6,798 matches
-
carnavalul, risca să devină o adevărată tragedie. Priviți cu oarecare îngăduință și mai ales fără prea multă profesionalitate ce puteau însemna 300 de caraghioși care se jucau de-a conspirația, de-a hoții și vardiștii. Purtau uniforme, scriau proclamații, își agățau în piept insigne și la șold pumnale, se strîngeau seara în Cișmigiu sau la Șosea, cam în jurul Bufetului, mai trăgeau cîte o bere ori un țoi de mastică, făceau politică pe marginea drumului, toată lumea făcea!, ce puteau însemna toți ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cei doi prieteni ai luiîncepură un dans războinic în mijlocul punții. Miti Matái rămase impasibil. La prova, prințesa Anuanúa părea un sfinx. Cea de a doua navă a Te-Onó dispăru complet sub valuri, iar ocupanții ei ajunseră și ei în apă, agățați de cele câteva obiecte care pluteau și privind îngroziți cum rechinii, care până în acel moment se dovediseră pașnici, începeau să dea tot mai multe semne de neliniște. —Octar!!... Urletul sfâșietor alunecă peste suprafață valurilor și se pierdu, fără ecou, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu mâna de ce-a mai rămas, chiar și așa prima mea dorință e să-mi trag cumva costumul de baie pe mine. Doamne ferește să-mi vadă ai mei puța. Cu o mână strângând tare șarpele în jurul găoazei, cu cealaltă agăț slipul cu dungi galbene și mi-l smulg din jurul gâtului. Totuși, e imposibil să intru în el. Dacă vrei să vezi cum e să-ți atingi intestinele, cumpără niște prezervative din piele de oaie. Ia unul și desfă-l. Umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Zâmbiți. Ceea ce domnul Whittier ar numi camera din spatele camerei din spatele camerei. În prima clipă a noii noastre vieți secrete, lumina ne izbește atât de repede și cu atâta strălucire încât întunericul e și mai întunecat decât bezna. Momentul ne găsește agățându-ne unii de alții, clipind orbi, dar încrezători, în vreme ce vocea doamnei Clark ne conduce prin ușa de oțel. Momentul acela video: adevărul despre adevăr. — Simțul mirosului e foarte important, spune Mama Natură. Purtându-și cutia de carton, cu clopoțeii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de fapt sângele care i se scurge pe obraz. În locul urechii e doar margine neregulată de carne. Fata ajunge până la soții Keyes, cărora li se zăresc doar ochii din maldărul de pături. Când bărbatul o apucă de plete, ea se agață de zdrențele lor. În timp ce bărbatul o trage înapoi în mașină, ea plânge și țipă, trage de pături și-i dezvelește, îi descoperă acolo, încă pe jumătate adormiți, clipind în lumina puternică a farurilor. Bărbatul nu se poate să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
războaie. Luptăm pentru pace. Luptăm împotriva foametei. Ne place lupta. Luptăm și luptăm și luptăm, cu armele sau vorbele sau banii noștri. Și planeta nu-i cu o iotă mai bună decât a fost înainte de noi. Aplecându-se în față, agățat cu mâinile de brațele scaunului cu rotile, în timp ce armatele îi mărșăluiesc peste față, tatuajele mișcătoare ale mitralierelor și tancurilor și artileriei, domnul Whittier spune: — Poate trăim exact așa cum ne este dat. Poate că uzina noastră planetară ne procesează sufletele... cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
glorie oamenilor pe care-i iubește. Păcat că majoritatea lucrărilor avea să sfârșească în toaletele muzeelor. Era singurul loc fără paznic sau camere de securitate. În orele mai puțin aglomerate, ar putea chiar să intre în toaleta femeilor și să agațe o lucrare. Nu toți turiștii vizitează toate galeriile dintr-un muzeu, dar toți se duc la toaletă. Părea să nici nu conteze cum arăta pictura. Ceea ce o făcea artă, o capodoperă, părea să depindă de locul în care e atârnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pictura. Ceea ce o făcea artă, o capodoperă, părea să depindă de locul în care e atârnată... de cât de bogată e rama... și lângă ce alte lucrări se găsea. Dacă se documenta bine, găsea o ramă veche potrivită și-și agăța tabloul în centrul unui perete plin, putea rămâne atârnat acolo zile întregi, poate săptămâni, până să-l sune cineva de la muzeu. Sau poliția. Au urmat capetele de acuzare: pagube răuvoitoare, distrugere, graffiti. „Murdărirea domeniului public”, așa a numit un judecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
afla în galerie până la ora închiderii. După care se va îndrepta pe jos spre casă. În seara aceea Terry Fletcher îl împușcă, de trei ori - pac, pac, pac - pe la spate. Termină treaba mai repede decât i-a luat să-l agațe pe Boner în Muzeul Guggenheim. Peste o lună, Fletcher are primul lui vernisaj adevărat într-o galerie. Care NU e Galeria Pell/Mell. Are aceeași podea în carouri negre și roz, și un baldachin cu dungi asortate deasupra ușii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prea înalt pentru statura ei măruntă. Nu și-a dat seama când a ajuns bunica lângă ea. A simțit doar, peste chiloțeii subțiri, arsura cruntă a nuielei buclucașe. O singură lovitură și Bica se întoarse la treburile ei. Luana rămase agățată de gard, cu ochii în lacrimi. Durerea era cumplită. Nu mai fusese niciodată bătută. Coborî înfrântă și se încuie în camera ei. Așezată pe covor, cu genunchii la gură, plânse în voie până când se întoarse mama acasă. În momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
braț și i se așeză în jurul gâtului, ca un colier. Un fir subțire, despicat, țâșni de undeva din interior spre urechea bărbatului. Luana încremeni. Fără să pară că-l simte, profesorul de biologie dicta lecția cu un pui de viperă agățat de el. Pe rând, toți cei din clasă sesizară ce se întâmplă. Paralizați, elevii încetară să mai scrie. Domnul Done continua să vorbească ignorând, cu desăvârșire, atmosfera din clasă. Șarpele străbătu catedra și se undui pe perete, luând-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu avea nici un aranjament, fata îl invită să petreacă împreună cu musafirii ei. Marc se grăbi să accepte. Pentru serbare Luana pregătise o poezie. Ceva lipsit de importanță, la îndemnul dirigintei. În timp ce aștepta să intre în scenă, un tânăr cu chitara agățată de gât trecu pe lângă ea, se așeză pe un scaun și începu să cânte. Era în vogă Cenaclul Flacăra și întregul tineret fredona cântecele acestuia. Băiatul cânta încet, acordându-și chitara. Luana se apropie de el: Mai știi și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acasă și pregăti bagajul fetei, scuturându-se de plâns. Cu ochii lipiți de tavanul alb al holului de spital, Luana o aștepta împietrită. Se afla pentru prima oară într-un astfel de loc. Se schimbă în camera de gardă și agățată de mâna mamei urcă în salon. Sanda plângea mereu și Luana nu știa cum să-i oprească lacrimile. Pe tot parcursul nopții ținu pe burtă pungi cu gheață. Nu închise un ochi, spunându-și fără încetare că totul va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
șuieră printre dinți: În viața ta să nu-mi mai vorbești. O singură dată dacă te mai apropii de mine... O luă la fugă spre magazie. Scoase bicicleta și fără s-o mai șteargă de praf și pânzele de păianjen, agățate peste tot, încălecă și ieși pe poartă în strigătele disperate ale băiatului: Luana, vino înapoi! Unde te duci? Luana! Găsi familia adunată în chioșculeț, cu Aneta în capul mesei. Intră pe poartă călare pe semicursieră, cu părul în vânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și lungă, făcea notă discordantă cu toate reprezentantele sexului frumos. Părul lung, prins într-o coadă de cal, îi arunca pe umeri, la fiecare mișcare, șerpi încolăciți. Ernest râdea, o prindea în brațe și-o învârtea, o îndepărta de el agățând-o doar cu un deget pentru ca, în secunda următoare, să și-o alăture ușor într-o îmbrățișare tandră. Fetei i se părea că visează, un vis frumos ce ar fi dorit să nu se mai termine. În tramvai o întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Aveți nevoie de intimitate și-apoi eu am trecut de vremea când eram convinsă că oamenii sunt asexuați. Vezi, au început și moldovencele să se dea cu lumea. Îi conduse pe cei doi la poartă și rămase acolo cu mâinile agățate de gard, căutând în lungul străzii și descoperind cu satisfacție că puștimea încă mai bate mingea, se mai plimbă încă pe biciclete. Privi spre creanga de măr, etalonul puterilor sale miraculoase din alte vremuri și constată cu tristețe cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
discreția cu care tânărul se integră în grup și lipsa de orice infatuare față de agitația pe care o stârnise. În câteva minute, Escu deveni de-al casei. Dansă cu fetele, fără să afișeze talente de cuceritor. Atunci când unul dintre dansatori agăță firul de alimentare al magnetofonului, făcând muzica să amuțească, Victor se grăbi să aprindă lumina și să caute defecțiunea. Luana profită de situație pentru a căuta, pe furiș, chipul frumos al lui Ștefan. Îi găsi privirile ațintite asupra-i, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea aleasa, din puzderia de fete superbe care populau marele oraș și tot de o mie de ori se uită în oglindă recunoscând, fără falsă modestie, că era la rândul ei o fată frumoasă. Așteptându-l cu emoție să vină, agățându-se cu încredere de mâna lui, alintându-l și simțind că-i tresare inima atunci când îl săruta, Luana se declară vindecată de rănile din trecut. Și-au scris toată vacanța, câte o scrisoare pe săptămână iar în ciuda insistențelor lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
toată casa. Nefiind ahtiată după bani și învățată să iasă cu el în tot felul de locuri, Luana nu era încântată de nici unul din bunurile pe care i le oferea. Îl voia doar pe el, tânjea după plimbările lungi când, agățată de mâna lui puternică, avea impresia că nimic rău nu i se mai poate întâmpla. Ducea dorul discuțiilor târzii, din noapte, încheiate cu pasionale și îndelungi alintări. Ștefan pleca dimineața și venea seara, obosit, flămând, cu unica dorință de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de-a dormi cât mai repede. Când era în tura de noapte, situația devenea și mai jalnică. Fata stătea cu ochii pe televizor până în zori și adormea abia atunci când îl vedea sosit acasă. Era sufocată de singurătate. Stătuse zile întregi agățată de fereastră, așteptând ca el să se întoarcă sănătos din lungile drumuri peste graniță. Acum făcea același lucru, lăcrimându-i ochii tot săgetând orizontul, în speranța că mașina ce se vedea în zare era aceea a bărbatului ei, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și cu funcții înalte, împrăștiați prin toată țara. Cei mai mulți terminaseră o facultate și ocupau posturi importante în diferite instituții. Luana aștepta, cu groază, momentul când va trebui să vorbească. Ce realizase ea? Avea o căsnicie nefericită și stearpă, facultatea o agățase în gard și locul ei de muncă era în bucătărie. În clipa când se văzu ridicată deasupra celorlalți, cu toate privirile ațintite asupra ei, simți că i se înmoaie picioarele. Ochii i se umplură de lacrimi. Dirigintele din prima treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu mai întâlnise vreodată. Era casa ei, copilărise în curtea aceea. Dacă nevasta lui Dan avea acces acolo, atunci dreptul ei era cu atât mai mare. Venea de la o înmormântare care îi dovedise, încă o dată, deșertăciunea lucrurilor de care se agățau în timpul vieții iar cei doi își vindeau acum sufletul pentru o avere iluzorie, de nimic. Se ridică pe neașteptate și împinse poarta. Luată prin surprindere, Anda primi în piept izbitura portiței din fier forjat și se dezechilibră. Urlă de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dintre ele și până la fabrică sporovăiră întruna. În fața lor, doi bărbați încadrau o femeie atât de gălăgioasă, că le acoperi discuția. Se agita ca pusă pe ace și gesticula în toate părțile, râzând zgomotos, cu o frenezie matinală nemaiîntâlnită. Se agăța de însoțitorii ei ciupindu-i de braț ori ghiontindu-i cu cotul, gata să-i arunce de pe trotuar. Prima impresie a fetei a fost că un trup atât de haios ca acela nu mai văzuse vreodată. Uscată, cu un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dar să știi, copilul tău nu are cap. Radu o aștepta în fața ușii. Când Luana ieși, speriată de moarte și-i anunță verdictul, el se repezi spre cabinet, gata s-o ia de ciuf pe femeia căreia, cine știe ce nebun, îi agățase stetoscopul de gât. Au mers la ecograf. Au aflat, astfel, că vor fi părinții unei fetițe care avea absolut tot ce era necesar pentru a veni pe lume în condițiile cele mai normale. Doamna Noia născu, într-o zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mare să se apere și singură. La următoarea abatere, voi fi nevoit să iau măsuri. Sunteți liberi. Nuța Cordel ieși precum regina Angliei de la o adunare de consiliu. Se închise în biroul ei, trântind ușa. Unul din ghivecele de flori, agățat de peretele despărțitor al celor două încăperi, căzu și se făcu țăndări. Aplecată să strângă mizeria, Luana auzi vocea severă a bărbatului ei: De azi înainte te descurci singură. Nu știu cum, nu mă interesează, dar eu nu vreau să mai aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]