1,155 matches
-
Recunosc, am fost nevoită, la un moment dat și iată-mă. Acum ...șofez. I-am zâmbit și am pornit la drum. O zi bună pentru o ieșire în afara orașului. Niciun fir de nor nu se zărea pe cer, doar vântul adia ușor, ridicând ici și colo frunzele galbene, căzute pe asfalt. - Vreau să-i cunoști pe ai mei. A trecut mai mult de o lună de când nu i-am văzut, simțeam nevoia să mă întorc acasă. Sper că nu te deranjează
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi ei încordați se obișnuiră cu întunericul. Ușorul gâlgâit ca de copil adiind din pieptul bătrânei îi dădu Cerboaicei încredințarea că bătrâna nu se prefăcea. Era o biată femeie puțintică la trup, obosită de viață, cu ochii, când te privea în față, ca niște mucuri de lumânare, gata să se stingă. Prindea viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se spune, aceea se împlinește. Ștefan ce rugă o să înalțe? Dar Bălașa? Ei, Doamne, cu fetele e mai ușor, toate-și doresc să se mărite cu un Făt Frumos. Ridică privirea spre cer, nu se vedeau stele, era înnorat, nu adia nici o boare, așa că lumânările ardeau frumos. — Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte.... Primii mergeau călugării cu lumânări înalte îmbrăcați în stihare negre, întâi grecii, apoi cei care cântau românește, apoi arhimandritul cu evanghelia, un preot cu crucea, patru diaconi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ziua în declin - în vântul adiind răzleți fulgi de nea Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Nici un nor pe cer - un bocanc fără șiret lângă vechiul gard Zăpada sclipește - două inimi desenate pe fereastră Solstițiu de iarnă - ascultând rapsodia la
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
a o folosi. În poiană, nu am reușit să mă decid unde să încep să sap. Erau multe locuri care păreau potrivite. M-am decis, într-un final, asupra unui loc între doi pini frumoși, unde era întunecat și vântul adia numai puțin. Pământul era proaspăt, așa că mi-a fost ușor să sap. Singura problemă erau rădăcinile, dar nu erau prea multe și se rupeau destul de bine când le loveam cu marginea lopeții. Vântul sufla ace de pin și conuri întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pântece și a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu și Omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim." Lumina zilei se cufundă în amurg. Venise ceasul înserări. Dinspre pădurea de brazi, aflată în imediată apropiere, adie o boare firavă de vânt răcoritor. Întâmpinată cu mare bucurie de mulțimea invitaților după căldura teribilă de peste zi, ea aduce bucurie frunților îmbrobonate. Odată cu timidul firicel de vânt, imensa grădină multicoloră în mijlocul căreia se celebrează căsătoria furișează spre cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cataloage de cărți, un dicționar, Viețile și doctrinele filozofilor, celebra carte a lui Diogenes Laertios, exact numită de naratorul personaj un "repertoriu de cancanuri și idei antice". Ca orice intelectual, are poezia trecerii timpului, e asaltat de amintiri, în care adie și fiorul morții. Sentimentul solitudinii și al efemerului cheamă cealălat mare sentiment, ivit odată cu apariția Adelei în Bălțătești. Sosirea Adelei nu o putem numi întîmplare, căci * Sintagma și în Amintiri... de Ion Creangă. știm din Privind viața opinia lui Ibrăileanu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
A trecut prima noapte, iar recolta noastră era mai mult decât modestă. Dar ne puneam speranța în celelalte două zile și o noapte pe care le aveam la dispoziție. Timpul era splendid, pe cer niciun fir de nor. Dispre nord adia ușor o boare de vânt. Vântul acesta din nord face poftă de mâncare peștilor, așa că n-aveam decât să așteptăm mușcăturile la momelile noastre. Și așteptările noastre n-au fost în zadar. Pe la patru dimineața, am sorbit fiecare câte o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bună, de care, dealtfel, nu duceam lipsă. Stăteam tolănit pe iarbă, fumam, beam cafea și-l ascultam pe Gabi cum a prins șalăi din cei mari în Siret, pe la Tecuci. Totul era nou pentru noi, frumos, calm, cerul de azur, adia un vântuleț numai potrivit de răcoros și noi eram mulțumiți și nu simțeam oboseala drumului. Am pornit mai departe și după vreo oră iată-ne în Tulcea. Ne-am îndreptat spre birourile filialei de vânătoare și pescuit sportiv. Băieții, Gabi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
au căutat oamenii cu căngi, dar nu l-au găsit, doar o bucată de cămașă au scos. Asta înseamnă că l-au mâncat peștii cei mari. Am ajuns și la groapa cu somni uriași. Apa era liniștită, doar vântul care adia mai încrețea ușor suprafața ei, nimic nu arăta că acolo s-ar fi produs vreo tragedie. De un copac gros atârna un crâmpei de frânghie; să fi fost frânghia de care dispărutul pescar localnic să fi legat cârligul cel mare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și ceață și cântăream totul din jurul meu, să văd cam unde ar fi mai bine să mă instalez, ca omul care n-a mai fost pe acolo. Era o dimineață frumoasă, cu un cer azuriu, căci acum dădea spre ziuă, adia și un fir de vânt, atât cât trebuie pentru a pune peștele în mișcare și a fugări nemișcarea apei. Și n-am apucat să arunc în baltă cu prima lansetă, când am auzit pe moș Bâcu șuierând așa, ușor, mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
toate tuburile de graffiti. Și iarăși am început să iubesc haosul gri-colorat al Bucureștiului, superficialitatea plină de adevăr a poeților bețivi și cântecul măturătoarelor de străzi. Lumea a început din nou să curgă. O presimțire de primăvară a început să adie prin București în acel sfârșit de februarie. În Obor, unde mă duceam adesea să-mi fac cumpărăturile, simțeam din ce în ce mai tare impulsul să mușc ridichile roșii și crocante, legăturile vesele de lobodă și de ceapă verde dispuse cu mare artă în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu a reușit să găsească ecuația câmpurilor unificate, și nici Dumnezeu nu poate răzbate în sufletul meu decât ca o străfulgerare, precum fasciculele de raze printre frunzele copacilor, vara, când stai întins pe spate și privești cerul printre ramuri și adie vântul. Imaginea mea tremură în oglinda retrovizoare și se șterge pentru câteva clipe sub impactul denivelărilor de pe drumul biciuit de frigul iernilor canadiene. — La ce te gândești ? mă întreabă Jean-Claude, cu o mână pe volan și cealaltă insinuată între pulpele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu? Pentru asta trebuie să mă destind, să adopt o atitudine pozitivă și să dau comanda. He, he, he! Uite că mintea mi s-a eliberat și casc, caaasc, de-mi troznesc fălcile. O toropeală plăcută a început să-mi adie pe la tâmple. Nici nu-mi amintesc când am aterizat, ca un fulg, ca un puf de păpădie, în patul primitor. În schimb, îmi aduc aminte cu claritate că, înainte de a ațipi, chiar dacă mulți din cei care mă cunosc o să zâmbească
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o tură pe la bucătărie. Înainte, trebușoara asta ar fi fost foarte lesne de pus în practică. Acum însă presupunea o adevărată excursie. Am oftat din adâncul plămânilor mei de insectă, iar suflul acela, ciudat pentru obișnuințele mele de până atunci, adie prin zona ultimei perechi de picioare. Am luat-o la trap cu hotărâre. Dacă ar fi trebuit, ca om, să parcurg o distanță proporțională cu aceeași velocitate, cred că aș fi gâfâit de n-aș mai fi putut. Așa părea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de apatie. Luana se răstea, se plângea de dureri de burtă, voia să fie lăsată în pace și amenința că va pleca înapoi la Iași. Simțind atmosfera încărcată, ca într-o zi de vară toridă când vântul uită să mai adie, Sanda vedea plutind în jur furtuna. Când se dezlănțui, avu o forță devastatoare. Primele cuvinte ale fetei îi confirmară îndoiala. Mamei nu-i veni să creadă. Se uită, prostită, la fiică-sa, incapabilă să priceapă. O prinse de mână și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
carte Îi va deranja poate pe oamenii obișnuiți, dar s-ar putea să fie pe placul celor cu simț de discernământ, fie și numai pentru că Pe fereastra acelui index Se cațără o roză Și uneori o blândă briză ex Ponto adie. Vladimir Nabokov 5 ianuarie 1966 Montreux fig Vorbește, memorie Capitolul 1 1 Leagănul se balansează deasupra unui abis și bunul simț ne spune că existența noastră este doar o crăpătură de lumină Între două entități de Întuneric. Deși cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Ierusalimului, fără familie și prieteni, într-un mormânt anonim. Iar ceilalți, când au venit, au găsit mormântul gol și au crezut că El s-a urcat la Tatăl. Din cer a căzut rouă multă, iar spre dimineață a început să adie un vânt cald. Iuda iubea nespus diminețile calde ale Ierusalimului, dar aceasta era pentru el ultima. Știa că e slab și că într-o zi, plin de furie sau de orgoliu, fiind în Templu sau în vreo tavernă din port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
singurătate, să respire adânc, să se bucure de liniște. !!!LIPSĂ!!! înțelese că fantomele spaimelor sale deveneau reale când zări la orizont coloana de praf ce se ridica, rămânând multă vreme suspendată pe cer, nemișcată, căci nici un fir de vânt nu adia în amiaza pustiului. Vehiculele, căci vehicule cu motor trebuie că erau, după viteza cu care înaintau, lăsau în urma lor o urmă murdară de fum și pământ în aerul limpede al deșertului. După care urmă zumzetul ușor al motoarelor, ce vuiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
drum necunoscut. — Știu a fost tot ce-a spus. în zori vom ajunge la pustiu. — O să mă bucur. Sunt sătul să tot urc și să cobor dune și să mă adâncesc în nisip. Nu, n-o să te bucuri, zise. Aici adie vântul. Mai mult sau mai puțin, te răcorește și te ajută să respiri. Râurile de nisip se formează în drumurile vântului. Dar „pământurile pustii“ sunt ca niște gropi moarte, unde totul e liniștit și unde aerul, din cauza căldurii, devine dens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
alunecos. Avea apă, o pușcă bună și muniții; aceasta era lumea sa, inima deșertului pe care-l iubea, și avea de gând să se bucure de drumul lung la capătul căruia își va întâlni soția, copii, sclavii, caprele și cămilele. Adia un vânt ușor și, pe înserat, animalele podișului își părăsiră ascunzișurile ca să pască frunzele tufișurilor pitice; acolo, în tufișuri, doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi stelele care veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de a se apleca asupra a așaceva. Lumea își vedea de drumurile, de treburile, de bucuriile și de necazurile ei. Bătrânul Tucă își terminase de modernizat casa. Își așezase, într-un colț, mai însorit, când afară era senin și nu adia nici un firicel de vânt, un fotoliu înflorat, pe care se lăfăia, ca un vodă din povești, inhalând parfumurile florilor, frunzelor și ierburilor din grădina înțesată cu tot felul de vegetații, gospodărește orânduite, și menținută într-o permanentă stare de curățenie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
atât de frumoasă era seara, atât de senin și încărcat de stele era cerul, atât de pline cu parfumul de flori erau grădinile și arborii din parc, încât, nu ți-ar mai fi venit să rămâi nici o clipită în casă. Adia și un pui de vânt, mai mult o boare, care-l legăna, pe om, în valurile cele mai încântătoare ale vieții. și pe Domnișoara Secretară o cutremurau valuri de bucurie, de fericire, de plăcere, dar, și de un zbucium cum
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fost, pe nicăieri. și, cu adevărat,așa minune, nu se știe să mai fi fost, vreodată, pe undeva.În dimineața ce va urma în istorie, când eroii noștri au pornit, s-a întâmplat ca cerul să fie senin, să nu adie nici un fir de vânt, soarele să răsară la fel de minunat ca în oricare altă zi. Trupa de participanți la acest unic concurs, s-a prezentat la locul de adunare și de pornire. Pornirea a avut loc în trombă. șoseaua trecea prin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sau trei ori pe zi. Dar mai era ceva ce-mi plăcea foarte mult la ea, casa ei. În cămara unde sta ea, era o curățenie pe care nu o mai puteai vedea la nimeni. În acea simplitate și curățenie, adia mereu un miros foarte plăcut. Nu înțelegeam a ce anume mirosea, a flori uscate, a busuioc, a tămâie? Când am crescut mare, am înțeles că acel miros se poate defini printr-un singur cuvânt: sfințenie. Mirosea a sfințenie în odăița
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]