1,812 matches
-
cam îngroșat gluma. Luke nu s-a dus la muncă de mai mult de-o săptămână. Nici nu s-a mai bărbierit. Tot pleacă și rătăcește Dumnezeu știe pe unde și nu ajunge acasă decât dimineața în zori, de regulă afumat. Și ieri, când am venit de la slujbă, am descoperit că-și dăduse toți pantofii de pomană. Mă simt complet neajutorată. Nimic din ce fac nu are nici un rezultat. I-am făcut supă hrănitoare, de casă. (Cel puțin așa scrie pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se opune totodată. Ea trece prin obiectul devenit transparent pentru a vedea altceva; o sublimare ori o apoteoză a sensibilului, așa cum ne e dat să întrezărim în Semn 715: "Cum te uiți la o eclipsă de soare/ printr-un geam afumat,/ tot astfel se uită prin mine/ ochiul din spatele meu, opal/ spre ochiul fix din orizont, oval/ coborând din deal spre o vale/ urcând o vale spre un deal". Precum tot ce apare în faptul de a fi al lumii, eul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumina?) se uită "prin mine" spre ochiul fix din orizont, înseamnă că cei doi ochi, dispuși simetric pe fața poemului, deschid împreună perspectiva unei ingenioase imagini. Imaginea se ivește în chiar distanța dintre ochi, în centrul căreia se află geamul afumat al eului prin care se vede. De unde vine lumina care face cu putință vederea, dacă nu dintr-un orizont îndepărtat, dinspre soarele eclipsat, dar atât de orbitor încât, pentru a putea vedea ce e de văzut, e nevoie nu de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
orbitor încât, pentru a putea vedea ce e de văzut, e nevoie nu de vederea ochiului liber să vadă prin transparența dezvăluitoare, ci de o vedere voalată de transparență, pusă în situația vederii? Ce înseamnă în acest context un geam afumat, transparență "afumată"? Un intermediar al vederii, apariție translucidă prin intermediul căreia ochiul poate să vadă. Un văl al transparenței protectoare, eclipsată ea însăși de donația suprasaturantă a luminii. Aici lumina nu trece decât prin acest mediu de trecere, prin imaginea eului
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru a putea vedea ce e de văzut, e nevoie nu de vederea ochiului liber să vadă prin transparența dezvăluitoare, ci de o vedere voalată de transparență, pusă în situația vederii? Ce înseamnă în acest context un geam afumat, transparență "afumată"? Un intermediar al vederii, apariție translucidă prin intermediul căreia ochiul poate să vadă. Un văl al transparenței protectoare, eclipsată ea însăși de donația suprasaturantă a luminii. Aici lumina nu trece decât prin acest mediu de trecere, prin imaginea eului care vede
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în carcinogeneză. Factorii de risc pentru cancerul gastric Factorii de mediu. Printre factorii corelați mai frecvent cu apariția cancerului gastric se numără ingestia de pește sau carne conservată prin afumare sau sărare. Conținutul de hidrocarburi aromate (3,4-benzpiren) al alimentelor afumate are un efect carcinogenetic demonstrat pe animale de laborator și a fost incriminat ca unul dintre factorii responsabili de incidența mare a cancerului în Islanda. Trecerea de la metodele de conservare a alimentelor prin sare sau fum la refrigerare sau congelare
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
aeriene ale ordinului din care fac parte atrag privirea, reprezintă alteritatea religioasă cea mai radicală. Amândouă sunt foarte tinere, vorbesc într-o engleză șoptită, sora din România și-a luat în serios rolul de ghid și-i arată asiaticei picturile afumate de pe ziduri, cu gesturi largi, didactice. Cei din jur le studiază pe furiș, din colțul ochiului, ca și cum ar fura fărâme de imagine. Călugărițele catolice poartă cu ele un coș cu flori albe, crini regali, un aranjament floral elegant, frumos ambalat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vieții religioase”. Este seară, mă pregătesc să mă întorc în camera mea de hotel, dar înainte de asta vreau să aprind câteva lumânări. La Iași, lumânările se aprind într-un fel de construcție improvizată, din termopane maro cu geamuri de sticlă afumate, seamănă cu o mică cabană de grădină, pentru a proteja interiorul bisericii de fumul dens, lipicios. Pe unul dintre geamurile exterioare sunt lipite numeroase afișe cu oferte de „pelerinaje” organizate de centrul local al Mitropoliei. Exemple : „Cu mocănița în Munții
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fel de „rafturi” din PFL. Ansamblul seamănă mult cu cel din bisericile catolice, cu celebrele lor stelaje metalice unde se aprind candelele-ofrandă. Lumânările de ceară se aprind însă afară, în exteriorul pridvorului de la intrare, în două cutii mari de tablă afumată, cu ușiță de închidere, marcate „vii” și „morții”. Iar peste toată acțiunea domnește în pridvor cel care (bănuiesc că) este preotul-paroh al bisericii Sfântul Gheorghe Nou, după autoritatea naturală pe care o degajă, sfaturile și ordinele pe care le dă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dom' primar, sînt necăjit. Nu se bea bere, ci vin din cea mai bună cramă. Cei doi protagoniști se cherchelesc bine și-și povestesc viețile. După imensa tensiune trăită, atmosfera se detensionează complet cu alcool. Pașcu este în culmea fericirii. Afumat bine, începe a povesti: Tata, dom' primar, a fost medic. Un om de zahăr. Și-a pierdut un ochi din cauza unei banale infecții și nici cu celălalt nu mai vedea bine. Din cauza asta a căpătat o fobie, inexplicabilă pentru un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar bănoasă treabă, glumesc. Dar nu găsesc în fiecare zi. Dimineața fac sacrificiile și uneori le fac degeaba. Ce sacrificii?! Pentru Eleggúa și Echú. Ce anume? Doi porumbei, pui, găini. Mai fac ofrande de rom, tutun, făină de porumb, pește afumat... În fiecare zi? Numai cînd am de lucru. Azi am lucrat mai în vale și mi-am încercat norocul și la dumneavoastră. Și ce înseamnă... ce spui acolo în jurul copacului dansînd? Stăpîne al cuvîntului, aștept lucrarea ta înceată, Doamne. Salutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
obiceiuri și credințe aduse din Africa și transmise pînă în zilele noastre. Doar prin acest preot aș putea să intru în tainele unei credințe fabuloase. După un timp apare cel pe care îl caut, un negru uscat ca o prună afumată, cu părul grizonat și neras de vreo două săptămîni. Asta dacă părul i-ar crește în ritmul părului meu de pe față. Omul este un babalawo, preot, vraci și tot ce vrei și ce nu vrei. Aveți probleme, domnule? Dau ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
industrial, fabrică de ciment, rafinărie de petrol, o uzină petrochimică și, mai ales, centrală nucleară, unica din țară. O centrală de proveniență sovietică și care n-a fost niciodată terminată. Dar atmosfera orașului nu este cea întîlnită în orașele industriale, afumate și cu un aer irespirabil. Nu, Cienfuegos este o stațiune turistică, cu un golf enorm, închis ca un lac. Istoria sa merge mult în timp, dar prin secolul al XIX-lea era socotit ca un oraș prea negru. Din acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sunt golani veritabili și compromit însăși ideea generoasă de golănie. Sunt o rușine pentru adevărații golani. Stau pe hol, atârnă. Așa zic. Viețuirea înțeleasă ca vegetare. Stă aici în bucătărie și fumează cu degetele lui galbene, înnegrite, ca niște cârnăciori afumați. Babic, cârnați de oaie. Ceva de genul ăsta. Nici măcar o panoramă în fața ochilor nu are. Peretele altui bloc se vede doar. Se mai aud țipete alungite printre blocuri. Copii care zbiară inconștient. Țipă, nici măcar nu articulează cuvinte. Deși spun ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cubanezi care luptau pentru independența Insulei! Timp de două secole, bucaneros și filibusterii au reprezentat o categorie "ori-ginală" a pirateriei. La început nu aveau nimic în comun cu acțiunile războinice și cruzimile. Primii bucaneri englezi și francezi vindeau marinarilor carne afumată, piei, fructe și erau angrenați în acțiuni de contrabandă. Expulzați în 1630 din insula San Cristobal, s-au refugiat în insula Tortuga, devenită centrul activităților "ile-gale" din Caraibe. Au format aici asociația "Hermanos de la Costa", elaborând și "un regulament" în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de torturi, mulți ajungând la destinație într-o stare fizică deplorabilă sau orbi. Primeau două "mese" pe zi una între 9,30-10,00 și alta la 15,30-16,00, constând în câțiva pesmeți, legume, porumb, orez, banane, pește sărat sau afumat, în general mâncarea fiind puțină și aproape alterată. Celor care refuzau mâncarea, li se ardeau buzele cu cărbuni aprinși și se afirmă că unii comandanți de vase, la terminarea proviziilor, îi hrăneau pe sclavi cu carnea celor morți sau omorâți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de gazde, am adus și bicicletele în curte. În timpul negocierilor, ca să meargă treaba mai bine am adus patru sticle de bere, de la barul de alături. Omul, firesc apărându-și interesul, era viclen. George voia un preț rezonabil, meșterul (cam afumat) ceruse o sumă exagerată: două milioane pentru o roată, adică vreo zece milioane pentru căruță întreagă. Replica: Nu se poate! Uite nea Costică, am băut o bere împreună, ajunge, noi plecăm și gata! Matale faci căruță în două zile și vrei
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
bou." (G. Topîrceanu) Acceptând în final ca punct de sprijin al părții dorsale taburetul, doamna Condor, dintr-o curiozitate specifică marilor detectivi, și-a început activitatea de investigație, formulând o întrebare simplă, aparent banală: Doamnă Rozalia, de ce-i așa de afumată camera asta? La această întrebare mama s-a limitat la un răspuns laconic. Din cauza fumului, doamnă. Vizitatoarea noastră, aflată într-un vizibil proces de senescență, a încetat să mai cerceteze camera, oprindu-și privirea plină de o avidă curiozitate asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de ucidere lentă, dar sigură a propriilor mei copii nevinovați, prin înfometare??! Luați aminte, doamnă, că ceea ce gândiți ori spuneți despre mine și despre copiii mei este și neadevărat și mai ales profund jignitor și impardonabil. Da, doamnă, camera e afumată din cauză că el, crivățul, acoperise casa în întregime, cu acoperiș cu tot, inclusiv hornul. În momentul în care am făcut foc, tot fumul s-a răspândit în cameră, încât am crezut că vom muri asfixiați. Dacă nu ne-ar fi salvat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce-a fost mai departe... A sosit timpul să mergem la "camera de gazare" pentru a vedea în ce măsură intrușii au fost afectați de fumul otrăvitor. Lighioanele muriseră. Nici urmă de ploșnițe ori de căpușe. Dar pereții și tavanul erau bine afumați; am trecut serios la treabă pentru a pune cămăruța și sala în stare de funcționare. Tata era solicitat la muncă aproape în fiecare zi; ceva bani se mai găseau. A cumpărat vopsea albastră, iar Mircea și Lică, suiți pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spital, s-a întâlnit cu Stan. El avea un rucsac de pânză, mai încăpător și mai bogat: pe lângă pistolul cel grozav, mai deținea briceag, lanternă, o busolă, plus o carte de Jules Verne, plus pâine și o bucată de slănină afumată și una de salam uscat. Până-n pădurea Galimea, unde sperau să-i întâlnească pe partizani, erau cam cincisprezece kilometri. Dacă vor merge în pas alert, în trei-patru ore vor fi acolo, adică pe întuneric încă - e bine. Au respectat planul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu erau încă baruri și nici barmani; și băuturile erau altele, mai ales vinuri, acrișoare toamna, limpezite iarna, când mesele se adunau în încăperile solide ale crâșmei, podite cu bârne groase de stejar și încheiate, în tavan, cu alte bârne, afumate. Pomenește și Caragiale de "Zece mese". Nu mai este nimic acum, nici crâșma, nici liliacul din curtea cu alei prunduite și boscheți de tuia și nici hârdaiele cu oleandri. Însă, într-un ziar de pe vremea aceea, se poate citi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu oameni de soiul meu, la o crâșmă cu bănci și mese de lemn lustruit, cu o lampă străveche atârnată de grindă. Să-mi fi petrecut acolo câte o seară, în timp ce afară înnoptează în aroma vesperală a laptelui, de obicei afumat, a mămăligii simple, întinsă pe lemnul curat. În drum spre casă aș fi tras cu ochiul la cristalina lună. Aceste mici plăceri, ce mari și pașnice, totale plăceri sunt... Ajungând acasă, să întârzii, absent, sub cerul pulsând de mii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
într-o parte, valurile line ale limanului Nistrului devenit un uriaș lac în care copiii localnici se aruncau ageri pescuind cu mâna niște pești grași, negri, numiți "baboi", de cealaltă parte, marea, imensă. În colibe de stuf se înșirau chefali afumați. Erau unși cu ou și deveneau aurii, cu reflexe de metal. Un leu bucata, chiar trei la doi lei. Nu știu cum mi-a trecut prin minte să cumpăr chefali și să-i arunc departe, în mare, să-i găsească Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și, retrăgându-mă într-un loc ferit, unde era un promontoriu pe o stâncă udată de spuma valurilor, având grijă să nu mă vadă nimeni, am aruncat câteva zile la rând, în valuri, cât de departe se putea, peștii aceștia afumați. Nu știam însă dacă ajung unde trebuie, la Dumnezeul cel rănit și slăbit. O bătrână care vindea pești la o colibă mi s-a părut că mă observă. Mi-a pus întrebări într-o româno-rusă stâlcită, dar a simțit ciudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]