1,915 matches
-
expune totodată limitele unor atare modele. Cum putem explica, de exemplu, afilierea lui Gusti la ideile eugeniste folosind delimitările ideologice identificate de Chirot atâta timp cât Chirot Însuși afirmă că Gusti „s-a concentrat asupra studiilor empirice și a refuzat să se afunde În iraționalitatea mistică a vremurilor sale”27? Tocmai pentru că ideile eugeniste par să sfideze etichetarea fie ca tradiționaliste (adică antioccidentale și antiseculare), fie ca modernizatoare (adică raționaliste și democratice), ele par să ofere și o cale de a depăși această
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
decît să te bucuri de ea fără să o meriți”. * „Conformismul sfîrșește aproape totdeauna prin complicitate.” (Octavian Paler) Acest tăvălug al dezonoarei proprii este plastic surprins și În proverbul: „Cine cade În noroi, cu cît se zbate, cu atît se afundă mai mult”. * „Lumea e atît de tare ocupată cu aparența, Încît prea puțin Îi pasă de realitate.” (Johan Oxenstiern) Există și o altă explicație pentru tendința noastră de a ignora, uneori, realitatea: „Viața reală Își pierde de atîtea ori fericirea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cumpărător că marfa pe care i-o oferă este cu mult mai valoroasă decât este În realitate.) „Prefăcătoria este un omagiu pe care viciul Îl aduce virtuții.” (La Rochefoucauld) Cine cade În noroi, cu cât se zbate, cu atât se afundă mai mult. Cine se lasă, de exemplu, tot mai mult cuprins de invidie față de succesele celor din jur sfârșește prin a-i urî și a se izola astfel de semeni. De asemenea, cu cât cineva se Încăpățânează să susțină un
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-nchide cercul iarăși, spulberă vântul semințe de soi, cerul devine strident, stele sclipesc bronzate și rare. Apa coagulează culorile vrăjmașe; nimănui nu i-aș spune, călcăm pe șapte pardoseli una sub alta, numai din sticlă, numai fereastră - dar pasul se-afundă în rumeguș.” Romanul Comisia specială (1981) experimentează - prin structurarea unor texte scrise, de tipul declarațiilor, notelor informative, rapoartelor, proceselor-verbale etc. - ipoteza prelucrării cu finalitate estetică a expresivității involuntare. Este aici o cacofonie controlată, la care participă un grup uman vizibil
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
Venetia dacă ai putea veni la ea la un control mîine. Nu te-a mai văzut de un timp și se simte vinovată. I-am zis că venim amîndoi. Ok? Intră În baie. — Bine, zic fără nici un chef și mă afund În perne cu un oftat din rărunchi. Simt că mi se Învîrtește capul de atîtea gînduri confuze. Poate chiar sînt nebună și paranoică. Poate că nici prin cap nu-i trece să mi-l fure pe Luke. Și, la drept
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am avut ideea idioată de a participa la pitchul pentru ei, o spune pe un ton atît de enervat că mă cuprinde spaima. — Luke, ce s-a Întîmplat? zic neliniștită. Hai să stăm jos. Pornesc spre salonul Fabiei și mă afund Într-o canapea moale de antilopă. — O groază de chestii, spune Luke, urmîndu-mă. Ridică ușor din sprîncene cînd vede pernele cu „B“ și „L“, după care se așază și-și lasă capul În mîini. Nu vrei să știi. — Ba da
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care e mult mai atent să-și caute și să-și confecționeze un sistem imagistic personal reliefat decât să transfigureze o gravă problematică a ființei. E adevărat că mijloacele expresive sunt astfel mobilizate, încât par a sugera un mesaj adânc afundat în faldurile criptice ale limbajului. Impresia este însă că acestea au venit în poezie executând disciplinate un ordin de concentrare, și nu urmând o autentică și impetuoasă chemare lăuntrică. Efortul decriptării, solicitat intens pentru a depăși dificultățile unui discurs exagerat
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
coexiste și chiar să prospere, Într-o lume cu atâtea loialități divizate? În măsura În care culturile locale se simt amenințate de forțele naționale, transnaționale și globale mai puternice, este probabil că Își vor vedea culturile ca pe niște „proprietăți care trebuie apărate” afundându-se În felul acesta și mai adânc În vechea mentalitate a lui „al meu versus al tău”. Pe de altă parte, În măsura În care ei văd europenizarea și globalizarea ca pe modalități de a se elibera de vechiul jug al statului-națiune și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
DUMNEZEU, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2324 din 12 mai 2017. Adevărul e că oamenii nu mor ei sunt ca niște trepte pe care călcăm și ne înălțăm unul pe celălalt înfricoșător e doar momentul în care ne afundăm tot mai adânc pentru a face loc și altora în pământ nimeni nu-și cunoaște identitatea chiar și Dumnezeu preocupat de alte lucruri uită să mai treacă pe la tine umbra din care întunericul și-a construit adăpost își caută înlocuitor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
sângerează pe pervazul ferestrei lăsată interdeschisă în așteptarea umbrelor cine altul decât mine aude durerea cum trece prin lumină ca un fulger rostogolindu-se sub zid în căutarea a ceea ce am fost tăcut ca o umbră nelocuită de nimeni mă afund în mine și aștept cine altul... Citește mai mult Cine altul...aud dimineața un cor de păsăricu aripile frântesau poatenoaptea sângerează pepervazul ferestrei lăsatăinterdeschisă în așteptarea umbrelorcine altul decât mine audedurerea cum treceprin lumină caun fulgerrostogolindu-se sub zidîn căutarea a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
se întîlnesc, se conjugă și se contopesc. Obiectul se transformă în receptacol, interiorul în microunivers, detaliul umil sau glosa pe marginea kitschului în semne ale unei inteligente ironii și ale unei irezistibile duioșii. Scoase în exterior, rătăcite în peisaj și afundate în vegetație, aceste cutii perturbă polemic inerțiile spațiului, după cum aduse în interior, integrate în corpul unei cutii mai mari, ele reduc la scară ampla respirație a lumii elementare și invocă patetic un paradis pierdut. În interiorul lor, alături de culori și de
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
poziție. El prezintă cititorului fișele sale de lectură, pentru ca acesta să poată alege singur și cu deplină libertate soluția pe care o consideră cea mai potrivită. Iată ce îi răspunde lui Pelagius, care tocmai criticase această metodă: „Constat că el, afundat în neștiința sa, nu înțelege regulile genului comentariului, în care prezentăm un număr mare de păreri diferite, precizând sau trecând sub tăcere numele autorilor, lăsând astfel cititorului deplină libertate de a alege după voia sa. De altfel, în prefața care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
conștiinței. Orice persoană, ca ființă care există, nu poate scăpa sau evita situațiile-limită. A exista înseamnă a trăi propriile tale „situații-limită”. Soluția este dată de cunoașterea exactă a situațiilor-limită. Dacă cunosc situația, o pot domina; în caz contrar, eu mă afund și sunt dominat, înghițit de situație (K. Jaspers). K. Jasper consideră că existența persoanei în lume este dublă: ca subiect empiric, eu sunt în lume; ca existență posibilă în viața empirică, eu sunt în situația-limită. Se deschid în această privință
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
folclorul au fost marile lui modele. Balada morții, o piesă antologică, reia motivul Mioriței, în care moartea e văzută ca reintegrare cosmică. Totul se petrece în acorduri grave, ce sugerează destinul uman, efemer, în comparație cu natura veșnică și impasibilă. Omul se afundă sub troianul vremii și al uitării, contopindu-se treptat cu elementele cu al căror ciclu se identifică: „Astfel tot mai neștiut/ Spre adânc îl fură/ Și-l îngroapă-n sânu-i mut/ Veșnica natură./ Vara trece pe cărări,/ Frunza-n codru
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
comun în epocă, trece în versurile elegiace ale lui George Murnu, la Elisabeta M. Z. Ionescu sau în lamentațiile lui H. G. Lecca. În schimb, o încercare de ieșire din această atmosferă de jale confecționată schițează debutantul I. Păun-Pincio în Te-afunzi mereu, poezie programatic antidecepționistă. Panaite Zosîn, colaborator la publicațiile socialiste, față de care V. a manifestat o simpatie deschisă, introduce tematica muncitorească (Minerii). Istoria și critica literară ocupă un spațiu restrâns. V. D. Păun semnează studii de estetică (Despre urât, Despre
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
face în manieră „gestaltistă”, tipologizând structurile și atitudinile fundamentale ale spiritului. Definirile sunt simple și poetizante. Astfel, sufletul „realist” este mânat de „avântul către lumea exterioară” și îi sunt proprii „observația și acțiunea”, în vreme ce spiritul romantic este ispitit să se afunde „pe calea visului și a contemplației în lumea dinăuntru, în lumea întâmplărilor psihice”, la care accede prin imaginație și reflexivitate: „Firea romantică este mereu atrasă de propriile ei adâncuri. Sufletul realist, dimpotrivă, nu simte atât de des nevoia întoarcerii acasă
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
de toamnă). Deseori imaginile rezultă din asociații mai cutezătoare: „Și-atârnă noaptea zdrențele pe ramuri,/ Își bagă luna nasul bleg pe geamuri; Strivit în pumni de nouri, cerul des/ Îngenunchează mohorât pe zări/ Și drumul singur rătăcit pe șes/ Se-afundă, șchiopătând, în depărtări...”. Ceea ce pare însă fidelitate neabătută față de recuzita simbolistă se dovedește a fi o proiecție onirică a propriei interiorități. Visul este poate motivul cel mai frecvent al poemelor lui P., iar spațiul oniric se încheagă la limita dintre
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
Vremea”. În 1934 avea „sub tipar” un volum de poezii, Corăbii de argint. Un an mai târziu a fost primită în Societatea Scriitorilor Români. Scris la persoana întâi, romanul Biserica nouă (1930) nutrește oarecari ambiții, trădate însă de insuficiențele narațiunii. Afundându-se, ca într-o „aiurare”, în zone unde stranietatea înlătură coerența limpede, iar „halucinația” învârtejește totul, P., care se crede o subtilă analistă, se pierde într-o volbură „complicată și obscură”. Un preot, Andronic, pus pe reforme prin care vrea
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
răniți în aripi - anii mei/ Trec îngropând sub glezne timpul sferic/ Prin vămi unde vitraliile serii / L-acoperă-n ninsori de întuneric.// Veni-vor ciocârlii să îi dezgroape / Cu bruma toamnelor mijind sub gene,/ Dar plumbii aripilor tot mai mult/ L-or afunda-n chilii subpământene.// Hei - anii mei - sirepi cu splina arsă/ În nopțile leproaselor tranșee/ Unde e oare tava cu jeratic / Să trecem iar în chiot prin lactee” (Anii mei). R.-L. s-a impus îndeosebi prin proza cu tematică istorică
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
dintre ei, Ștefan, moare pe front. Pe celălalt, Lucian, și-l dispută, după război, două surori, Coralia și Nicole. Cea de-a doua și-l face soț cu forța, dar este înșelată de el cu prima și, zdruncinată psihic, se afundă în bigotism. O altă fată, Milly, prietena cea mai apropiată a Adei, își pierde și ea iubitul în război. Ca urmare, suferă o traumă, care o aruncă în ghearele desfrâului. Devine morfinomană, decade din ce în ce mai mult și de frica poliției își
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
susținută de accentuarea „spiritului de corp” (g) (în fața controlului accentuat, membrii organizației se susțin reciproc, se acoperă, se justifică). Rigiditatea comportamentului duce însă la sporirea dificultăților cu clienții și la creșterea insatisfacției acestora. Apare astfel riscul ca organizația să se afunde într-o stare cronică de rigiditate, în care exigența de control generată de insatisfacția clienților întărește reacția de apărare a membrilor organizației, care ia forma unui comportament și mai rigid, birocratic, orientat exclusiv spre conformarea la norme și reguli, indiferent
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nici o dovadă în sprijinul acestor adăugiri, citate deja cu aplomb în istoriile standard.1 Cel mai bun sfat pentru cercetător este acela de a-și folosi inteligența și grija atentă atunci când colectează date. Acesta nu poate fi niciodată atât de afundat în încercarea de a susține o anumită ipoteză încât să neglijeze atitudinea sceptică, proprie mentalității științifice. Cu toate că ele se prezintă în mai multe forme, există, de fapt, trei tipuri de tehnici de colectare a datelor pentru științele sociale: fenomenele se
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
exigență filosofică, despre „infinit și infinire”, haos și neant, câmpurile ființei, arhei, cât și o interpretare filosofică a Luceafărului, prin prisma conceptelor de general și particular, conform modelului ontologic și logic I-D-G (Individual - Determinații - General). Pentru câțiva ani N. se afundă în limba veche românească, recitește cronicile, cărțile de cult, omiliile și didahiile și aduce la suprafață semnificații originare, arhetipale, pierdute ori ignorate. Până la așezarea într-o carte, studiile tipărite în „Revista de filosofie” și mai ales eseurile din „Ateneu”, „Steaua
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
politicile bunăstării. Realizările personale au apărut ca dependente de distribuția riscurilor și oportunităților, dar și de instituțiile și împrejurările anterioare de viață, care de acum te expuneau sau te protejau de riscuri, te ajutau să le faci față sau te afundau în dificultăți ce păreau insurmontabile. Dependența instituțională este însă tot una individualizată, chiar dacă apare ca produs al jocului interacțiunilor individuale. Capitalurile (financiare, sociale, umane, culturale, simbolice etc.) sunt distribuite social, dar realizarea lor este, în ultimă instanță, individuală. Astefel, accentuarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
În prezența luminoasă a Părinților înfiați de Domnul, neputințele și singurătățile noastre se risipesc. Frunzele smochinului care ne-a umbrit rușinea pălesc, blestemate de Cuvântul Tatălui. Revelația nimicniciei și a morții marchează „începutul deliberării mele”, moment în care „cuțitul se afundă cel mai adânc în rană”; este clipa „acceptării sau nu a căinței. E începutul vieții mele. Îmi joc aici soarta”. Pentru creștini, pare să sugereze duhovnicul athonit, doar începutul - și niciodată sfârșitul - descoperă „realitatea tragică” a limitei. Aici, limita se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]