2,088 matches
-
de tip pozitiv și negativ în planul relațiilor educaționale. Interacțiunea în clasa de elevi produce o organizare socială a clasei sau, așa cum ar spune Mehan, o ordine instituită a clasei. Această ordine este sursa inegalității, a succesului sau a insuccesului adaptativ în clasa de elevi. Activitățile instrucționale, arată Ullich (vezi Ullich, Dieter, Pädagogische interaktion, Beltz Verlag, Weinheim und Basel, 1995), presupun atât o organizare de tip secvențial (întrebări, răspunsuri, evaluare), cât și o organizare de tip ierarhic (deschidere, desfășurare, încheiere), în
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
decizie; c. alegerea deciziei care ia cel mai puțin timp. Ullich (1995) arată că principalele modele și strategii ale deciziei sunt: - modelul clasic (de tip rațional comprehensiv); - modelul planificării formale (ușor anticipativ, proiectiv); - modelul antreprenorial (impune charismă și risc); - modelul adaptativ (incrementativ, cu decizii succesive, limitate). Atributele unei decizii care poate fi însoțită de reușită în urma aplicării acesteia rămân încă necunoscute sau, mai corect spus, inaccesibile managerului căutător de perfecțiune. Cea mai bună decizie este aceea care poate fi funcțională, atât
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
3. Secvența terapeutico-recuperatorie îmbină deopotrivă elementele de consiliere și cele de psihoterapie; ambele au drept scop sprijinirea unei persoane aflate într-o situație critică. Majoritatea abaterilor comportamentale în clasă nu sunt datorate unor patologii psihologice, cât mai ales unor tulburări adaptative și de comportament. Efectele posibile ale tulburărilor sau abaterilor comportamentale ale elevilor în clasă sunt eșecurile privind adaptarea și integrarea școlară, precum și delincvența juvenilă. Copiii cu probleme de integrare școlară se caracterizează prin: - insubordonare în raport cu regulile și normele școlare; - lipsa
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
științifice având ca rezultat un înalt nivel calitativ al instrucției și învățământului cu acest specific. Managementul clasei are atunci posibilitatea de a-și îndeplini și nobila misiune de a transcende granițele fizice și spirituale dintre copii și tinerii cu dificultăți adaptative și ceilalți copii din clasă/școală. Când integrarea va deveni regulă în orice caz instrucțional, nu va mai fi necesară decât o calificare superioară a cadrului didactic. Cu privire la schimbarea raportului dintre managementul clasei și psihopedagogia specială trebuie menționat că începutul
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
institutions) din perspectiva costurilor și beneficiilor acestora În condiții de mediu diferite. El explică instituțiile ce guvernează cooperarea economică printr-o analiză cost - beneficiu. Williamson consideră că rolul componentei instituționale pe care se bazează tranzacțiile este de a furniza mecanismele adaptative necesare părților contractante pentru a-și potența cooperarea, altfel spus pentru a-i crește eficiența. Ipoteza avansată de el este următoarea: fiecare formă generică de organizare (cooperare) - piață, ierarhie, hibrid - este susținută (fundamentată) pe un tip distinct de drept contractual
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cooperare) - piață, ierarhie, hibrid - este susținută (fundamentată) pe un tip distinct de drept contractual (componenta instituțională) și variază În funcție de caracteristicile tranzacției. Tipul contractului comercial clasic se aplică tranzacției ideale În drept și economie, În care identitatea părților nu contează, mecanismele adaptative sunt exclusiv legale (formale), iar termenii tranzacției sunt anterior negociați și exprimați monetar. Cumpărătorii și vânzătorii nu sunt Într-o relație de dependență, fiecare parte poate opta pentru abandonul relației (exit) cu un cost neglijabil. Contractele sunt reînnoite numai În măsura În care
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
nivele ridicate de integrare Între operațiunile partenerilor: ex. supravegherea tehnică de către anagajați ai firmei contractoare a procesului de producție și verificarea, la locul contractantului, a calității produselor realizate În lohn. Mulți dintre managerii firmelor românești intervievate au admis existența mecanismelor adaptative și integratoare de acest fel (firmele producătoare Își trimit proprii tehnicieni), dar doar În cazul partenerilor ce aveau relații stabile, de durată, cu firmele contractante În lohn. Relațiile pe termen lung formează diade antreprenoriale (Larson, 1992) sau cvasi-firme (Eccles, 1981
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
partenerilor ce aveau relații stabile, de durată, cu firmele contractante În lohn. Relațiile pe termen lung formează diade antreprenoriale (Larson, 1992) sau cvasi-firme (Eccles, 1981). În general, tipul de contract neoclasic se aplică relațiilor de lungă durată ce necesită mecanisme adaptative speciale. Un astfel de contract lasă loc adaptărilor reciproce În cazul perturbărilor neanticipate: pe de o parte, instituie o zonă de toleranță În cazul conflictelor de interese ce nu depășesc o anumită magnitudine și, pe de altă parte, presupun informarea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
parteneri. Ca exemplu, În studiul nostru asupra industriei confecțiilor, majoritatea managerilor intervievați au mărturisit că, În relațiile cu partenerii stabili, negocierea rezolvă conflictele, fără a fi nevoie să apeleze la instanțe. De asemenea, aceste relații dispuneau de mai multe mecanisme adaptative care concurau către un grad sporit de integrare al firmelor partenere: profitabilitatea relației era judecată pe termen lung, și nu doar ca cea mai bună ofertă la un moment dat, ceea ce asigura premisele stabilirii unor angajamente reciproce, de durată, Între
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ineficientă (nivelul de cooperare scade, echilibrul dintre contractori se rupe, unul va tinde să exploateze relația de Încredere, iar celălalt va tinde astfel să iasă din relație). În astfel de cazuri se caută mecanisme Încă și mai elastice și mai adaptative și care, printr-un control sporit, să prevină Încurajarea contractorilor pentru performanță suboptimală. În cercetarea sa asupra industriei confecțiilor din New York, B. Uzzi (1997) arată că implicarea schimburilor În relații de durată Într-o rețea structurată de parteneri impune o
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
schimburilor În relații de durată Într-o rețea structurată de parteneri impune o logică a schimbului bazată pe Încredere ca mecanism de guvernare a tranzacțiilor și facilitează, În anumite condiții, cooperarea. Transferul permanent de informații strategice Între parteneri și mecanismele adaptative de soluționare internă a conflictelor promovează contestarea internă (voice) mai degrabă decât abandonul relației (exit). La nivel microcomportamental, Uzzi a descoperit că actorii urmăresc reguli de luare a deciziei euristice și calitative, mai degrabă decât intens calculatoare și urmăresc stabilirea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
rupturi” de Încredere: partenerii care au investit mai mult În relații reciproce vor avea de suferit mai mult de pe urma non-reciprocării celorlalți. Organizarea internă sau ierarhia este, În concepția lui Williamson, o formă de organizare Încă și mai elastică și mai adaptativă decât forma de organizare hibridă, În cazul perturbărilor accentuate ce rezultă din situația de dependență a partenerilor. Această formă de organizare Înlocuiește Codul comercial neoclasic cu cel de muncă. Relațiile de muncă se bazează pe autoritate, pe puterea managerului de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
terminologia lui Durkheim), a dreptului comercial sau a dreptului muncii, contractele, ca angajamente mutuale negociate Între părți, nu pot fi decât incomplete În condițiile unor evenimente neașteptate (În exprimarea lui Williamson perturbări cu consecințe majore). Instituțiile și reciprocitatea sunt mecanisme adaptative ce induc așteptări sociale și stabilesc un „sens” comun al cooperării În cazul evenimentelor imprevizibile. Instituțiile formale reprezintă background-ul legal, constitutiv, al relațiilor de cooperare. Aceste „presetări” legale (default), cum le denumește Masten, variază semnificativ Între relațiile comerciale, de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ar determina, la rândul lor, Încredere generalizată sau asigurare). Actorii implicați În rețele se orientează În funcție de viabilitatea relației pe termen lung; ei investesc Într-o legătură În care se dezvoltă așteptări de reciprocare și care se dovedesc a fi mecanisme adaptative complexe alternative construcțiilor instituționale precum contractele sau integrarea ierarhică. Cu toate acestea, construcția instituțională nu este irelevantă atât timp cât actorii colectivi implicați sunt organizații, iar schimburile au totuși loc În cadrul reglementat al pieței. Totuși, mecanismele asiguratorii ale instituțiilor nu sunt suficiente
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
al monedei europene ceea ce forțează o reorganizare a sectorului și schimbarea raportului de forțe În interiorul câmpului. Porac și Thomas (1990) vorbesc de modele mentale taxonomice În definirea competiției prin care decidenții corporațiilor clasifică organizațiile mediului perceput și Își stabilesc strategiile adaptative. Concepția asupra controlului diferă În funcție de mediul/formarea profesională din care provine/este caracteristică managerul(ui) care influențează percepția acestuia asupra mediului organizațional; ipoteza formulată de Fligstein (1990) este aceea că difuziunea unei anumite concepții a controlului la nivelul câmpului organizațional
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
copiii cu dizabilități mentale, principalele caracteristici ale gândirii sunt: vâscozitatea genetică 1 (manifestare a tulburărilor complexe În dinamica dezvoltării intelectuale, caracterizată prin numeroase inegalități și oscilații concretizate Într-o evoluție Încetinită, greoaie, inconsistentă și neterminată), rigiditatea reacțiilor și a comportamentului adaptativ, consecință a dereglării mobilității proceselor corticale de excitație și inhibiție (efectele constau În dificultăți accentuate de abstractizare și generalizare, concretism excesiv al gândirii, perseverare În același tip de activitate). În contextul activităților educative, una dintre sarcinile prioritare ale Învățământului pentru
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
plin la imprimarea originalității acestuia. Ca și gândirea, imaginația este și ea afectată, mai mult sau mai puțin, la copiii cu dizabilități, din cauza sărăciei și caracterului lacunar al bagajului de reprezentări, insuficientei dezvoltări a limbajului și a gândirii, rigidității reacțiilor adaptative. La copiii cu dizabilități senzoriale, insuficiențele imaginației se pot datora absenței sau diminuării accentuate a unor modalități senzorial-perceptive și dificultăților În dobândirea informațiilor; la cei cu dizabilități locomotoare, imaginația poate fi afectată de unele limitări ale câmpului de acțiune care
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
artistic, literar, muzical sau tehnic. Imaginația este puternic afectată mai ales la copiii cu dizabilități mentale din cauza sărăciei și structurii lacunare a bagajului de reprezentări, caracterului rudimentar al funcției semiotice, nedezvoltării limbajului din pricina capacității mnezice limitate, inerției și rigidității reacțiilor adaptative. În consecință, fantezia, creativitatea, inițiativa, previziunea etc. sunt aproape inexistente. O problemă aparte o reprezintă necesitatea prevenirii formelor pseudocompensatorii ale imaginației la persoanele cu dizabilități, manifestate adesea prin tendința unora de a ocoli realitatea, prin refugiul Într-o reverie pasivă
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
etnoculturale, ci și pe cele legate de clasele sociale, de mediu, religioase, pe cele individuale sau de grup, cu motivațiile lor). Acest fapt solicită toleranță și respect față de varietate și diversitate, perspectivă opusă modelelor care uniformizează și omogenizează, oferind modele adaptative și polivalente. Viziunea evaluării incluzive și diferențiate favorizează diversitatea alternativelor metodologice de realizare a evoluării, elevul putând opta pentru una sau alta dintre ele pentru propria evaluare și Învățare, alegând-o pe cea care i se potrivește mai bine. Evaluarea
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
Activitățile de joc și educative desfășurate în mediul familial cu copilul cu handicap sunt menționate, dar fără a reieși caracterul sistematic al acestor activități. Un loc nesemnificativ în enumerările prezentate îl ocupă activitățile vizând creșterea nivelului autonomiei personale, dezvoltarea deprinderilor adaptative esențiale. Este semnalată insuficiența serviciilor de recuperare existente în comunitate. Acțiunile vizând calitatea vieții persoanei cu handicap aflate în familie, în lumina datelor de mai sus, se cer orientate spre realizarea profesionalizării activității asistentului personal. În prima etapă se impune
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
în situații de mare pericol. Consecința lor constă în instalarea unui stres sever sau extrem, cu repercusiuni grave asupra celor aflați în situația respectivă, precum și celor apropiați acestora, reclamând declanșarea de urgență a unei considerabile reacții de adaptare. Unele reacții adaptative de acest gen marchează, prin amploarea și consecințele lor, întreaga viață, ducând la instalarea formei severe a sindromului de stres posttraumatic, (PTS - post traumatic stress disorderă. Exemplificare (Bărbat, 2001, p.90Ă Dacă luăm în discuție factorii de stres în cazul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
reușita traversării momentelor critice rămâne direct proporțională cu eficiența intervenției mecanismelor de coping. Putem vorbi așadar de efectele benefice ale stresului, respectiv de declanșarea așa numitului sindrom general de adaptare. Dacă stresurile minore au, în general, un efect benefic, eforturile adaptative mari și de durată duc, în timp, la scăderea capacității adaptative. Cu alte cuvinte, reacția ce apare la solicitări majore sau de lungă durată va fi de reducere a abilităților de coping, prin instalarea unei veritabile epuizări consecutive, adică a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
de coping. Putem vorbi așadar de efectele benefice ale stresului, respectiv de declanșarea așa numitului sindrom general de adaptare. Dacă stresurile minore au, în general, un efect benefic, eforturile adaptative mari și de durată duc, în timp, la scăderea capacității adaptative. Cu alte cuvinte, reacția ce apare la solicitări majore sau de lungă durată va fi de reducere a abilităților de coping, prin instalarea unei veritabile epuizări consecutive, adică a sindromului de burn-out. În aceeași ordine de idei, inclusiv potențialul de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
acțiunilor proprii. Aceștia însă, aflați în imposibilitatea de a controla un eveniment stresant, se dovedesc frecvent mai ineficienți (comparativ cu cei din prima categorieă în a-și dezvolta mecanisme de coping eficiente. Este important de remarcat și faptul că efectul adaptativ sau maladaptativ al stresului depinde, în mare măsură, de atitudinea și de convingerea celor supuși la stres că pot controla sau nu pot controla situația dată. Convingerea că pot controla stresul aduce cu sine o reducere considerabilă a anxietății, care
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
evoluționiste însă, aduc perspectiva întrebărilor de tipul „de ce” (întrebări legate de funcționalitate), evidențiind faptul că multe dintre aceste mecanisme sunt adaptări, deci trăsături ce optimizeză fitnessul individual (Hamilton, 1964). După definițiile date de Hamilton (1964), fitnessul individual, adică potențialul biologic adaptativ, reprezintă capacitatea unui individ de a face față cu succes condițiilor de mediu (ecologic și social) și de a-și transmite cu succes genele la generațiile următoare. Fitnessul este exprimat, de obicei, prin numărul total de descendenți în care un
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]