1,484 matches
-
pot primi doar ulterior funcții adaptative. Evident că luarea în considerare a rolului exaptărilor în cercetarea evoluției vieții va implica distanțarea de acea abordare „strict darwinistă“ care reduce explicația schimbărilor ce au loc în procesul evoluției la schimbările cu funcție adaptativă directă. Gould propune, prin urmare, o abordare care diferă sensibil de cea proprie cercetărilor evoluției inspirați în mod unilateral de genetică, acei cercetători care cred că toate aspectele fenotipului organismelor ar putea fi explicate pe deplin drept adaptări promovate de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rapidă a unei mari varietăți de specii de mamifere superioare.) Își croiește astfel drum o nouă abordare în cercetarea evoluției vieții, o abordare care face posibilă explicarea unor fapte greu de înțeles din perspectiva acumulării lente a variațiilor cu valoare adaptativă într-o ambianță relativ neschimbată. Sugestia insistentă a lui Gould este că cercetătorii evoluției nu ar trebui să se lase seduși de farmecul unor explicații deosebit de simple, ci să acorde atenția cuvenită tuturor factorilor a căror acțiune este pusă în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ecologia. Numeroase rezultate ale cercetarilor întreprinse în aceste discipline, afirmă ei, indică tot mai clar că selecția naturală nu reprezintă factorul omniprezent și exclusiv al evoluției. Și aceasta deoarece nu toate caracteristicile organismelor vor putea fi explicate prin funcțiile lor adaptative. Genetica populațiilor a pus în evidență rolul mutațiilor neutre, lipsite de semnificație adaptativă, în evoluția nucleotidelor sau a unităților individuale ale programelor DNA. Multe substituții ale unei nucleotide cu alta nu au nici un rol în adaptare. Tocmai prin evidențierea faptului
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mai clar că selecția naturală nu reprezintă factorul omniprezent și exclusiv al evoluției. Și aceasta deoarece nu toate caracteristicile organismelor vor putea fi explicate prin funcțiile lor adaptative. Genetica populațiilor a pus în evidență rolul mutațiilor neutre, lipsite de semnificație adaptativă, în evoluția nucleotidelor sau a unităților individuale ale programelor DNA. Multe substituții ale unei nucleotide cu alta nu au nici un rol în adaptare. Tocmai prin evidențierea faptului că numeroase mutații sunt neutre sub aspect adaptativ, teoria evoluției moleculare elaborată de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mutațiilor neutre, lipsite de semnificație adaptativă, în evoluția nucleotidelor sau a unităților individuale ale programelor DNA. Multe substituții ale unei nucleotide cu alta nu au nici un rol în adaptare. Tocmai prin evidențierea faptului că numeroase mutații sunt neutre sub aspect adaptativ, teoria evoluției moleculare elaborată de geneticianul japonez Motoo Kimura este apreciată drept unul din momentele importante în dezvoltarea gândirii evoluționiste după Darwin. Teoria susține că majoritatea covârșitoare a schimbărilor care au loc la nivel molecular sunt efectul fixării unor mutații
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
subliniat chiar Kimura, acest fapt nu contrazice teoria darwiniană a selecției naturale. Căci, deși multe schimbări ale nucleotidelor sunt la origine neutre din punctul de vedere al cerințelor adaptării, variabilitatea pe care o generează ele poate fi cooptată pentru schimbări adaptative ale fenotipului. Gould apreciază însă drept deosebit de importantă constatarea că mecanisme genetice care reglementează dezvoltarea anatomică a multor specii, mecanisme ce au evoluat independent (de exemplu la insecte și la vertebrate), nu au nici un rol adaptativ și scapă, prin urmare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fi cooptată pentru schimbări adaptative ale fenotipului. Gould apreciază însă drept deosebit de importantă constatarea că mecanisme genetice care reglementează dezvoltarea anatomică a multor specii, mecanisme ce au evoluat independent (de exemplu la insecte și la vertebrate), nu au nici un rol adaptativ și scapă, prin urmare, acțiunii selecției naturale. Cercetătorii evoluției sunt astăzi, în genere, de acord că „derivele genetice“, ca și comportarea altruistă a indivizilor anumitor specii, limitează capacitatea selecției naturale de a promova caracteristici adaptative. Complexitatea crescândă a structurilor organismelor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
vertebrate), nu au nici un rol adaptativ și scapă, prin urmare, acțiunii selecției naturale. Cercetătorii evoluției sunt astăzi, în genere, de acord că „derivele genetice“, ca și comportarea altruistă a indivizilor anumitor specii, limitează capacitatea selecției naturale de a promova caracteristici adaptative. Complexitatea crescândă a structurilor organismelor îngrădește, de asemenea, capacitatea selecției de a promova asemenea caracteristici. Pe de altă parte, există tot mai multe indicații că macroevoluția - apariția și dispariția unor specii și a unor grupuri sistematice superioare - s-a datorat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ale ambianței care au produs dispariția dinozaurilor și a aproximativ jumătate din animalele marine nevertebrate, precum și dezvoltarea explozivă a mamiferelor care i-a urmat. Ele nu au fost rezultatul accentuării treptate, într-o lungă perioadă de timp, a unor variații adaptative în competiția dintre indivizi pentru supraviețuire. David Raup, în cartea sa Extinction: Bad Genes or Bad Lack? (1991), a arătat cel mai clar de ce explicația clasic darwiniană a extincției ființelor vii în istoria Pământului nu este una pe deplin satisfăcătoare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a luat-o evoluția speciilor. Ele au făcut posibile anumite direcții de dezvoltare și diversificare a viețuitoarelor și le-au blocat pe altele. Concluzia generală va fi că explicația evoluției lumii vii exclusiv prin accentuarea treptată a unor mici variații adaptative constituie o explicație prea simplă..pentru o lume extrem de complexă și de variată. Tocmai simplitatea face ca această explicație să fie ademenitoare, cred Eldrege și Gould. „Dacă evoluția ar fi fost produsă de o singură forță care guvernează un anumit
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și ordonate în adaptare în imensitatea timpului geologic, atunci o simplitate explicativă ar putea coborî asupra bogăției vădite a evoluției.“ Ce și-a propus, de fapt, Darwin în Originea speciilor? Să explice prin factori naturali toate acele caracteristici cu valoare adaptativă ale ființelor vii care pot sugera celui care le examinează că ele au fost proiectate de o inteligență superioară, printr-o adecvare admirabilă a mijloacelor la scop. (Vezi în acest sens și observațiile lui F. Ayala, nota 28.) Nu toate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
arată cât se poate de clar ceea ce deosebește poziția lui Gould sau Eldrege de cea a unor cercetători ai evoluției ca Maynard Smith sau Dawkins, care cred că singura menire a unei teorii a evoluției vieții este să explice „complexitatea adaptativă“, adică toate acele fapte care îl izbesc de la început pe cercetătorul naturii vii, faptele pe care un autor ca Paley le-a invocat drept dovezi zdrobitoare ale existenței Creatorului. Dacă scopul urmărit este explicarea apariției și dezvoltării biodiversității în genere
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
strălucire cu problema adaptării și a ieșit triumfător, dar el a înregistrat un succes limitat în problema diversității, chiar dacă și-a intitulat cartea, apropo de eșecul lui relativ: originea speciilor.“ Supoziția că toate caracteristicile fenotipice ale organismelor au o valoare adaptativă, supoziție de care s-au lăsat conduși mulți cercetători ai evoluției, nu este cea mai fertilă pentru orientarea cercetării, crede Lewontin. Este important să se renunțe la ceea ce el numește „adaptaționism universal“. În afara cazurilor în care acțiunea selecției naturale este
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cum sunt supraviețuirea și transmiterea caracterelor lor urmașilor drept realizarea proiectului unei inteligențe superioare este aproape irezistibilă. O explicație alternativă prin variații întâmplătoare ale caracterelor apărea cu totul implauzibilă. S-a spus că producerea în acest fel a unor caractere adaptative are o probabilitate la fel de mică precum producerea unor poeme de genul sonetelor lui Shakespeare apăsând la întâmplare clapele unei mașini de scris. Originalitatea ideii selecției naturale poate fi caracterizată spunând că reprezintă un mod cu totul nou de a lucra
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
lui originală a evoluției, față de care Academia și-a exprimat o rezervă totală. Neolamarckiștii opuneau explicațiilor darwiniene prin selecția naturală ideea rolului modelator al mediului, ca sursă principală a variațiilor. Funcția - expresia cerințelor impuse organismelor de ambianță - creează organul; modificările adaptative se acumulează datorită transmiterii caracterelor dobândite de fiecare individ urmașilor. Se încerca să se minimalizeze, prin reinterpretări ale faptelor, însemnătatea unor obiecții cum este cea formulată încă de Darwin: dacă influența directă a mediului ar fi cauza principală a modificării
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
musculițe drosofila care trăia pe acoperișul unei clădiri în apropierea mării. Rafale puternice de vânt aruncau unele exemplare, cu deosebire pe cele cu aripi mai mari, în apele mării. Cu timpul numărul de exemplare fără aripi, care posedau un avantaj adaptativ incontestabil, a crescut mult în cadrul coloniei. După ce colonia a fost mutată într-un loc protejat de vânt, s-a constatat o creștere rapidă a numărului exemplarelor cu aripi, care erau mai viguroase. La confluența cercetărilor de biometrie și de genetică
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
viguroase. La confluența cercetărilor de biometrie și de genetică s-a dezvoltat, după 1920, genetica populațiilor. Îndeosebi cercetările britanicilor Ronald Aylmen Fisher și John B. S. Haldane și ale americanului Sewall Wright au probat că, atunci când anumite mutații oferă avantaje adaptative minime unor indivizi, șansele ca ele să se fixeze într-o populație și să devină dominante sunt mari. Numeroase experiențe făcute cu drosofila de geneticianul Theodosius Dobzhansky, atât în laborator, cât și pe teren, au confirmat ipotezele geneticii populațiilor. A
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
urmare a poluării industriale crescânde, culoarea scoarței mestecenilor s-a schimbat. Drept urmare, fluturii de culoare brună i-au înlocuit în mod progresiv pe cei de culoare albă. Exemplarele de culoare brună, altădată rare, au devenit dominante în populație datorită avantajelor adaptative pe care le oferea această variație, în condiții schimbate. Mult mai târziu, când poluarea s-a redus, s-a putut constata o creștere a numărului fluturilor de culoare albă. Modul cum promovează selecția naturală avantajele adaptative a fost pus astfel
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în populație datorită avantajelor adaptative pe care le oferea această variație, în condiții schimbate. Mult mai târziu, când poluarea s-a redus, s-a putut constata o creștere a numărului fluturilor de culoare albă. Modul cum promovează selecția naturală avantajele adaptative a fost pus astfel în evidență cu o claritate didactică. Ce a însemnat schimbarea de poziție a geneticienilor, indusă prin dezvoltarea geneticii populațiilor, de la una rezervată sau chiar ostilă față de explicațiile prin selecție naturală la adoptarea lor fără rezerve, reiese
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
expune principiile teoriei sintetice a evoluției. Sprijinindu-se pe date ale cercetărilor paleontologice, Schindewolf susținea că forme cu totul noi de viață au apărut în mod brusc, și nu treptat, că cel puțin unele dintre caracteristicile acestor forme nu sunt adaptative și, prin urmare, nu pot primi o explicație satisfăcătoare prin selecția naturală. Creșterea dinților în formă de sabie ale tigrului sau creșterea coarnelor elanului irlandez nu pot fi explicate prin utilitatea lor. Schindewolf a propus o teorie alternativă a evoluției
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
marcată de discontinuitățile abrupte reprezentate de apariția unor noi planuri de organizare cum sunt, de exemplu, cel al animalelor cu patru picioare. Pe structura reprezentată de un anumit plan de organizare, organismele dezvoltă o mare varietate de caracteristici cu valoare adaptativă, care sunt promovate de selecția naturală. Însăși apariția unor noi planuri de organizare nu poate fi însă explicată prin acțiunea selecției naturale. Mai întâi apar noi structuri, și apoi adaptări. Schimbarea evolutivă esențială este, așadar, cea de la un tip de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
apar noi structuri, și apoi adaptări. Schimbarea evolutivă esențială este, așadar, cea de la un tip de organizare la altul, de exemplu trecerea de la reptile la păsări. În cadrul fiecărui plan de organizare există ortogeneză, precum și o varietate de subtipuri cu caracteristici adaptative dobândite prin acțiunea selecției naturale. O asemenea teorie este incompatibilă cu punctul de vedere că selecția naturală este mecanismul principal al evoluției. Simpson a respins teoria ortogenetică a lui Schindewolf, de pe pozițiile teoriei sintetice a evoluției. Scrierile lui Simpson sunt
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ale zoologului englez Richard Dawkins sau ale filozofului american Daniel Dennett, evoluția vieții pe pământ este înfățișată drept rezultatul unui proces de selecție continuă a mutațiilor pe care le suferă genele ce condiționează morfologia și comportarea organismelor, în funcție de valoarea lor adaptativă, în condiții date ale ambianței. Datorită acțiunii selecției, acele gene și combinații de gene ale căror efecte fenotipice generează adaptări mai puțin bune vor fi înlocuite treptat cu altele, care realizează adaptări mai bune. În termenii biologiei moleculare, metafora favorită
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
făcut posibile. Dennett atribuie selecției naturale un rol crucial „în analiza oricărui eveniment biologic, la orice scară, de la aceea a primei macromolecule care se înmulțește singură“. Iar acțiunea principiului selecției naturale el o înfățișează drept „un poces algoritmic“. Caracterizând „raționarea adaptativă“ drept „inima și sufletul biologiei evoluției“, Dennett afirmă că a o deplasa din locul ei central „ar însemna prăbușirea darwinismului, a tuturor științelor vieții și a medicinei“. Într-un mod asemănător s-a exprimat și Dawkins. El a încheiat un
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
El a încheiat un articol, intitulat în mod semnificativ Darwinism universal, cu următoarele precizări: „Punctul meu de vedere general este că există o constrângere care limitează, impusă tuturor speculațiilor asupra vieții în univers. Dacă o formă a vieții prezintă complexitate adaptativă, atunci ea trebuie să posede și un mecanism al evoluției capabil să genereze complexitate adaptativă. Cât de diverse ar putea fi mecanismele evoluției, dacă nu există vreo altă generalizare care poate fi formulată cu privire la viața în întreg universul, pariez că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]