KorAP: Find »[drukola/base=afiș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...314 >

7,838 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Ce ați ieșit să vedeți in pustie? O trestie legănată de vânt?” (Matei, 11:7) Ochii săi arși nu mai vedeau, iar vântul arsese și el de tot odată cu trestia. 13. Mai privi o dată În jur: machete de vitrine, desene, afișe, colecția veche de Domus Împrăștiată peste tot, soba albă de teracotă, desenele lui Szántó Înnobilând pereții scorojiți din loc În loc, apoi trase ușa după ea fără părere de rău. Pocnetul yalei, liniște, coborî o treaptă, se Întoarse ca să verifice ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cu patru geamuri cu obloane verzi, de o parte și de alta a unei porți În zid. Tencuiala galbenă căzută În câteva locuri lăsa să se vadă cărămida roasă de igrasie. Pe poartă, prins În cuie de pantofar, era un afiș. Părea o planșă copiată după un manual de anatomie al unui Versalius local, secondat de un Titian expresionist. Mai interesant decât corpul uman, Înfățișat În desen Într-o descriere destul de amănunțită, era textul scris de mână cu o caligrafie nesigură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
doriți? se auzi dinăuntru. Era o voce calmă, de om așezat, sigur pe sine și pe forța câinelui său. În legătură cu anunțul din ziar, bâigui Petru, căruia nu Îi era Încă foarte clar motivul prezenței sale la acea adresă. Ați citit afișul de pe poartă? L-am citit, zise Petru. Și ce v-ar interesa? Întrebă vânzătorul de organe. Un rinichi e dat deja. Pentru inimă și ficat sunt În negocieri, cum se zice. Nu mai rămâne mare lucru... Într-adevăr, admise Petru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
De fapt, cred că fiică-mea avea dreptate. Atunci, cum făcea Rebreanu, am scris o noapte Întreagă. Și nu mi-a părut rău. Ai văzut ce texte am produs, ca să mă exprim mai radical. Ați fost foarte inspirat, zise Petru. Afișul mi se pare o capodoperă.... Vă place? Întrebă uimit Bejan. Nimeni nu mi-a spus asta până acum... Și nici nu știu cum arătați. Mai puteți aștepta un pic? Petru nu răspunse. Se Îndreptă spre poartă cu pași grăbiți. Se pregătea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Dacia lui cu tot. Lot de export. Spectacolul a fost pe măsura funcției și a gradului. Ca și Înmormântarea, de altfel, urmată de prima ediție a balului Schimbarea la față (a României, cum scrisese cineva cu ruj de buze pe afiș), căci totul se Întâmplase pe 6 August. Mulțime de norod, cu bucurie În suflet, s-a adunat și la Înmormântare și la bal, corect Îmbrăcată În negru. S-a dansat Întruna pe Final Count-down al lui Europe. Dimineața, doisprezece dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ai o lanternă potrivită pentru bezna În care vei pătrunde. Te previn Însă, drumul va fi lung, dar osteneala răsplătită. Dosarele sunt În adânc, precum colesterolul, leucocitele sau eritrocitele. Plutesc În sânge sau sunt lipite de pereții arterelor ca niște afișe În metrou pe care nici dracu nu le mai citește. Fata se așeză pe o treaptă, se ghemui În blezărul ei vișină putredă de velur și Începu să plângă Încet, abia auzit, În așteptarea unor mângâieri tandre care nu Întârziară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
propagandist al partidului În misionar Întârziat și caraghios al creștinismului. Atunci a fost mutat la Arhivele partidului la oraș și de acolo la Direcția regională a cinematografiei unde se simțea cel mai bine, chiar dacă nu făcea altceva decât să lipească afișe prin oraș cu noile filme, ajutat de Flavius-Tiberius, de Grațian și, uneori, de Violeta. A continuat să lipească afișe și după pensionare. Din plăcere. Fata asta avea un fel anume de a privi și lumea și filmele. De aceea poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și de acolo la Direcția regională a cinematografiei unde se simțea cel mai bine, chiar dacă nu făcea altceva decât să lipească afișe prin oraș cu noile filme, ajutat de Flavius-Tiberius, de Grațian și, uneori, de Violeta. A continuat să lipească afișe și după pensionare. Din plăcere. Fata asta avea un fel anume de a privi și lumea și filmele. De aceea poate și-a luat lumea În cap. Atâta doar că ceea ce căuta ea nu se găsea nicăieri: nici În viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
acest lucru. Îi trecea Însă repede și resemnarea lua locul revoltei. Își sprijini spatele de o mașină, ca de un zid sau ca de un copac, cum i se Întâmplase de atâtea ori pe vremuri, când drumurile prin oraș, cu afișele sub braț, Începeau să fie prea lungi și când Flavius-Tiberius și Grațian aveau și altceva de făcut decât să-l Însoțească pe el În exercițiul funcțiunii, la vremea amiezii, pe străzile pustii, chiar dacă acum răsplata ostenelii lor nu mai era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
peste tot În Europa, căci păduchii nu cunosc frontiere. VIII. Asediul Vienei 1. În timp ce Grațian Furda moțăia Încă pe un scaun la Urgențe alături de domnul Coriolan Moduna, Iolanda admira singurul element decorativ din apartamentul aproape gol al lui Petru: un afiș după Asediul Vienei (1683) al lui Franz Geffels. Pereții erau albi, iar pe jos mochetă verde peste tot. În bucătărie, gresie. Ca și În baie. Caloriferele ardeau. Petru deschise geamul de la baie și lăsă aerul proaspăt de afară să intre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
simțea acasă pentru că nu era singur. Ar fi vrut să povestească ce simțea, dar socoti că e mai bine să tacă decât să fie contrazis de te miri ce replică a Iolandei. Intră În sufragerie. Lipită de perete, Iolanda privea afișul intens colorat prins În pioneze la mijlocul peretelui din fața ei. Sub el se afla un tub de carton. Semăna cu o petardă de mare putere. E pentru tine, zise Iolanda. Cadou de casă nouă. Deschide-l cu grijă. Știi că la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
căzut fără oprire până au trecut În ninsori... Petru știa povestea: Să nu-mi spui că aici e un eșantion din pulberea nefolosită acum câteva sute de ani... Nu chiar, admise cu modestie Iolanda. Petru se așeză În genunchi, sub afiș și deschise tubul. Din el alunecă Încet, pe mochetă, ca un șarpe captiv În iarbă, un sul gălbui de hârtie Ingres, ușor striat parcă precum un pergament sau o veche diplomă nobiliară. Petru netezi hârtia, atât cât teama de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de-a lungul coapselor și privea calmă În jur, Încercând parcă să-și amintească cum arătase cândva locul acela În care ea pășea pentru prima oară. Nu s-a schimbat nimic, Își zise ea. Doar ea, poate. Petru era sub afiș, rezemat de perete, privind când la desen, când la Iolanda. Era un joc. Un joc care Îi plăcea. Ce-i cu afișul ăsta? a Întrebat Într-un târziu Iolanda. Nimic special. L-am cumpărat de la anticariatul din Piața Carolina. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pășea pentru prima oară. Nu s-a schimbat nimic, Își zise ea. Doar ea, poate. Petru era sub afiș, rezemat de perete, privind când la desen, când la Iolanda. Era un joc. Un joc care Îi plăcea. Ce-i cu afișul ăsta? a Întrebat Într-un târziu Iolanda. Nimic special. L-am cumpărat de la anticariatul din Piața Carolina. Îmi trebuia și mie puțină mobilă aici. Și de care să nu mă izbesc cum mi se mai Întâmplă uneori. În plus Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

lui dense și complexe, toate arhivate și uitate în teancurile din subsolul universității. Cu ajutorul lor, într-o bibliotecă din Hull am dat peste adnotările făcute de mâna lui într-un set de enciclopedii vechi. Acestea m-au condus la niște afișe ilegale, cu mult text din Leeds, iar în Leeds am găsit serii întregi de eseuri scrise cu marker negru pe dalele pasajelor subterane din Sheffield. Eseurile din pasaje m-au dus la o suită de texte scrise cu creta pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
m-au dus la o suită de texte scrise cu creta pe pereții unui vechi turn din Manchester. Mi-amintesc atât de clar partea asta, traseul ăsta, pentru că mi l-am repetat în gând zi de zi: „Dicționarul din Hull, afișele din Leeds, pasajele subterane din Sheffield, turnul din Manchester“. Și-apoi mai e o ultimă oprire pe acest itinerar, locul în care l-am descoperit într-un târziu pe doctorul Trey Fidorous: l-am găsit bolnav în holul de la intrare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fundalul sfârșitului de vară. DOI Noaptea, somonii părăsesc râul și intră în oraș. Raymond Carver 9 Pe urmele lui Trey Fidorous - Fosile reconstituite și obiecte găsite (De la Hull la Sheffield) a e e 1. Animale unicelulare Primul dintre cele două afișe ilegale, lipite pe stâlpi, găsite în Leeds și probabil create de doctorul Fidorous (deși, după câte se pare, acestea nu pot fi departe de foile scrise cu markerul negru descrise în scrisorile primului Eric). Textul acesta și următorul au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pare, acestea nu pot fi departe de foile scrise cu markerul negru descrise în scrisorile primului Eric). Textul acesta și următorul au fost expuse ca parte din renovarea Gării Centrale Leeds. În ciuda a săptămâni întregi de căutări, nici un alt posibil afiș al lui Fidorous n-a fost descoperit în oraș. Animalele unicelulare e titlul original (scris în colțul din stânga jos). AaBbCcD dEeFfGgHhIiJj KkLlMmNnOoP pQqRrSsTtUuV vWwXxYyZz 2. Nucleul celulei conține informații biologice Al doilea posibil text al lui Fidorous, descoperit împreună cu primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
electrică acolo și nimic care să explice zgomotele pe care le auzisem. Spațiul părea construit din cărți uriașe, enciclopedii vechi, dicționare sau atlase, iar cotoarele lor de piele jupuită, ca niște cărămizi groase, aruncau umbre tremurate în lumina lumânărilor. Un afiș vechi cu un călugăr în stil shaolin, cu un gong uriaș, fusese bătut într-un cui pe unul dintre pereții de cărți. Fidorous ședea cu picioarele încrucișate sub el pe o pernă în mijlocul podelei, la început cu fața spre masa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

dédeau un picior În fund, Înghețatele nu cédeau. În fațé la alimentaré, ținînd préjituri și sticle cu apé dulce, pionierii se ghiftuiau și se stropeau cu apé dulce. Dar strézile degrabé se goleau și pionierii umpleau scérile cinematografului tapițat cu afișe cu lupi și iepuri care danseazé pe gheațé. Orașul Își recépéta liniștea. El parcé se afunda În ea și pérea mai técut că niciodaté și pérea chiar trist, de parcé În el nu mai locuia nimeni, numai mașinile care mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

de cafea. Ne ducea cu trăsura, pe mine și pe Brăduț, la o ultimă cofetărie particulară (dispăreau meserii, dispăreau profesiuni, dispăreau ocupații, dispăreau clase sociale întregi), din București, să mîncăm cataif. Îmi pot imagina perplexitatea ei blîndă cînd a văzut afișul cu Muncitorii au rabat 10%. A încercat să ne explice ce înseamnă oportunism: " Ce face negustorul e oportunism, copii". Era o zînă bună tante Liselle. Copilăria are gustul biscuiților cu unt și al covrigeilor cu vanilie, făcuți de ea. Multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
violoniști străini, trecînzi prin dulcele tîrg. Mai dădea concerte de cameră, în din ce în ce mai rarele saloane de melomani. Dar ce triumf, în 3 noiembrie '39, cînd Andrei Oțetea, director al Teatrului, a dat sala Naționalului pentru concertul inaugural. Dirijor: Mișu Jora. Afișul a stat atîta timp înrămat cu grijă (o mai fi prin mansardă?), că am învățat alfabetul după el. Îmi aduc aminte ce s-a cîntat? Da. Uvertura Coriolan de Beethoven, Clavecinul bine temperat (preludiu și fuga în mi minor prelucrare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
deși psihologia lor a ajuns de pomină. În loc să lase nasu-n jos, țipă că-s calomniați, fac declarații de război contra celor care au avut ghinionul să-i descopere. Unul dintre ghinioniști e și Herr Professor. L-am întîlnit în fața unui afiș ars pe jumătate. Era afișul pentru lansarea cărții Camera Sambô. Îmi amintesc și data, 7 aprilie 2000, atît de tare m-a șocat gestul de-a da foc, cu bricheta, în holul universității, unei invitații. Am avut, atunci, revelația tembelismului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de pomină. În loc să lase nasu-n jos, țipă că-s calomniați, fac declarații de război contra celor care au avut ghinionul să-i descopere. Unul dintre ghinioniști e și Herr Professor. L-am întîlnit în fața unui afiș ars pe jumătate. Era afișul pentru lansarea cărții Camera Sambô. Îmi amintesc și data, 7 aprilie 2000, atît de tare m-a șocat gestul de-a da foc, cu bricheta, în holul universității, unei invitații. Am avut, atunci, revelația tembelismului universitar iașiot. "Din cinci afișe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
afișul pentru lansarea cărții Camera Sambô. Îmi amintesc și data, 7 aprilie 2000, atît de tare m-a șocat gestul de-a da foc, cu bricheta, în holul universității, unei invitații. Am avut, atunci, revelația tembelismului universitar iașiot. "Din cinci afișe, puse la patru etaje diferite, trei au fost arse." "Constanți mai sîntem. Ne-am ocupat din moși strămoși cu otrăvitul fîntînilor și cu arderea grînelor. "Ces Latins des Carpates"! E în tradiție și să ciopîrțim cărți cu toporișca, și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]