fiindcă am început scrisoarea cu Scedrin, să
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
ocazia asta noi o putem privi și din punctul nostru de vedere, nu? * Culinare. Fiindcă am început scrisoarea cu Scedrin, să închei tot cu el. 1) „Dar iată ce am vrut să te întreb: mata, cînd pui castraveții la murat, adaugi și nucșoară?! 2) „Hm, acum o ciorbiță din măruntaie de gîscă sau niște ciupercuțe cu smîntînă!” Nu-mi rămîne decît să plescăi din limbă și să mă pregătesc pentru masa de prînz, unde-i voi întîlni pe fratele Ioan, pe
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
trage de două ori. O dată, prima, Sv. îi arată sîngele lui prea roșu, scurgîndu-i-se pe frunte. El știa că va trage, o și spune: „Știu că ai să tragi, fiară mică și frumoasă!” „A înțepat viespea! Țintește drept în cap...!”, adaugă după prima detunătură. Dunia încă nu-și dă seama cine e Sv. Acesta vrea s-o lămurească: „Nu-i nimic, ați greșit ținta! Trageți din nou, aștept...” Și vine, demonstrativ, la trei pași de ea! „Dunicika trase; glonțul nu porni
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
a dărui sau a primi un mărŃișor este mare și poate cuprinde toate categoriile de vârstă, de la copilul abia născut până la cel mai bătrân bunic. MărŃișorul se poate confecŃiona din șnururi împletite de aŃă , lâna sau mătase, la care se adaugă simboluri confecŃionate din diferite materiale: lemn, lut, plastic, material textil, hârtie, seminŃe, plante presate...De cele mai multe ori MărŃișorul este însoŃit de mesaje scrise sau verbale prin care cel care dăruiește își exprimă sentimentele faŃă de persoana respectivă. În ultimii ani
Mărțișorul. In: Alabala by Inst. Bugalete Felicia () [Corola-journal/Imaginative/573_a_705]
-
Cotoroanța îi șopti ceva. Arthur făcu ochii mari și căzu puțin pe gânduri. Mergi, că trebuie să-mi comand rochia de mireasă. De la Chanel.” croncăni iarăși zgripțuroiaca. “De francezii ăștia cu ifose nu putem scăpa nici în Evul Mediu, mai adăugă ea, cu obidă, scuipând un oscior.” Arthur nu mai pierdu timpul. Încălecă val-vârtej și călări toată noaptea până la Londra. În zori, orașul îl primi somnoros, dar cu porțile deschise. Târgoveți, plăpumărese, gunoieri, halvițari, geambași și zarzavagii se perindau agale spre
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
cu accente reținut-dramatice caracterizează deja aceste prime versuri din care autoarea a eliminat pentru antologia de față unele texte situate de Laurențiu Ulici sub eticheta unui “romanțios oniric”, notând o anumită culoare sentimentală mai puțin temperată, la care am putea adăuga și persistența abstracției inegal asimilate în concretul jocului imagistic: “Mă privesc în lac, / O broască îmi sare în ureche, / o broască îmi iese din gură, / o broască mi se înfășoară în păr / și râsul meu e un orăcăit de apă
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
lumina aceea ce-mi lăsa amintirea unui secret înțeles și pierdut! Și chiar cînd înțelegeam, în aceeași secundă mă dubla gîndul că nu mai putea comunica ceea ce-mi părea atît de cunoscut. Nici acum nu pot să explic exact. Adaug doar că începeam s-o și aud, da, auzeam bîzîitul, nu, nu bîzîitul, clocotul minuscul al luminii pe obiecte, parcă ar fi fiert apa încetișor. Foarte palid ce-am spus eu acum. Cred că, mai precis zis, lumina sfîrîia. Și
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
sans effort / Tu pouvais seulement ô reine des cruelles / Obscurcir la splendeur de ta froide prunelle", care este aceeași "flacără rece" pe care naratorul o surprinde în ochii impasibili ai Rașelicăi. Acestui prim strat, care constituie nucleul, i s-au adăugat alte trăsături, derivând tot din poezia baudelairiană, care au precizat și au fixat definitiv personajul matein; nu este de fapt greu să identificăm în Rașelica unul dintre cele două tipuri feminine care domină întreaga operă a lui Baudelaire: tipul negativ
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
observațile sistematice făcute în legătură cu fenomenul literar autohton, fatalmente dependent, ca și cel universal, de criteriul temporal. Receptarea operelor literare cunoaște, în privința interesului și a gustului estetic, momente de "corsi e ricorsi", astfel încît un scriitor, o operă și, am putea adăuga, o întreagă cultură au perioade de maxim și minim interes din partea publicului. În zodia globalizării, intuița lovinesciană apare ca justă, însă într-un mod la care teoreticianul nostru nu se gîndise. De pildă, canonul literar românesc a suferit, în ultima
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
în seamă mea, Țină. Așa, voi avea și eu ceva de făcut. Pot să-ți spun că sînt destul de speriată, acum, ca evadarea asta a voastră devine o realitate, a oftat. Știi, încă mai e timp să te răzgîndești, a adăugat, cu speranța. - Nu, Alină, degeaba încerci. - Va fi așa cum dorești, a oftat din nou, descurajata. Apoi, uitîndu-se la ceas, a sărit de pe scaun. - Ai văzut cît e ceasul! Va trebui să mă grăbesc, dacă vreau s-o prind pe Vasilica
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
ani, stînd cu spatele? Răspundeți, stimate domn, răspundeți! Ei bine, Natalia nu s-a întors tocmai pentru că știa și vroia asta! Înainte de figura destul de sexy de mai sus. Natalia "se înspăimîntase singură de toate simțămintele care se treziseră deodată (și adaugă Turgheniev suav) în sufletul ei..." Am văzut rezultatul "înspăimîntării" ce se trezise în "sufletul" ei! Aproape că-mi vine să strig bătînd din picior, ca la o sîrbă: Cert e că Natalia Își arată Talia Și mai jos puțin Domnului
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
va dura la nesfârșit și că nu se întrevăd scene de relaxare sau de mântuire. Nu se poate ocoli împrejurarea că mari personalități, ca Sadoveanu, Arghezi și Camil Petrescu au cedat sub apăsarea cumplită. Nu e deloc de prisos să adaug că unii artiști au salutat la început revoluția, au aderat sincer și naiv la utopia prefacerilor. După aceea s-au dezmeticit dar n-au mai putut scutura lanțurile, jocurile erau făcute. Mă voi întoarce mai tîrziu asupra acestui aspect și
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
niște domnișoare trupeșe, de o constituție robustă și se bucurau de o sănătate înfloritoare, aveau umerii sculpturali, pieptul voinic, brațe puternice, aproape bărbătești și bineînțeles, o poftă de mîncare corespunzătoare, pe care de altfel nici nu încercau s-o ascundă..." Adăugați că-s puse zdravăn pe măritiș. Ce iz trebuie să fi fost la Epancini! Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 26-VII-1980
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
Bucarest prépare une collection fort intéressante en ivoire..." Și totuși. Fiți atent, nu-i mai mult delicios să citești, în românește, o chestie ca asta? "Dragă D-le Mirea Era convenit să venim azi la teatru ca să regulăm tablourile" Ca să adaug imediat "J'ai tâché de voir Mitică hier..." Cînd vom avea cele nu știu cîte volume în față, cu toate scrisorile lui Odobescu, alta va fi literatura română, v-o jur! Dumneavoastră aveți o cu totul altă părere. Anume că
Apoi cît de trist am fost by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14195_a_15520]
-
cuvenite, printr-o eventuală reeditare, către moștenitorii regretatului scriitor trecut la cele veșnice în 1998), sau nereglementări juridico-avocățești în materie ș.a.m.d.?... Cît despre vreo "cabală", ori alte subiectivisme păguboase dinaintea cărora "se sparie gîndul" vorba cronicarului , nu pot adăuga nici un cuvînt: să fim, totuși, raționali Oricare ar fi motivele acestei penurii, îmi permit să rog îndeosebi pe directorii editurilor care tipăresc manuale să mediteze și la necesitatea asigurării resurselor livrești ale Școlii; cu atît mai mult cu cît este
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
un București tandru, cu chip uman și identitate sigură, un București pierdut.... Superbe sînt cîteva dintre aceste cărți: cea a Irinei Nicolau despre O stradă oarecare din București, frumoasa Poveste a caselor sau Chipurile Bucureștiului adunate de Zoltán Rostás. Aș adăuga acestor cărți o alta, ajunsă acum la cea de-a treia ediție, tradusă între timp în engleză și publicată la o editură din America - Vedere din Parfumerie. Dar spre deosebire de celelalte trei titluri, cartea Silviei Kerim e o confesiune pe o
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
orașului Piatra Neamț și a bogatului său fond de manuscrise Bibliotecii Academiei Române (era membru de onoare al Academiei din anul 1948). Am toate motivele să aștept cu mare interes apariția acestui veritabil document, care îmbogățește literatura română de acest fel și adaugă operei lui Kirileanu un titlu semnificativ. Totodată, laud fapta culturală a Editurii Albatros, care-și va adăuga astfel încă un merit la acelea pe care le-a dobândit tipărind cărți similare, jurnalele și memoriile semnate de Ion Ioanid, Alice Voinescu
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]