1,572 matches
-
îi spun că mi-e foarte bine singură, „mulțumesc mult“. Dar apoi, din nefericire, sucomb. E foarte greu să ignori pe cineva care îți spune că ești cea mai frumoasă fată din lume. Chiar dacă știi că încearcă doar să te ademenească în pat... apoi înapoi la monotonia filmelor de acțiune, a plimbărilor de duminică și serilor de vineri petrecute făcând conversație de complezență cu oameni pe care nu îi cunosc (colegii lui). Și, înainte să-ți dai seama, te-ai îngrășat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am crezut că așa-zisele „vedete“ sunt drogate până nu mai pot. Apropo de Amsterdam, ultima oară când am fost acolo prietena mea a insistat să mergem în Cartierul Felinarelor Roșii. A fost groaznic, cu femei care stăteau în vitrine, ademenindu-și clienții. Unele dintre ele tricotau, citeau o carte sau ceva de genul ăsta și puteai să vezi în cameră. A fost un pic înfricoșător, sincer. Așa e, Cartierul Felinarelor Roșii din Amsterdam a devenit o atracție turistică a Olandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Cel pe care nu te pot vedea. Gardienilor le este milă de mine. Încep să răspundă. Unul dintre ei îi sugerează șefului său că par a nu avea nimic de-a face cu comuniștii. Da, domnule, răspund la interogatoriu. Sunt ademenită de oameni răi. Fetei i se spune că poate fi eliberată cu o singură condiție: trebuie să semneze o hârtie prin care condamnă comunismul. Ea ezită, dar se convinge singură să procedeze așa. Joc pur și simplu un renghi inamicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de ani, nu treisprezece. Știu ce e iubirea, căci am iubit și am fost iubită. Știu cum e. Nu mă poți păcăli. Mi-e ușor să-mi închipui ce replici folosiți voi doi. Replicile pe care le foloseai ca să mă ademenești pe mine. Crede-mă, știu. Cu toate acestea, îmi voi aminti mereu de tine ca de un bărbat cald și bun. De sentimentele tale de dragoste, chiar și față de dușmanii tăi. Uneori, ești bun dincolo de orice rațiune. Asta mă uluiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
jucèușe, Matei, stârnit în zonele sale intime de atingerile competențe și delicate ale degetelor ei, simțind cè e purtat pe sus de un vârtej luminos, lèsându-se în voia naturii sale, ea ghidându-l fèrè sè-i impunè, fècându-l s-o urmeze, ademenindu-l în ținuturi de întuneric cald și umed, Matei pètrunzând fèrè teamè, plin de dorințè, croindu-și drum cu ușurințè, de parcè ar alunecă pe valuri, sfâșiind somnul misterios ai pereților lunecoși de carne care se deschid înaintea lui înflorind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mè insulți, Matei, murmurându-mi, sè mè jignești, sè te porți urât cu mine, sè-mi spui toate cuvintele aspre pe care cu siguranțè le-ai gândit despre mine, sè-mi spui cè nu sunt decât o femeie rea care te-a ademenit cu bunè științè, cè n-am fècut decât sè mè distrez cu tine, prea tânèr că sè înțelegi jocul meu femeiesc, iar când am sè mè satur de tine o sè-mi gèsesc altul! Taci! Ar fi fost mai bine dacè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și copiii! Face exact pe invers! Nimic nu-l intereseazè mai mult că sexul și politica! Dracul, intuind asta, s-a specializat de-a lungul timpului în astfel de afaceri și a știut sè menținè treaz interesul omului pentru putere, ademenindu-l cu iluziile puterii politice și a puterii sexuale, La urma urmei, spune tot Șerban, cu sexul și cu politica se vând și ziarele! Pasiunea cu care Șerban abordeazè aceste subiecte, fie cè o face la modul serios, în articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
zi că cea de astèzi, el se va întoarce din drumurile lui cu tirul, Când cântă la pian, în camera de la stradè, cântă, fèrè sè știe, si pentru Matei cel nenèscut, acordurile pianului ei atrègându-l pe cel rètècit cu tirul, ademenindu-l în lume, Ea abandona totul că sè exerseze la pian, uitând de pèpuși și de fetițele de afarè, Cănd auzea pianul, Matei se cèțèra pe gardul de fier, ridicându-se pe vârfuri că sè vadè mai bine, dar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
peste care nimerise: Spre seară vei avea unele surprize și vei simți o împunsătură în inimă. Gelozie? Teamă? Suspiciune? Se obișnuise cu reacțiile femeilor față de soțul său. Îl priveau ca pe un zeu încă din prima clipă. Se aprindeau, îl ademeneau. Și Marioritza îl plăcea, vedea bine, dar ea nu se aprindea. Avea un fel rafinat de a se delecta. Nu încerca să-l ademenească. În schimb, toată ființa ei era atrăgătoare, pe un fond de tristețe care răzbea mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
față de soțul său. Îl priveau ca pe un zeu încă din prima clipă. Se aprindeau, îl ademeneau. Și Marioritza îl plăcea, vedea bine, dar ea nu se aprindea. Avea un fel rafinat de a se delecta. Nu încerca să-l ademenească. În schimb, toată ființa ei era atrăgătoare, pe un fond de tristețe care răzbea mai ales atunci când își cobora privirile și fixa îndelung covorul de la picioarele ei. Și asta în timp ce el îi vorbea despre acel oraș, despre care Mariam nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Da, era omul care adora teatrul, balurile, cluburile, limba franceză... Da, limba „distrugătorului de lume”! O vorbea cu multă plăcere la serate, mai ales în prezența femeilor. Ce limbă! Anume făcută ca să apropie, ca să stârnească dorințele. Ai, ai, jenșcinî! Le ademenea franțuzește și le poseda rusește! Desigur, Bucureștiul nu se putea lua la întrecere cu Moscova sau cu Sankt Petersburgul, dar pulsul vieții era extrem de viu, chiar surprinzător uneori. Ajunsese să îndrăgească freamătul străzilor, strigătele negustorilor ambulanți, ciudățeniile, contrastele, amestecul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
precum lumina unui răsărit crescând peste un pământ untos, roditor, care abia așteaptă sămânța, și ochii verzi, mari, cu uitătură stranie, dusă, crucișă, străvezie, și pomeții înalți și însângerați, întregindu-i aerul tupeist și pervers... Avea în ea tot ce ademenește și provoacă, măcar că n-o fi fost chiar cum o arăta înfățișarea, Mirelo, se întâmplă că omul se ascunde sub masca chipului, se strânge și se înghesuie copleșit de frică. Cât ai clipi, i se topea tupeul. Îndrăzneala aia deșănțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
După ce izbutise să se tragă peste margine și stătea pe platforma-dormitor, am făcut semn cu mâna de jur Împrejur. — Știi ce e asta? am Întrebat. ăsta e locul În care dorm. Acum permite-mi să-ți expun faptele. M-ai ademenit la o Întâlnire cu tine, m-ai dus la un bar și m-ai Îmbătat bine, m-ai dus acasă cu mașina, ai intrat neinvitat la mine În casă, În scopul de a mă anunța că nu intenționezi să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
toate eforturile acestea depuse în direcții contradictorii mă sleiesc de puteri, mâna mea îi mângâie craniul, din afară totul pare a fi la locul său, nici o protuberanță, nici o malformație, iar în clipa în care mi se pare că reușesc să ademenesc veverița cu nuci, iat-o căzută în capcană, perdeaua este dată la o parte brusc de către o soră medicală tânără cu o figură fermă și frumoasă, care întreabă ce ni s-a întâmplat. Nu reușesc să îmi mișc picioarele, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe care mai voiai să-l faci. Între timp pusese păstrăvii-n tigaie. Feliile de șuncă, Încîrligate și maronii, erau așezate pe o bucată de lemn - abia o tăiase din bușteanul pe care-l foloseau pentru foc. Amîndoi se lăsaseră ademeniți de mirosul păstrăvului care se prăjea În grăsimea lăsată de șuncă. Nick Întoarse peștii. Începuse să se facă Întuneric și Nick Întinsese o pînză În spatele focului ca să nu se vadă. Ce voiai să mai faci? Întrebă din nou. Piticot se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o așteptam pe Maria studiind anunțurile imobiliare. Maria a venit după câteva zile și ne-a anunțat că s-a prăbușit Caritasul clujean. V-am zis eu de la început că n-o să țină! Eu îmi aminteam însă că ea ne ademenise la Cluj, ea ne împuiase capul cu vile și piscine. Până una alta era de părere să ne punem banii la un loc, să cumpărăm o garsonieră, apoi să ne luăm și noi cu acte în regulă, să facem copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Grahaalul! - Gra-, Graalul! după două mii de noiembrie! și l-am pierdut iarăși! - Nenorocitule, ia stai tu să-ți tragem proces-verbal! Numele! - Parșival. - Pronumele....” L XLI Până la urmă am acceptat invitația Adelinei la Constanța. Eram tentat să văd litoralul iarna. Mă ademenise și gândul că ai ei urmau să fie plecați la o nuntă în județ. M-a așteptat pe peron, îmbrăcată în alb și fără tălpi de 20 de centimetri - nu mai ținuse neapărat să semene cu farul din port. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
O boare persistentă, mixaj constant și subtil, de urină și de rahat, adia înțepător, din spate, dinspre buda minusculă a cârciumii (fusese cât pe ce, ca Sanepidul să nu-și dea avizul obligatoriu de funcționare), trăgându-te de mânecă și ademenindu-te inconturnabil, în direcția cea bună și eliberatoare pentru sfinctere, direcție marcată de altminteri și fizic, pentru neofiți, printr-o dâră discretă, rectilinie, de căcăreze negre-maronii, de șobolan! De la grătarul mocnit al terasei, unde sfârâiau și se rumeneau niște cârnați
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
atunci că refuzul ei de a sta la țară mai mult de douăzeci și patru de ore ar fi numai din cauză că i-e silă de "cocioaba fără gust și fără confort", cum spunea ea că este conacul bătrânesc de la Amara. Ca să o ademenească, s-a gândit să clădească un castel demn de frumusețea ei. Bătrânul era mâhnit că vechiul conac, în care s-au născut și au trăit patru generații de înaintași, nu mai mulțumește pe Grigore. Socotea planul lui drept începutul destrămării
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el să fie totdeauna; în sufletul și în gândurile ei să nu existe nimeni și nimic afară de dânsul. Suferea de o gelozie cu atât mai chinuitoare cu cât mai mult îi era rușine s-o mărturisească. A încercat s-o ademenească la țară nu ca să îndrăgească ea pământul, ci ca să-și ferească iubita de tentațiile orașului. Patru ani iubirea lui a îndurat toate durerile, până ce și-a destrămat speranțele. Dacă a consimțit el ca Nadina lui să plece singură în străinătate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după potcoave de cai morți în loc să vă vedeți de treburi ca oamenii cumsecade. Și cine vă întărîtă să stăruiți în purtările astea își bate joc de voi, să știți! Eu nu v-am mințit niciodată și nici nu v-am ademenit. Mie-mi place dreptatea și omenia. N-ați fost mulțumiți cu învoielile trecute? Puteam sta de vorbă și dacă aș fi văzut că dreptatea e de partea voastră, le-am fi schimbat. Dar nu cu amenințare, ci cu vorbă bună
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Acum era destul loc pentru un om. Dallas intră primul, urmat de o Ripley neîncrezătoare. La urmă venea Ash, care închise degrabă. Stăteau în picioare nemișcați, pândind cel mai mic semn, cea mai neînsemnată prezență. Dallas fluieră ușor pentru a ademeni vietatea. Privind în jur, înaintă spre un ungher care ar fi constituit o excelentă ascunzătoare. Dar o privire rapidă nu dezvălui decât niște flacoane, toate puse în ordine. Dacă , aveau de gând să captureze creatura aveau nevoie de niște obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sau rochii mai sus de genunchi, apoi plevușca: babe, moșnegi și ploduri pentru gurăcască. Începe hora, o horă numai cu femei. Popa Stasuc, de pe margine, le admira. Femeile, văzând că popa nu se prinde în horă, au început să-l ademenească cu strigături. Una mai focoasă, cunoscută în sat că ar călca pe de lături, a dat tonul: - Foaie verde floare-albastră, vino popă-n hora noastră! Uiiu, uiiu!... Un moșneag de vreo optzeci și ceva de ani se adresă preotului: - Ce
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
revelație : se întoarce cu spatele, se face covrig și se culcă la loc pe un pat de frunze căzute lîngă bordură. — Nu-i place !... - mă aflu și eu în vorbă cu o doamnă în vîrstă, în papuci și halat, care ademenește un maidanez cu o bucată de pîine. — Cred și eu, s-a obișnuit cu carne, îmi explică bătrînica. În fiecare zi îi dau cîte o bucățică de carne, s-a obișnuit, vine și stă în fața porții, mă păzește și își
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ceva, așa, pentru mine... Muică, sîntem neam de hateri ! M-a costat o sticlă de vin copyright-ul la acest titlu, dar a meritat. El îi aparține colegului meu Bogdan Iancu, oltean vizionar de vocație. E o perlă de „glocalizare”, ademenind globalul în patul localului pentru a vorbi despre vecinul național. Dar vorba lungă, sărăcia omului ! Să trecem deci la subiect. Subiectul era în acest caz unul recurent, care mă nedumerește de fiecare dată cînd fac greșeala (din ce în ce mai inevitabilă) să intru
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]