1,128 matches
-
prin traduceri (bune) se poate obține într-o altă limbă decât cea a origina(r/l)ului ceea ce se cheamă "ați face o idee" de ea, un fel de sosie cu care intrăm în relații, mai mult sau mai puțin afectuoase, cu un fel de ignoranță față de ceea ce e în sine și pentru sine poezia cu pricina. Intrăm într-o comunicare afectivă și (în cazul poeților) și "meșteșugărească" (în sensul acela de "uite, domnule, cum a făcut și a dres, uite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de Glosarul de termeni medievali. Indicele general vine cu o bogată informație sistematizată, astfel încât regăsirea rapidă a informației îl va încuraja pe cititor să revină asupra lecturii. Pentru ca volumul să ajungă în stadiul oferit astăzi cititorului, am beneficiat de susținerea, afectuoasă și devotată, a familiei ori plină de considerație și respect față de investigația istorică a numeroșilor hușeni, prieteni, colegi și reprezentanți ai instituțiilor, care au înțeles importanța unei cărți de istorie locală pentru locuitorii urbei noastre. La toți mă gândesc sincer
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la noi se fixă centrul familiei. Ionel venea în fiecare zi la dejun și la prânz. Eram continuu împreună, mi se părea că niciodată nu-l iubisem atât și el niciodată nu arătase o așa mare afecțiune, el, atât de afectuos de când era copil. retragerea în moldova La ora 10 mama se ducea regulat la Ionel, deși aeroplanele zburau în continuare și pricinuiau multe nenorociri prin populația civilă, mai ales în cartierul fratelui, vizând casele lui și a lui Take Ionescu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ne îngrozeam de ce primejdii au scăpat, pe când alții au fost loviți în chip ireparabil. Tot trebuia să ne socotim o familie binecuvântată. Ultima serie de scrisori aduse prin delegații veniți din Moldova ne-au adus de la Ionel pe cele mai afectuoase, de la Tați pe cele mai amănunțite. Nicolae Pillat vorbea de fetița lui pe care nici n-o cunoștea încă; toți scriseseră: Dinu, Vintilă, Marie și Ion Pillat, Ion Niculescu, Nicol, Adina și chiar Oni. Două ore, cât le-am citit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu de la o amică așa de bună, cunoscând simțimintele și mai ales lealitatea noastră. A doua fu doamna Smaranda Moruzi, văduva lui Dimitrie. Cu dânsa nu eram atât de legați ca cu prima, dar [ne aflam] în re lațiuni foarte afectuoase, mai ales după serviciul ce-i făcuse tată-meu. Copiii veneau aproape în fiecare duminică la noi, mai ales când pleca dânsa cu fetele în străinătate și rămâneau singuri în București cu preceptorul, căci kneazul nu avea timp să se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Sabine, cum i se spusese lui, se apropie de mine și mă întrebă încet de nu ar putea și el să-mi zică așa. După trei-patru zile devenise intim în casa mamei, unde își petrecea vremea și unde toți erau afectuoși cu el, dar sosise și vremea să plece la Iași. De atunci, s-a întors în fiecare an, a scris regulat lui tată-său și mai ales bunicii. Am văzut din ce în ce cât de bine îl crescuse mamă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Tot orașul și toată țara manifestă cu iubire. Regele, ținut continuu în curentul mersului boalei, voi să-l vadă, dar, ca să nu-l turbure în nici un chip, sosi pe nevestite pe la orele patru și se anunță din capul scării... Carol, afectuos și părintesc ca totdeauna, îi reaminti că în aceleași condițiuni venise acum treizeci de ani, în casa de peste drum, la tata rănit de Pietraru și scăpat și dânsul de la moarte printr-o minune dumnezeiască. „D-ta mă întinerești azi cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
monedei europene a produs două efecte: unul comic, altul tragic. * Tehnologizându-și viața, omul devine el însuși o mașinărie. * Ce să alegi: zâmbetul publicitar al occidentalului sau grimasa amară, dar sinceră, a românului? * Răceala occidentalului transpare și prin cel mai afectuos zâmbet; căldura românului se simte și într-o înjurătură neaoșă. * Pe oameni îi poți ușor compara unul cu altul; mai dificil e să-i asemeni. * Occidentalii iubesc mai sec animalele, dar le protejează mai atent. * Progresul tehnic regresează afecțiunea ființei
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ba chiar și o urmă de răsfăț, eu nu am nici o îndoială. Și mai era ceva: o formă paradoxală de manifestare a discreției de sine. Prefera să se creadă că este „rău“, belicos, chiar brutal, decât să-și destăinuie firea afectuoasă și sentimentală. Cum era George Ivașcu în fond. Geo Dumitrescu L-am cunoscut pe Geo Dumitrescu în redacția Gazetei literare, prin 1960, cred, adică în perioada în care, într-un fel, poetul Libertății de a trage cu pușca reapărea: i
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de ani!), dar structurile de rezistență, compartimentarea și o mare parte din rubrici sunt cele pe care le-a conceput Geo Dumitrescu, fondatorul publicației. Pentru cine-l cunoștea numai pe omul de lume Geo Dumitrescu, adică pe convivul fermecător, spiritual, afectuos, cu toată aplecarea sa către ironie, neocolind ambianța boemei, nedisprețuitor al taifasului până la ore târzii, comportamentul său ca redactor-șef a fost în mare măsură motiv de contrariere. Punctual, riguros în toate până la a părea pedant, chiar tipicar, pretinzând respectarea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de recent publicatele scrisori către Ion Simuț, de care aminteam la început. Acestea prezintă, între altele, fața umanizată a lui Paul Georgescu, chiar dacă dominanta atitudinii este tot ironia. Dar apare și autoironia, în atâtea rânduri, după cum apar și notele îngrijorării afectuoase pentru necazurile tânărului prieten semiexilat în satul natal din Bihor, unde trudea ca profesor cu prea mici șanse de a-și împlini vocația reală de critic literar. E preocupat de tot ceea ce întreprinde tânărul și cere mereu amănunte, stăruitor în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un om deo sebit, un om rar, pe care cu siguranță, ne spunea Utan, întărind nota patetică, aveam să-l îndrăgim. Așa a fost, fiindcă am recunoscut repede în noul redactor valoarea intelectualului și noblețea omului, a omului sociabil și afectuos, cum era în anii tinereții, adică atunci când boala nu-i modificase, ca mai târziu, felul de-a fi. Luciditate, precizie în formulări, logică perfectă în argumentare, informație mereu la zi, acestea erau trăsături care-l impuseseră în ochii noștri nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu constituie alternative ontice satisfăcând axiologic la modul absolut". Din perspectiva eternului, oscilația temporalității de ordin omenesc, "oscilând de la transfigurare la neant", apare ca un nonsens. Entitățile cerești, prin lipsa de istoricitate, de culoare și vibrație existențială, prin lipsa participării afectuoase, duc la înțelegerea din perspectiva umană că sunt niște morți ("căci eu sunt vie, tu ești mort"). În Luceafărul, zice George Popa, se încearcă soluția unor antinomii efemeritate/veșnicie, pământesc/ceresc prin "sintetizarea celor două forme ontologice de tip: ieșirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de profesor reușește să-și intereseze elevii pentru disciplina sa. Întemeindu-se pe această idee, psihanaliștii preocupați de problemele educației au conturat teoria afectivă a învățării (26, p. 56; 27, p. 201). Elevul este motivat să învețe de atitudinea sa afectuoasă față de personalitatea profesorului. Potrivit acestei teorii, metoda pedagogică valorează prin cel ce o aplică, prin încărcătura afectivă pe care profesorul o investește în utilizarea ei. Comunicarea specifică procesului instructiv este sprijinită și stimulată de tendința spre identificare a elevului cu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aceste situații. Juriul ședinței, avizat din timp de noi, ne-a protejat de întreruperi și contrări din sală ale supușilor puterii. A fost o bombă. Mai multe zile după aceea, colegii de serviciu mă opreau, mă felicitau și-mi strângeau afectuos mâna. Cam după o săptămână însă, toți aceștia au început să mă ocolească și să mă evite. În scurt timp după aceea, conducerea Filialei Ipromet Galați m-a chemat la ordine și mi-a dat o sancțiune grea pentru dosarul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ali nându-i suferințele pe care marele filozof le-a cunoscut din plin mai târziu. Constantin D. Beldie, fratele mai mare al Lucreției, a fost un prieten intim al lui Mircea Florian și coleg de liceu cu acesta, căruia Îi spunea afectuos „Prințul“. Costică a avut o copilărie frumoasă, fiind primul copil și cel mai răsfățat. A fost dat la Kleinkindergarten și, În același timp, primea lecții de germană, franceză și engleză acasă, de la profesori special angajați de tatăl său. A urmat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost eliminate absolut toate pasajele care se refereau la Cos tică Beldie și explicația ne-o furnizează chiar acesta, În iunie 1946: „Scrisorile bănățene au apărut În Ideea Europeană fără intenția și știința scriitoarei, care le scrisese din simplă și afectuoasă prietenie, aflând de apariția lor abia la Întoarcerea din iluminata sa călătorie.“ Într-adevăr, În nr. 99 din 13-20 august 1922, Încep să fie publicate scrisorile Corei Irineu. Constantin Beldie, secretarul de redacție, a avut grijă să elimine toate părțile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
6 iulie 1952 (inclusă aici pentru a completa descrierea experiențelor sale din Columbia), cînd a făcut din nou referire la „discursul panamerican“, care a primit „aplauze Însuflețite de la audiența semnificativă - și semnificativ de beată“, și cînd comentează, cu o ironie afectuoasă, cuvintele de mulțumire ale lui Granado: „Alberto, care se crede urmașul de drept al lui Perón, a ținut un discurs atît de impresionant și gogonat Încît urătorii noștri se zguduiau de rîs.“ Dar despre bolnavii de lepră și despre viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am rămas, spunându-mi că totul este prea tâmpit, că nu-mi plac dramele, că lucrurile trebuie luate prin partea lor bună etc. Mă gândeam de asemenea să fiu drept cu tine, pentru că te cunosc ca pe un prieten devotat, afectuos și puternic la nevoie... Poate că am greșit rămânând, pentru că, de fiecare dată când încercam să-ți întâlnesc privirea în vederea unei „împăcări“, nu simțeam decât mânia, care era mai tare decât mine, te judecam ca fiind grosolan și lipsit de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
N-am văzut nimic, n-am citit nimic, n-am compus nimic... Fierb în sucul propriei mele inutilități. Sper însă că în curând starea aceasta de lucruri va aparține trecutului. În așteptarea scrisorii tale, rămân ca de obicei al vostru afectuos, Aragón În liniștea precară a Alicei apăru însă în chip fatal un moment deosebit de greu: primul Crăciun fără Mihai, fără Buțu. Sărbătoarea lui cea mai dragă... Sărbătoarea cea mai dragă a întregii familii... Dar ce rost mai aveau acum cozonacii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
curgând din ochii lor uimiți și îndurerați atestau faptul că ei nu înțelegeau prea bine ce se întâmplă cu mine. Știau că sunt slăbuț, dar ceea ce vedeau acum depășea puterea lor de înțelegere. M-am ridicat anevoie, sprijinit insistent și afectuos de cei doi frați mai mari. Nu eram în formă. Arătam destul de rău. Nasul îmi era jupuit pe o porțiune apreciabilă și mă ustura cumplit, iar pe umerii obrajilor simțeam ghearele ascuțite ale murilor tăioși care se repeziseră la obrazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Am rămas nemișcat la locul de osândă cu capul rezemat de mâinile puse pe bancă, trăind primele momente ale unei condamnări publice. Plângeam înăbușit, cu spatele convulsionat de tremurături necontrolate. La un moment dat, am simțit o mână plimbându-se afectuos pe creștetul capului meu și în urechi mi-au răsunat cele mai frumoase cuvinte pe care mi-a fost dat să le aud vreodată: Aciocîrlănoaiei, nu mai plânge. Liniștește-te, nu mai plânge. Lasă, va trece și asta. Înțeleg foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
brusc, dureros, pe nedrept, având consecințe incalculabile pentru familia noastră. Tata era la muncă; nici nu se punea problema să se deplaseze acasă pentru masa de prânz. Momentul când ne întâlneam cu toții era masa de seară. Întotdeauna bine dispus, atent, afectuos, avea pentru fiecare dintre noi un cuvânt de apreciere, făcându-ne să ne simțim siguri pe noi, apărați și ocrotiți. Știam că brațul lui puternic este pavăza noastră permanentă și că nimic și nimeni n-ar fi îndrăznit să aducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
americani - ano nimi, eficienți și tocmai de aceea atît de iubiți de presa noastră !) au stabilit că, în timpul gravidității consoartei, bărbatul însuși are simptome ale sarcinii : „producția“ de testosteron scade cu 30%, omul se îngrașă, obosește mai repede, devine mai afectuos, mai finuț etc. Nu știu dacă „cercetătorii americani“ sînt sau nu o invenție a tabloidelor noastre, un fel de formulă standardizată care ascunde excesul de imagi nație al jurnaliștilor dîmbovițeni, dar pot să certific, cu propria-mi experiență, că cel
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la lucrurile pe care mi le-a amintit lectura din veche publicație junimistă. Hazardul e un geniu binevoitor, căruia îi datorim atâtea surprinzătoare, delicioase și fantastice situații în viață, încât merită să-l tratăm, ori de câte ori avem ocaziunea, cu recunoscătoare și afectuoasă atențiune. Un sentiment de felul acesta trebuie să-i fi dictat scriitorului Arnoux frumosul titlu de "Poésie du Hasard" pe care l-a dat uneia din lucrările sale, făcută, cum el însuși o spune, din materia oferită, fără ordine, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]