2,420 matches
-
obârșiile sub vf. Custurii și Dealul Negru, izvorând din lacul Bistra, aflat la 1900m altitudine. În drumul său primește apele pârâielor Lupu, Bucovița, Marga și cele ale Bistrei Mărului. Regiunea nord-estică a munților este drenată de pârâul Zeicani și de afluentul lui, Zlatina, ce își poartă apele spre depresiunea Hațeg. În văile și căldările glaciare există mai multe lacuri. Astfel, în căldarea glaciară Oboroacele, se află Iezerul Țarcu, la 1950m, cubărit între grohotișuri. Taul Pietrele Albe și Taul Lucios, se află
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
DN15D). În comuna Dobrovăț se află pădurea Pietrosu, arie protejată de tip forestier în care sunt ocrotite specii de fag, carpen și tei argintiu. Spre marginea de sud a unor păduri dese, într-o poiana mare de pe valea pârâului Dobrovăț, afluent pe dreapta al râului Vasluieț (din bazinul hidrografic al râului Bârlad), s-au concentrat așezări omenești din cele mai vechi timpuri. Fosta poiana își mai păstrează încă înfățișarea ei de altădată, dar este larg deschisă către sud-est, unde se întinde
Dobrovăț, Iași () [Corola-website/Science/301273_a_302602]
-
Calina , Lacu etc). Pe unele din aceste platouri sunt mici depresiuni lacustre, în care apă ploilor abundente și a celei provenite din topirea zăpezilor staționează câteva zile, iar vegetația are caracter hidrofil. Spre valea pârâului Dobrovăț și a principalilor săi afluenți, dealurile-platou se continuă prin dealuri mai scunde , cu înfățișare de dealuri-coline , predominanțe mai ales spre marginea de sud-est a teritoriului comunei. În sectorul mijlociu a pârâului Dobrovăț , începând din aval de confluenta cu pârâul Însurățelul , până aproape de satul Dobrovăț , ca
Dobrovăț, Iași () [Corola-website/Science/301273_a_302602]
-
a satului Cheia), toate înființate de mocani transilvăneni din zona Săcele, refugiați peste graniță. Comuna avea 2022 de locuitori, o școală cu 51 de elevi (din care 5 fete), 36 de mori și pive pe râul Teleajen și pe diverși afluenți ai săi, precum și două biserici ortodoxe — una în Gheaba (fondată în 1889) și una de lemn în Valea Largă (înființată în 1829). Comuna Măneciu-Pământeni era mai veche, fiind înființată în 1632 de postelnicul Mănică. Ea avea la sfârșitul secolului al
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
productive spații agricole. Rețeaua hidrografică este destul densă și după cum spune denumirea este reprezentată de cele două râuri Secaș la care se adaugă în nord răul Târnava ca și colector principal în partea nordică. În sud Secașul Mic are ca afluenți râurile: Sângătin, Apold, Gârbova, Boz, Șpring, Șpring și Slatina. În partea centrală Secașul Mare are mai mulți afluenți de dreapta până la vărsarea în râul Târnava, dar cel mai important este râul Gârbău. În nord râul Târnava Mare continuat în aval
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
Secaș la care se adaugă în nord răul Târnava ca și colector principal în partea nordică. În sud Secașul Mic are ca afluenți râurile: Sângătin, Apold, Gârbova, Boz, Șpring, Șpring și Slatina. În partea centrală Secașul Mare are mai mulți afluenți de dreapta până la vărsarea în râul Târnava, dar cel mai important este râul Gârbău. În nord râul Târnava Mare continuat în aval de Blaj de Târnava primește mai mulți afluenți importanți și cu debit mare cum ar fi: Visa, Spălac
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
și Slatina. În partea centrală Secașul Mare are mai mulți afluenți de dreapta până la vărsarea în râul Târnava, dar cel mai important este râul Gârbău. În nord râul Târnava Mare continuat în aval de Blaj de Târnava primește mai mulți afluenți importanți și cu debit mare cum ar fi: Visa, Spălac, Dunărița și Secașul Mare. Desigur solul ca principală resursă este de aceeași calitate ridicată pe tot cuprinsul microregiunii, de aici rezultă faptul că agricultura se poate practica în condiții foarte
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
Voscodavie, Voscodavinți, Voloscăuți, Volcoviciki, Volcăuți, Volosovți, Volosovca, Volcinți, Voloșcov, Volcovțe, Volocisc, Vilhoveți, Volcovciki, Volcovoe, Volcovțivâș, Vidava". Unele sunt pomenite de cronici: "Butovți, Butki, Plosca, Troianov, Olașnița, Olșanî, Olșanca, Olhoveț, Voloșchi, Volostoc, Vlodava" etc. Sunt prezentate și denumiri de râuri: "Humor", afluent al râului Sluci și "Seret" afluent al Nistrului. Mai multe localități aflate la nord de Nistru au terminația „ți” (Voloscăuți, Volcăuți, Cudrinți, Miliuți, Biliuți etc) Terminația indică la plural locuitorii unui sat sau oraș fiind caracteristică atât românilor cât și
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Volosovca, Volcinți, Voloșcov, Volcovțe, Volocisc, Vilhoveți, Volcovciki, Volcovoe, Volcovțivâș, Vidava". Unele sunt pomenite de cronici: "Butovți, Butki, Plosca, Troianov, Olașnița, Olșanî, Olșanca, Olhoveț, Voloșchi, Volostoc, Vlodava" etc. Sunt prezentate și denumiri de râuri: "Humor", afluent al râului Sluci și "Seret" afluent al Nistrului. Mai multe localități aflate la nord de Nistru au terminația „ți” (Voloscăuți, Volcăuți, Cudrinți, Miliuți, Biliuți etc) Terminația indică la plural locuitorii unui sat sau oraș fiind caracteristică atât românilor cât și aromânilor din în sudul Balcanilor Datele
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
de pădure, care sunt mai puțin fertile. Pe marne și argile, precum și pe depuneri aluviale s-au format lacoviștile, care au exces de umiditate și necesită lucrări de desecare. Depunerile coluviale au generat soluri coluviale humoase. Râul Volovăț este rău afluent al râului Sucevița, la rândul său fiind afluent al râului Suceava (ce izvorăște din vârful Lupcina-1590 m din Obcina Mestecănișului ), afluent de gradul I al râului Siretafluent de gradul I al râului Siret, cu direcție de curgere NV-SE. Teritoriul
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
marne și argile, precum și pe depuneri aluviale s-au format lacoviștile, care au exces de umiditate și necesită lucrări de desecare. Depunerile coluviale au generat soluri coluviale humoase. Râul Volovăț este rău afluent al râului Sucevița, la rândul său fiind afluent al râului Suceava (ce izvorăște din vârful Lupcina-1590 m din Obcina Mestecănișului ), afluent de gradul I al râului Siretafluent de gradul I al râului Siret, cu direcție de curgere NV-SE. Teritoriul Comunei cuprinde pâraiele Sucevița și Volovăț, alimentate mai
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
exces de umiditate și necesită lucrări de desecare. Depunerile coluviale au generat soluri coluviale humoase. Râul Volovăț este rău afluent al râului Sucevița, la rândul său fiind afluent al râului Suceava (ce izvorăște din vârful Lupcina-1590 m din Obcina Mestecănișului ), afluent de gradul I al râului Siretafluent de gradul I al râului Siret, cu direcție de curgere NV-SE. Teritoriul Comunei cuprinde pâraiele Sucevița și Volovăț, alimentate mai ales în vremea ploilor, de pârâiașe mici: Iaslovăț, Pârâul Vadului, Surducul. Vechile documente
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
frontului au fost cele de est și, respectiv, de vest. De aceea, luptele principale s-au purtat pe direcția centrală, spre Belgrad, și în sud spre Salonic. Cele mai importante cursuri de apă ale frontului balcanic au fost Dunărea și afluenții săi Drina și Sava. Dunărea are în dreptul Belgradului o lățime între 1,5 și 1,9 km, cu o adâncime de până la 14 m. Din acest motiv, forțarea cursului Dunării sau Savei era foarte dificilă, iar în același timp, defensivă
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Farcașa (în ) este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Bușmei, Farcașa (reședința), Frumosu, Popești și Stejaru. Comuna se află în nord-vestul județului, pe malurile Bistriței, acolo unde primește apele afluenților Fărcașa și Stejaru, între Munții Bistriței și Munții Stânișoarei. Este străbătută de șoseaua națională DN17B, care leagă Piatra Neamț de Vatra Dornei. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Farcașa se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din
Comuna Farcașa, Neamț () [Corola-website/Science/310695_a_312024]
-
se deschide și Depresiunea Almaș-Agrij. Culoarul este limitat spre vest de ultimele prelungiri ale culmii Prisnelului, reprezentate prin Piscuiul Ronei (438 m). Teritoriul comunei este traversat de cursul mijlociu al Someșului, aici vărsându-se, pe un spațiu foarte restrâns, trei afluenți importanți ai acestuia: Valea Cristolțelului (Solonii), Valea Brâglezului (Gârboului) și Valea Almașului. Un castru roman de importanță istorică se află pe teritoriul satului Tihău. Acest castru a fost identificat pe teren și semnalat ca fortificație de interes istoric încă de la
Comuna Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/310746_a_312075]
-
climaterică și turistică importantă, fiind renumită îndeosebi ca stațiune turistică pentru sporturile de iarnă. Orașul se află în nordul extrem al județului, în Munții Baiului, la limita cu județul Brașov, pe cursul superior al râului Prahova, acolo unde primește apele afluentului Azuga. Este străbătut de șoseaua națională DN1, care leagă Ploieștiul de Brașov. Prin oraș trece și calea ferată Ploiești-Brașov, pe care este deservit de stația Azuga. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Azuga se ridică la de locuitori, în
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
s, iar scurgerea medie anuală este de 91,2 milioane m³. În partea superioară străbate o regiune deluroasă din Basarabia, iar pe măsură ce coboară spre vărsare străbate zona de șes a Câmpiei Dunării. Apele râului Ialpug sunt folosite pentru irigații. Principalii afluenți sunt pe partea stângă Ialpujel (cu vărsarea în apropiere de satul Javgur) și râul Lunga (cu vărsarea în apropiere de satul Aluatu) și pe partea dreaptă Chirsova Mare (cu vărsarea în apropiere de satul Congaz), Ialpugel (cu vărsarea în apropiere
Râul Ialpug () [Corola-website/Science/317971_a_319300]
-
aspect important este ceața, care apare foarte des de-a lungul anului (70%) Apele de suprafață din aria Masivului Ceahlău aparțin în totalitate bazinului hidrografic al râului Bistrița. Pe râul Bistrița s-a format lacul de acumulare Izvorul Muntelui iar afluenții direcți sunt pâraiele Schit-13km, Izvorul Muntelui-13km, Izvorul Alb, Secu, Coșușna, Răpciunița, Tiflic. Alți afluenți sunt indirecți și sunt colectați de doi afluenți importanți ai Bistriței, Bistricioara și Bicaz. Bistricioara adună apele de pe versantul nord-vestic (pârâul Pintic) iar Bicazul pe cele
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
de suprafață din aria Masivului Ceahlău aparțin în totalitate bazinului hidrografic al râului Bistrița. Pe râul Bistrița s-a format lacul de acumulare Izvorul Muntelui iar afluenții direcți sunt pâraiele Schit-13km, Izvorul Muntelui-13km, Izvorul Alb, Secu, Coșușna, Răpciunița, Tiflic. Alți afluenți sunt indirecți și sunt colectați de doi afluenți importanți ai Bistriței, Bistricioara și Bicaz. Bistricioara adună apele de pe versantul nord-vestic (pârâul Pintic) iar Bicazul pe cele de pe versantul estic (Chișirig , Neagra și Bistra). Pârâul Rupturi, alături de Bistrele Mare și Mică
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
totalitate bazinului hidrografic al râului Bistrița. Pe râul Bistrița s-a format lacul de acumulare Izvorul Muntelui iar afluenții direcți sunt pâraiele Schit-13km, Izvorul Muntelui-13km, Izvorul Alb, Secu, Coșușna, Răpciunița, Tiflic. Alți afluenți sunt indirecți și sunt colectați de doi afluenți importanți ai Bistriței, Bistricioara și Bicaz. Bistricioara adună apele de pe versantul nord-vestic (pârâul Pintic) iar Bicazul pe cele de pe versantul estic (Chișirig , Neagra și Bistra). Pârâul Rupturi, alături de Bistrele Mare și Mică sunt cele mai atractive pentru turiști, Rupturi formând
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
este un municipiu în județul Bacău, Moldova, România, format din localitățile componente Găzărie și (reședința). Municipiul se află în partea de nord-vest a județului, pe malurile Tazlăului Sărat și ale afluentului acestuia, pârâul Gâzu. Este străbătut de șoseaua națională DN2G, care îl leagă spre sud-vest de Comănești (unde se termină în DN12A) și spre est de Bacău (unde se termină în DN2). Din acest drum, la Moinești se ramifică șoseaua județeană
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
dar este construită pe locul uneia mult mai vechi. În cadrul bisericii și-a dormit o parte din somnul de veci capul lui Miron Costin ce a fost strămutat apoi la Iași. Acest sat se află pe pârul Brănișteni (de la Brănișteanu), afluent al pârâului Valea Neagră. Satul Brănișteni este contopit și cu un alt sat (Bărboși), iar astăzi poartă numele de Miron Costin. Prima atestare documentară este la 1400, august 4, când se pomenește de Dragomir Brănișteanu, un vechi stăpân al satului
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
(în ) este un râu care străbate sudul Republicii Moldova și sud-vestul Regiunii Odesa din Ucraina, afluent de stâng al râului Sărata. are o lungime de 33 km și o suprafață a bazinului de 151 km². El izvorăște din zona dealurilor Basarabiei de sud, din apropierea orașului Ștefan Vodă (Raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova), trece printr-o vale cu
Râul Gealair () [Corola-website/Science/318451_a_319780]
-
o bază pentru călătoria ce plănuia să o întreprindă. Prima sa mare călătorie o începe în 1853, urcând în amonte pe fluviul Zambezi fiind însoțit de 160 negri în 33 de bărci. Înaintează până la 12° latitudine sudică, pătrunde pe un afluent vestic și, la 11° latitudine sudică, depășind un interfluviu puțin înalt, intră în bazinul fluviului Congo, continundu-și drumul până pe țărmul Oceanului Atlantic la Luanda (31 mai 1854). După un scurt popas navighează la amonte pe râul Congo până la izvoarele sale, trece
David Livingstone () [Corola-website/Science/309131_a_310460]
-
familia sa în patrie (decembrie 1856), este numit consul la Quelimane și revine pe pământul Africii împreună cu soția, fiul și fratele său Charles (mai 1858). În cursul celei de a doua călătorii, explorează (1859) cursul inferior al fluviului Zambezi și afluentul său nordic Shire, descoperind cascada Murchison. Cartografiază pentru prima oară lacul Shirwa și cercetează mare lac Nyassa, căruia îi întocmește prima hartă exactă (1861). După moartea soției sale pe fluviul Zambezi în ianuarie 1862, își continuă călătoria explorând în continuare
David Livingstone () [Corola-website/Science/309131_a_310460]