1,462 matches
-
și largă din blană sintetică. Se așezase pe o bancă de lemn în holul de la poarta fabricii. Mersese prin ger, încordată, atentă să nu alunece, așa încât, iar o cotropiseră amețeala și moleșeala aceea dulce care-i dădea târcoale și o adulmeca și se freca de ea ca o pisică. Trecea tot mai des prin stările astea înainte să i se facă foame sau după ce se sătura. Aștepta nemișcată, pândind, stând la fereastră și uitându-se după Velicu. Își asculta trupul: foamea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-i schimbe viața până într-atât că n-ar mai fi contat dacă-n bine sau în rău, și iarăși o vedea pășind peste capul lui și peste pieptul lui și lăsându-se pe vine deasupra lui, răscrăcărându-se și adulmecându-l ca și cum ar fi dat să-l înghită, și el, la rându-i, adulmecându-i gesturile, formele; de un ceas stăteau față-n față în picioare, în mijlocul drumului, apropiindu-se imperceptibil până să se atingă și până ea păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-n bine sau în rău, și iarăși o vedea pășind peste capul lui și peste pieptul lui și lăsându-se pe vine deasupra lui, răscrăcărându-se și adulmecându-l ca și cum ar fi dat să-l înghită, și el, la rându-i, adulmecându-i gesturile, formele; de un ceas stăteau față-n față în picioare, în mijlocul drumului, apropiindu-se imperceptibil până să se atingă și până ea păru să-i împărtășească halucinația pe cale de a se înfăptui. De astă dată nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cum să nu, nea Ghețule, și la matale, și la Zizi sunt dator și că io te respect ca pă tatăl meu, și nea Ghețu se uita la el cu mâinile-n șolduri gâfâind, cu botul lui de sobol ridicat, adulmecând zăpușeala nopții străbătute de luminile lunecânde ale mașinilor peste bulevard, sfidându-l îndelung. Într-un târziu, sări și tăbărî pe el cu pumnii și cu picioarele. Îl doborî și căzu peste el, și de-acum se tăvăleau amândoi în rigolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
străzi, la mitinguri, în săli de spectacol, la reuniuni și congrese și conferințe de presă ale partidelor; ți se băga pe gât, ba înghițeai de bună voie, știai și nu știai, vedeai și nu vedeai sau nu vroiai să vezi, adulmecai și nu credeai, răul lua alte și alte înfățișări, ispitindu-te și amăgindu-te iarăși și iarăși. Îl recunoșteai sau doar ți se părea, era la tot pasul și, cel mai adesea, vorbea în numele lui Dumnezeu. Viclenia lui era inepuizabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu ținea cont... Nu l-ai fi scos din rahatu’ lui, Doamne ferește. De ce să descuie dacă poate s-o înnebunească pe mă-sa, Mirelo, ba parcă mai mult cu tine ar semăna. Uite-l cum intră pe ușă și amușină, adulmecă și dă târcoale ca un câine printr-o casă străină în care ar vrea să se pripășească o vreme, ca și cum nici el n-ar fi de pe-aici, din lumea asta; parcă ar vrea să ghicească, să miroasă, înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
el sau ea, s-ar cuveni să-și ceară iertare. E treaba lor, mă rog, Rafael n-are nici un amestec... Ba bine că nu. A învățat pe pielea lui că-i de-ajuns doar să dai cu nasu’ și s-adulmeci ca să te ia valul. E deja amestecat, ce mai, dacă n-o fi avut altceva mai bun de făcut. Cât de nebun oi fi fost după tine, dragostea mea, dacă m-am înduplecat să rămân aici să curăț mizeria lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai facem griji pentru ziua de mâine. E prea de ajuns să umbli prin zăduf și să stai la mâna unuia care, la rândul lui, stă la mâna altora. Erau și seri când ieșeau împreună, dragostea mea, mână-n mână adulmecau o adiere răcoroasă, dând târcoale meselor de plastic scoase de patronii barăcilor-buticuri pe trotuare. Ocheau câte o ladă mai stingheră, din care se serveau cu două sticle de bere și le beau la douăzeci de metri mai încolo, așezați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
astea, dar uite-l, în sfârșit, pipăindu-se la brâu și-n buzunare și umblând în patru labe pe sub masă, înjurând și întrebând în stânga și-n dreapta dacă n-au văzut, păi, ce dracu’ să mai vadă? Degeaba ar mai adulmeca după miasma care e Rafael și care s-ar putea învârti toată noaptea pe acolo fără să-l întrebe nimeni ceva de viața lui, cine e și cu ce se ocupă, cu ce-și plătește băutura aia de pe masă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se duce la marele vizir. În Piața Zarafilor, călători și neguțători de toate originile, andaluzi, greci sau chinezi, forfotesc În jurul prețuitorilor de monede, care, Înzestrați cum se cuvine cu balanța lor regulamentară, râcâie un dinar de la Kirman, Nishapur sau Sevilla, adulmecă un tanka de la Delhi, cântăresc În palmă un dirham de la Buhara sau strâmbă din nas În fața unei subțiri nomisma de la Constantinopole, căreia de curând i-a scăzut prețul. Portalul divanului, sediu al stăpânirii și reședință oficială a lui Nizam al-Mulk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
renunțat să se mai apere. Când Hasan hotărăște să-ți trimită o misivă sau o lamă de pumnal, e sigur că ai să le primești, fie că porțile Îți sunt larg deschise, fie zăvorâte. Discipolul apropie scrisoarea de mustață, o adulmecă zgomotos, apoi o citește și o recitește. — Diavolul ăsta nu se Înșeală, poate, conchide el. Tot la Alamut siguranța ta ar fi cel mai bine chezășuită. La urma urmei, Hasan ți-e prietenul cel mai vechi. — Deocamdată, cel mai vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mari, când În mine crește Îndoiala, când memoria mi se Încețoșează, când Îmi simt rațiunea șovăind, mă ridic și aprind toate luminile, fug să-i regăsesc scrisorile de altădată, pe care le desfac de parcă tocmai le-aș fi primit, le adulmec parfumul, recitesc câteva pagini; chiar și răceala tonului lor mă Întărește, Îmi dă iluzia că trăiesc din nou o dragoste care se naște. Numai atunci, liniștit, le așez la loc și mă cufund iarăși În Întuneric, gata să mă abandonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
deja defilarea. În fiecare an, de ziua națională, eu eram în culmea fericirii. Din cauza mirosului de friptură, care urca până la ferestrele noastre. Alergam pe balcon și simțeam cum mi se lărgesc nările ca ale lui Fernando, taurul cel cuminte, când adulmecă petalele florilor. Teribil îmi plac desenele animate. Pe axa principală, care lega Gara de Nord cu Piața Operei, mesele înguste erau acoperite cu hârtie albă, iar pe hârtie rămâneau pete verzui de muștar și sticle maronii de bere. Se defila de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spre Arad, ca să prind acolo trenul care venea din capitală. Dar, în vreme ce așteptam pe peron, a răsărit lângă mine ca din pământ sectoristul nostru și s-a interesat pe un ton prietenos încotro intenționam să călătoresc. Naiba știe cum de adulmecase ce se petrece, în orice caz, eu i-am spus că trebuie să plec urgent la Arad. Mă aflam la Arad de o oră, așteptând acceleratul din capitală, când deodată un individ cu înfățișare ștearsă m-a salutat zgomotos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
importanță În lumina celor care abia urmau să se Întâmple, n-a Întârziat să ajungă la ziare, la radio și la televiziune, imediat făcându-i să-și ciulească urechile pe directorii, adjuncții și redactorii-șefi, acele persoane nu numai pregătite să adulmece de la distanță marile evenimente ale istoriei lumii, dar și antrenate În sensul de a le da o mai mare amploare ori de câte ori acest lucru e convenabil. În câteva minute zeci de reporteri se aflau În stradă luând la Întrebări pe fitecine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
azi, violoncelistul are obiceiul să-și petreacă dimineața Într-unul dintre parcurile orașului În compania câinelui și cu una sau două cărți. Animalul nu se Îndepărtează niciodată prea mult, chiar atunci când instinctul Îl face să umble din pom În pom adulmecând pișaturile congenerilor. Ridică piciorul din când În când, dar se oprește aici În ceea ce privește satisfacerea necesităților sale excretorii. Pe cealaltă, ca să spunem așa complementară, o rezolvă În mod disciplinat În curtea casei unde locuiește, de aceea violoncelistul nu trebuie să umble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cameră, dar mie nu mi se părea chiar atât de îngrozitor. Mă lăsa în pace atâta vreme cât îmi păstram partea mea curată și pentru că stăteam cu el, totul era mult mai simplu. El spăla, el aerisea așternuturile, el arunca gunoiul. Mă adulmeca și-mi sugera chiar să fac baie dacă eram prea ocupat [i neglijam acest aspect câteva zile. Ba chiar ajunsese să-mi spună când să merg la frizer și când să-mi tai firele de păr din nas. Singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fost un alt motiv pentru care nu aveam cu cine sta de vorbă și îmi plăcea să mă închid în lumea mea, cu cărțile mele. Le reciteam și uneori închideam ochii și inspiram adânc parfumul pe care-l emanau. Le adulmecam, le mângâiam și mă simțeam fericit. La vârsta de optsprezece ani, cartea mea favorită era Centaurul lui John Updike, dar după ce am citit-o de câteva ori, a început să-și piardă din strălucire și locul i-a fost luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
păscând iarbă. Am luat-o de-a lungul gardului și am zărit un câine care venea spre noi, în fugă, dând din coadă. S-a apropiat mai întâi de Reiko, s-a ridicat pe labele din spate și i-a adulmecat fața, apoi a sărit, jucăuș, pe Naoko. Am fluierat și a venit la mine, lingându-mi mâna cu limba lui lungă. — Este câinele care are grijă de pășune, îmi explică Naoko, mângâindu-l pe cap. Cred că se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se schimbă nebunește și eu nu mai sunt la curent cu ce se întâmplă. Reiko i-a cerut fetei să-i aducă chitara. Fata a închis radioul și a adus o chitară veche. Câinele și-a ridicat capul și a adulmecat instrumentul. — Ăsta nu-i de mâncat, îi spuse Reiko. O briză ușoară, purtând cu ea parfumul florilor și al ierbii, învălui terasa. Coama muntelui din fața noastră părea că atinge cerul. Parcă ar fi o scenă din Sunetul muzicii, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
locul cu pricina. În seara aceasta mergem până la capăt. — Bine, cum doriți, spuse Naoko, chicotind. Era răcoare afară. Reiko purta o jachetă bleu peste cămașă și umbla cu mâinile în buzunarele de la blugi. A ridicat privirile spre cer și a adulmecat aerul, asemenea unui câine. — Miroase a ploaie, spuse ea. Am încercat și eu să adulmec briza, dar mie nu mi se părea că ar mirosi a ploaie, deși cerul era plin de nori și luna nu se vedea deloc din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Era răcoare afară. Reiko purta o jachetă bleu peste cămașă și umbla cu mâinile în buzunarele de la blugi. A ridicat privirile spre cer și a adulmecat aerul, asemenea unui câine. — Miroase a ploaie, spuse ea. Am încercat și eu să adulmec briza, dar mie nu mi se părea că ar mirosi a ploaie, deși cerul era plin de nori și luna nu se vedea deloc din pricina lor. — Cel care stă aici mai mult, este capabil să prevadă vremea după mirosul aerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Reiko s-a ridicat în picioare și-a băgat mâinile în buzunarele pantalonilor. — Hai să mergem acasă. E târziu. Cerul era mai întunecat, norii mai denși, iar luna nu se vedea deloc. Acum îmi mirosea și mie a ploaie, dar adulmecam în același timp parfumul proaspăt al strugurilor pe care îi duceam în mână. — De aceea nu pot pleca de aici, spuse Reiko. Mi-e teamă să plec și să mă amestec cu lumea de afară. Mi-e frică să cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
atârna parcă neputincios, de catarg, asemenea togăi unui senator roman. Un câine maro, jigărit și fricos, luase la mirosit toate florile din stratul de flori ce se afla în grădina interioară. Nu-mi puteam imagina de ce trebuie un câine să adulmece flori, pe o zi ploioasă. Scriam și scriam, iar când mă durea tăietura din palmă, lăsam stiloul jos și îmi plimbam privirile prin grădină. Am început prin a-i povesti lui Naoko cum mă tăiasem la mână în timpul serviciului, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sunt în total, dar se adună foarte multe. Fac plajă grupuri-grupulețe. Nu cred că sunt încântate că mă au pe mine locatar, dar când le-am aruncat o bucată de brânză veche, s-au apropiat câteva de ea și au adulmecat-o. Probabil că o să ne împrietenim în curând. Este printre ele și un motan vărgat cu urechile pe jumătate mâncate. Nici nu știi cât de mult seamănă cu fostul meu șef de cămin și din clipă-n clipă aștept parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]